ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3230/2009

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin Sentința

penală nr. 191/PI din 15 iulie 2009, a respins ca inadmisibilă plângerea

formulată, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., de petentul A.P.G.,

împotriva actului emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în Dosarul

nr. 587/VIII/1/2009.

Petentul a fost obligat în temeiul

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. să plătească 100 RON cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a hotărî astfel a reținut și

motivat următoarele:

Prin plângerea adresată instanței,

petentul A.P.G., a cerut desființarea actului nr. 587/VIII/1/2009 al Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin care plângerea formulată împotriva

Ordonanței nr. 203/VIII/1/2009 a fost trimisă la Parchetul de pe lângă

Tribunalul Caraș-Severin, spre competentă soluționare.

Petentul a susținut că ordonanța a

fost dată de procurorul adjunct I.S., care se afla în cazul de

incompatibilitate prevăzut de art. 48 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.,

trimiterea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin constituind un abuz

săvârșit de Procurorul general al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara.

Având în vedere că prin actul

împotriva căruia a făcut plângere petentul nu a fost adoptată o soluție de

neîncepere a urmăririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmărirea penală

sau de încetare a urmăririi penale, Curtea a apreciat că plângerea nu poate fi

supusă controlului reglementat în art. 278

1

C. proc. pen., cu titlu

marginal ”plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau

ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată”, Curtea, în temeiul art.

278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins plângerea ca

inadmisibilă.

Împotriva sentinței a declarat

recurs petentul.

Prin motivele scrise a criticat

hotărârea ca fiind nelegală și netemeinică, cu motivarea că din completul de

judecată a făcut parte procurorul M.V., care se află în cazul de

incompatibilitate prevăzut de art. 48 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., deoarece

împotriva acesteia, la 18 mai 2009 a formulat o plângere penală adresată

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 49 alin. (2) C. proc.

pen. cu referire la art. 48 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., texte introduse în

C. proc. pen. prin Legea nr. 356/2006, este incompatibil de a participa în

constituirea instanței procurorul, dacă există dușmănie între el, soțul sau una

din rudele sale până la gradul al patrulea inclusiv și una dintre părți, soțul

sau rudele acesteia până la gradul al treilea inclusiv.

Dușmănia presupune sentimente de ură

față de cineva sau ceva, sau întreținerea unor sentimente ostile, răuvoitoare

față de cineva.

Această stare trebuie să fie

dovedită sau să rezulte din diferite acte ori manifestări, ori așa cum este

situația din speță faptul că petentul potrivit susținerii sale s-a adresat cu

plângere penală împotriva procurorului V.M., nemulțumit de modul în care

aceasta, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a adoptat o anumită soluție

care l-a nemulțumit pe petent nu poate demonstra că este în dușmănie cu procurorul.

Examinând cauza, în condițiile art.

385

6

alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele, Înalta Curte

constată că recursul este nefondat. Astfel, așa cum însuși petentul menționează

în plângerea adresată judecătorului, este nemulțumit de actul procurorului de

la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara care prin ordonanță a trimis

spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin.

Așa fiind, corect s-a reținut și

motivat că din moment ce nu a fost adoptată o soluție de neîncepere a urmăririi

penale, de clasare, de scoatere de sub urmărirea penală ori de încetare a

urmăririi penale este inadmisibilă plângerea întemeiată pe dispozițiile art.

278

1

C. proc. pen.

Urmează ca potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul să fie respins ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul A.P.G. împotriva Sentinței penale nr. 191/PI din 15

iulie 2009 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

13 octombrie 2009.