ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 85/2010

Asupra cauzei penale

de față:

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 288/PI din 2

noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara s-a respins, ca nefondată, plângerea

formulată de petentul A.P.G. împotriva rezoluțiilor Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara nr. 973/II/2/2009 și nr. 465/P/2009.

A obligat petentul la

plata sumei de 150 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin plângerea

înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara la data de 10

iulie 2009, petentul A.P.G. a solicitat tragerea la răspundere penală a

intimaților P.A. - judecător, R.M.L. - judecător, G.L. și P.C. - procurori,

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 și art. 264 C. pen., pe motiv

că intimații, în calitatea lor de judecători și procurori, și-au exercitat în

mod necorespunzător sarcinile de serviciu și au favorizat infractorii în

dosarele pe care aceștia le-au soluționat.

Prin rezoluția nr.

465/P/2009 din 15 iulie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a

dispus neînceperea urmăririi penale față de toți intimații.

Împotriva acestei

rezoluții, petentul a formulat plângere în condițiile prev. de art. 278 C.

proc. pen., care a fost respinsă de Procurorul general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara prin rezoluția nr. 973/II/2/2009 din 27 august

2009.

Nemulțumit de modul

de soluționare al plângerii sale, petentul A.P.G. s-a adresat în condițiile

art. 278

1

C. proc. pen., instanței de judecată, solicitând

desființarea rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara,

întrucât în mod greșit i s-a respins cererea de asistență juridică gratuită,

deși îndeplinea condițiile prevăzute de lege, cererile sale nu au fost judecate

de 2 judecători și nu a avut un drept de reexaminare.

Instanța de fond a

considerat că soluționarea cererilor petentului s-a făcut cu respectarea

dispozițiilor legale, neconstatându-se aspecte din care să rezulte comiterea

unor fapte penale de către magistrați.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs petentul, apreciind că hotărârea este nelegală,

întrucât a fost pronunțată de un complet incompatibil, respectiv procurorul

M.V., împotriva acesteia făcând plângere penală, astfel încât era incident

cazul de incompatibilitate prev. de art. 48 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.,

motiv pentru care se impune rejudecarea cauzei de către un complet legal

constituit.

Înalta Curte,

examinând cauza prin prisma motivelor invocate și din oficiu, sub toate

aspectele de fapt și de drept, constată nefondat recursul pentru următoarele

considerente:

Din analiza actelor

premergătoare efectuate de către procuror ce au stat la baza rezoluției

atacate, cât și a hotărârii recurate, Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că, în mod corect și temeinic motivat, în raport cu fiecare critică a

petentului, ce a fost examinată în concret și căreia i s-a răspuns argumentat,

procurorul a dispus soluția neînceperii urmăririi penale față de magistrații

P.A., R.M.L., G.L. și P.C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C.

pen. și de art. 264 C. pen., iar judecătorul fondului a respins motivat

plângerea acestuia îndreptată împotriva rezoluției nr. 465/P/2009, constatând

că plângerea nu există.

Înalta Curte constată

că magistrații judecători și procurorii, și-au îndeplinit în mod corespunzător

atribuțiile de serviciu, respectând dispozițiile legale cât și cele

deontologice.

Potrivit

dispozițiilor art. 63 alin. (3) C. proc. pen., soluțiile pronunțate de

magistrați pe baza probelor administrate nu trebuie să conducă obligatoriu la

concluzia săvârșirii vreunei fapte prevăzute de legea penală.

Simpla nemulțumire a

petentului de soluția adoptată într-o cauză nu poate constitui motiv pentru

antrenarea răspunderii penale a magistratului care a emis-o, atâta timp cât din

actele de urmărire penală nu a rezultat că acesta ar fi săvârșit o infracțiune

în legătură cu îndeplinirea în mod defectuos a atribuțiilor de serviciu,

soluțiile pronunțate de către magistrați pot fi supuse controlului prin

intermediul căilor de atac prevăzute de lege.

După epuizarea căilor

de atac nimeni nu poate pune în discuție autoritatea deciziilor magistraților,

întrucât o eventuală punere în discuție ar însemna reluarea unor chestiuni

asupra cărora există autoritate de lucru judecat.

Instanța penală

sesizată în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., nu se poate

substitui instanțelor de control judiciar și, în consecință, nu se poate

pronunța asupra temeiniciei și legalității hotărârii pronunțate de o altă

instanță.

Deoarece, din actele

premergătoare efectuate nu a rezultat că intimații magistrați ar fi săvârșit

acte cărora să le fie conferită semnificația juridică a infracțiunilor prev. de

art. 246 C. pen. și art. 264 C. pen., în mod corect s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de aceștia.

Înalta Curte de

Casație și Justiție nu poate reține critica formulată de petent în recursul

declarat împotriva Sentinței penale nr. 288/PI/2009 a Curții de Apel Timișoara,

referitoare la nelegalitatea hotărârii recurate, pe motiv că a fost pronunțată

de un complet incompatibil, prin participarea procurorului M.V., împotriva

căreia s-a plâns penal, întrucât pe de o parte procurorul respectiv nu a

participat la deliberarea și pronunțarea hotărârii, acesta fiind atributul

judecătorilor, iar pe de altă parte, motivul de incompatibilitate invocat de

către petent nu se circumscrie cazului prevăzut de art. 48 alin. (1) lit. g) C.

proc. pen., astfel încât hotărârea a fost pronunțată cu respectarea

dispozițiilor legale.

Pentru aceste

considerente, hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, motiv

pentru care conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul petiționarului.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petentul A.P.G. împotriva Sentinței penale nr.

288/PI din 2 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul

petent la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 ianuarie 2010.