ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2623/2009

Asupra cauzei penale de

față,

În baza actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală 74/PI din 09 martie 2009 a

Curții de Apel Timișoara în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen. s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul Ș.A. împotriva

ordonanței din 21 decembrie 2008 dată în Dosar nr. 380/P/2008 și a ordonanței

din 14 ianuarie 2009 dată în Dosar nr. 25/II/2009 ale Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara, pe care le menține ca temeinice și legale.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen. a fost obligat petentul la 100 lei cheltuieli judiciare față de

stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

Prin ordonanța din 21

decembrie 2008 dată în Dosar nr. 380/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Timișoara, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul T.G.

cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

Procurorul a reținut în

motivarea ordonanței că petentul Ș.A. a solicitat efectuarea de cercetări față

de subcomisarul T.G. și agenții de poliție S.D. și C.F.M., pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, iar față de

cei doi agenți de poliție și cu privire la infracțiunea de fals intelectual.

În esență, petentul a

reproșat ofițerului de poliție T.G. că a refuzat să-i elibereze lui sau fiicei

sale, soția victimei P.C., în termen de 24 ore de la producerea accidentului de

circulație, procesul-verbal de cercetare la fața locului, și nu a verificat

dacă acesta corespunde cu relatările făcute de martorii audiați în cauză.

Petentul i-a acuzat pe

agenții de poliție S.D. și C.F.M. de faptul că nu au măsurat în mod

corespunzător lățimea părții carosabile de la locul producerii accidentului,

iar în schița întocmită nu au poziționat punctul de impact al celor două

autovehicule implicate în accident, cu scopul de a scoate în evidență că

victima, care circula cu motocicleta, putea să evite coliziunea.

Din actele premergătoare,

procurorul a constatat că subcomisarul T.G. din cadrul Poliției Orașului

Jimbolia a efectuat cercetări în Dosarul nr. 1145/P/2007 al Parchetului de pe

lângă Judecătoria Timiș, față de învinuitul I.D., față de săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 178 C. pen., constând în aceea că la data de 16

septembrie 2007, în timp ce intenționa să întoarcă autoturismul pe carosabil,

în localitatea Checea, făcând o manevră de virare, a fost lovit în portiera

stângă spate a autoturismului de motocicleta condusă de P.C., care a decedat în

urma impactului.

S-a mai arătat că în cauză

au fost audiați martori și s-a efectuat un raport de expertiză

tehnico-judiciară auto, care a concluzionat că accidentul s-a produs din cauza

vitezei mari cu care circula conducătorul motocicletei și a lipsei de

îndemânare a acestuia.

Organul de cercetare penală

T.G., prin referat, a propus scoaterea de sub urmărire penală în baza art. 10 lit.

d) C. proc. pen., față de numitul I.D,, pentru comiterea infracțiunii prev. de art.

178 C. pen. și neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. g) C.

proc. pen. față de P.C. cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 86 alin.

(1) din O.U.G. nr. 195/2002, arătându-se de către procuror, că la data

soluționării plângerii, dosarul nu era finalizat de parchetul competent.

S-a mai arătat în ordonanță

că, cercetarea la fața locului nu a fost efectuată de către subcomisarul T.G.,

iar în cuprinsul dispozițiilor legale nu rezultă obligația de a se comunica

părților un exemplar din procesul verbal încheiat cu acea ocazie.

În aceste condiții, s-a

apreciat că nu există indicii cu privire la săvârșirea de către ofițerul de

poliție T.G. a infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. și sunt incidente disp. art.

10 lit. a) C. proc. pen.

Împotriva acestei ordonanțe

a formulat plângere petentul Ș.A., plângere care a fost respinsă prin ordonanța

din 14 ianuarie 2009 în Dosarul nr. 25/II/2009 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara.

Nemulțumit de modul de

soluționare al plângerilor sale, petiționarul s-a adresat instanței de judecată

cu plângere împotriva ordonanțelor date de către procurori în conformitate cu

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.

Instanța de fond a apreciat

că plângerea petiționarului este nefondată, neexistând indicii de săvârșire a

vreunei fapte penale de către intimatul T.G., acesta neparticipând la cercetare

la fața locului, activitatea sa rezumându-se doar la propunerea de scoatere de

sub urmărire penală în ceea ce-l privește pe învinuitul I.D.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat, în termen legal, recurs petiționarul Ș.A. apreciind-o nelegală și

netemeinică, întrucât intimatul T.G. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 246 C. pen.

Examinând hotărârea atacată

prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385

6

alin.

(3) C. proc. pen., I.C.C.J. constată că aceasta este legală și temeinică.

Judecând plângerea, instanța

de fond a verificat rezoluția dată de procuror pe baza lucrărilor și

materialelor din dosarul cauzei, analizând amănunțit toate împrejurările și

aspectele sesizate de petiționar, modul în care ele se regăsesc în dovezile

efectuate și în concluziile stabilite de organul de urmărire penală.

Începerea urmăririi penale

este condiționată de existența unor temeiuri suficiente care să confirme că o

anumită persoană se face culpabilă de săvârșirea unei infracțiuni. Totodată

trebuie să se constate că nu există vreunul din cazurile prevăzute de art. 10 C.

proc. pen. în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este

împiedicată.

Înalta Curte constată că

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a dispus o soluție legală și

temeinică, confirmată de Curtea de Apel Timișoara prin sentința penală nr. 74/PI/2009

în cauză neexistând date care să justifice începerea urmăririi penale față de T.G.,

pentru săvârșirea infracțiunilor sesizate în plângerea adresată de petiționar.

Din actele premergătoare

efectuate în cauză a rezultat că cercetarea la fața locului nu a fost realizată

de către subcomisarul T.G., iar din cuprinsul art. 131 C. proc. pen. coroborat

cu art. 79 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 modificată prin O.U.G. nr. 69/2007

nu rezultă obligația de a se comunica părților un exemplar al procesului-verbal

încheiat cu acea ocazie. Intimatul însă a fost cel care prin referatul din 18

iulie 2008 a propus scoaterea de sub urmărirea penală în baza art. 10 lit. d) C.

proc. pen. a învinuitului I.D. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 178

C. pen. și neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

față de P.C. cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002. Această soluție s-a întemeiat pe probatoriul efectuat în cauză,

neputându-se reține vreo culpă intimatului în această privință, la baza

propunerii stând acte, declarații de martori și rapoarte de expertiză

științifică, respectându-și atribuțiile de serviciu și făcând o propunere

legală, supusă controlului procurorului.

Soluția propusă de către

subcomisarul T.G. s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, petiționarul

înțelegând să valorifice criticile și nemulțumirile față de aceasta, nu fără

exercitarea unui control conform art. 278 C. proc. pen. prin plângere la

prim-procurorii parchetelor respective, împotriva ordonanței de scoatere de sub

urmărire penală a învinuitului I.D., ci prin formularea unei plângeri împotriva

acestuia.

Îndeplinirea de către

intimat, în cadrul atribuțiilor de serviciu a actelor procedurale, cenzurabile,

în plângerile prevăzute de lege, în lipsa unor elemente de natură a-i pune la

îndoială buna credință, nu poate constitui temei pentru începerea urmăririi

penale pentru comiterea infracțiunii sesizate.

Față de cele reținute,

conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca

nefondat recursul petiționarului vizând și dispozițiile art. 192 alin. (1) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul Ș.A. împotriva sentinței penale nr. 74/PI din 9 martie

2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 9 iulie 2009.