ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 85/2010

Asupra cauzei penale de față: În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 288/PI din 2 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A.P.G. împotriva rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 973/II/2/2009 și nr. 465/P/2009. A obligat petentul la plata sumei de 150 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara la data de 10 iulie 2009, petentul A.P.G. a solicitat tragerea la răspundere penală a intimaților P.A. - judecător, R.M.L.

- judecător, G.L. și P.C. - procurori, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 și art. 264 C. pen., pe motiv că intimații, în calitatea lor de judecători și procurori, și-au exercitat în mod necorespunzător sarcinile de serviciu și au favorizat infractorii în dosarele pe care aceștia le-au soluționat. Prin rezoluția nr. 465/P/2009 din 15 iulie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a dispus neînceperea urmăririi penale față de toți intimații. Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere în condițiile prev. de art. 278 C. proc. pen., care a fost respinsă de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara prin rezoluția nr. 973/II/2/2009 din 27 august 2009. Nemulțumit de modul de soluționare al plângerii sale, petentul A.P.G.

s-a adresat în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., instanței de judecată, solicitând desființarea rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, întrucât în mod greșit i s-a respins cererea de asistență juridică gratuită, deși îndeplinea condițiile prevăzute de lege, cererile sale nu au fost judecate de 2 judecători și nu a avut un drept de reexaminare. Instanța de fond a considerat că soluționarea cererilor petentului s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, neconstatându-se aspecte din care să rezulte comiterea unor fapte penale de către magistrați. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul, apreciind că hotărârea este nelegală, întrucât a fost pronunțată de un complet incompatibil, respectiv procurorul M.V., împotriva acesteia făcând plângere penală, astfel încât era incident cazul de incompatibilitate prev. de art. 48 alin. (1) lit. g) C. proc.

pen., motiv pentru care se impune rejudecarea cauzei de către un complet legal constituit. Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor invocate și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, constată nefondat recursul pentru următoarele considerente: Din analiza actelor premergătoare efectuate de către procuror ce au stat la baza rezoluției atacate, cât și a hotărârii recurate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în mod corect și temeinic motivat, în raport cu fiecare critică a petentului, ce a fost examinată în concret și căreia i s-a răspuns argumentat, procurorul a dispus soluția neînceperii urmăririi penale față de magistrații P.A., R.M.L., G.L. și P.C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.

și de art. 264 C. pen., iar judecătorul fondului a respins motivat plângerea acestuia îndreptată împotriva rezoluției nr. 465/P/2009, constatând că plângerea nu există. Înalta Curte constată că magistrații judecători și procurorii, și-au îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, respectând dispozițiile legale cât și cele deontologice. Potrivit dispozițiilor art. 63 alin. (3) C. proc. pen., soluțiile pronunțate de magistrați pe baza probelor administrate nu trebuie să conducă obligatoriu la concluzia săvârșirii vreunei fapte prevăzute de legea penală.

Simpla nemulțumire a petentului de soluția adoptată într-o cauză nu poate constitui motiv pentru antrenarea răspunderii penale a magistratului care a emis-o, atâta timp cât din actele de urmărire penală nu a rezultat că acesta ar fi săvârșit o infracțiune în legătură cu îndeplinirea în mod defectuos a atribuțiilor de serviciu, soluțiile pronunțate de către magistrați pot fi supuse controlului prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege. După epuizarea căilor de atac nimeni nu poate pune în discuție autoritatea deciziilor magistraților, întrucât o eventuală punere în discuție ar însemna reluarea unor chestiuni asupra cărora există autoritate de lucru judecat. Instanța penală sesizată în condițiile art. 278 1 C. proc.

pen., nu se poate substitui instanțelor de control judiciar și, în consecință, nu se poate pronunța asupra temeiniciei și legalității hotărârii pronunțate de o altă instanță. Deoarece, din actele premergătoare efectuate nu a rezultat că intimații magistrați ar fi săvârșit acte cărora să le fie conferită semnificația juridică a infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. și art. 264 C. pen., în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceștia.

Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate reține critica formulată de petent în recursul declarat împotriva Sentinței penale nr. 288/PI/2009 a Curții de Apel Timișoara, referitoare la nelegalitatea hotărârii recurate, pe motiv că a fost pronunțată de un complet incompatibil, prin participarea procurorului M.V., împotriva căreia s-a plâns penal, întrucât pe de o parte procurorul respectiv nu a participat la deliberarea și pronunțarea hotărârii, acesta fiind atributul judecătorilor, iar pe de altă parte, motivul de incompatibilitate invocat de către petent nu se circumscrie cazului prevăzut de art. 48 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., astfel încât hotărârea a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale.

Pentru aceste considerente, hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul petiționarului. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A.P.G. împotriva Sentinței penale nr. 288/PI din 2 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2010.