ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3965/2010

Asupra recursului

penal de față;

Analizând actele și

lucrările din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 147/PI din data de

17 iunie 2010 în Dosarul nr. 4861/325/2010, Curtea de Apel Timișoara în baza

art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea

formulată de petentul A.M. împotriva rezoluției din 30 noiembrie 2009 dată în

Dosar nr. 702/P/2009 și rezoluției din 03 februarie 2010 dată în Dosar nr.

57/11/2/2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, pe care Ie-a

menținut ca temeinice și legale.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul la 50 RON cheltuieli judiciare

față de stat.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut în esență că prin rezoluția din

data de 30 noiembrie 2009 dată în Dosar nr. 702/P/2009 s-a dispus neînceperea

urmării penale față de intimații M.A. - executor judecătoresc și G.A.M. -

avocat, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen.,

respectiv art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., iar cu privire la numitul Z.E.

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

Împotriva acestei

rezoluții a formulat plângere petentul A.M., care a fost respinsă ca tardivă

prin rezoluția din 03 februarie 2010 dată în Dosar nr. 57/11/2/2010.

Împotriva acestor

rezoluții a formulat plângere petentul A.M., solicitând în continuare tragerea

la răspundere penală a intimaților pentru infracțiunile reclamate și arătate

mai sus, respectiv recuperarea pagubelor produse, în opinia sa, de către aceste

persoane.

Instanța de fond a

constatat că plângerea formulată de petentul A.M. este neîntemeiată, în

condițiile în care procurorul de caz a făcut o cercetare completă cu privire la

cele trei persoane acuzate de către petent că ar fi comis infracțiuni de

înșelăciune, respectiv abuz în serviciu contra intereselor persoanelor având în

vedere că în cauză a intervenit autoritatea de lucru judecat cu privire la

executorul judecătoresc M.A. cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, deoarece petentul a mai parcurs pentru

aceleași elemente etapele procedurii prevăzute de art. 278 și art. 278

1

C. proc. pen. (Dosar nr. 288/P/2007).

De asemenea, s-a

constatat că intimatul Z.E., a fost beneficiarul unei soluții de neîncepere a

urmăririi penale dată în Dosarul nr. 5969/P/2002 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Timișoara, astfel că în mod judicios s-a uzat de incidența disp.

art. 10 lit. f) C. proc. pen., iar în ceea ce privește infracțiunea prev. de

art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. raportat la persoana executorului

judecătoresc M.A. și avocatului G.A.M., s-a apreciat că se impune aplicarea

art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Cu privire la

infracțiunea prev. de art. 246 C. pen. în raport cu numita G.A.M., s-a apreciat

în mod judicios că avocatul nu are calitatea de funcționar public sau

funcționar, și în acest context, nu poate fi subiect activ al infracțiunii de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

Totodată, Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în mod judicios a

apreciat că plângerea formulată de petent a fost tardiv introdusă, întrucât

soluția i-a fost comunicată la data de 9 decembrie 2009, iar plângerea

formulată de petent împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale a

fost depusă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara la data de 13

ianuarie 2010, cu depășirea termenului de 20 zile prevăzut de lege, astfel că

plângerea formulată de petent nu a mai fost analizată pe fond.

Împotriva acestor

hotărâri a declarat recurs petentul, criticând-o sub aspecte de nelegalitate.

La termenul din data

de 8 noiembrie 2010 Curtea, din oficiu, a invocat excepția tardivității

recursului, fapt pentru care urmează să analizeze recursul numai în raport de

excepția invocată fără a supune analizei motivele de recurs formulate de

petiționar.

Analizând actele din

dosar, reține Înalta Curte că recursul declarat de petent este tardiv urmând

a-l respinge ca atare pentru considerentele ce urmează.

Potrivit

dispozițiilor art. 385

3

alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs

este de 10 zile dacă legea nu dispune altfel.

Potrivit art. 385

4

cu referire la dispozițiile art. 363 alin. (3) C. proc. pen., pentru partea

care a fost prezentă la dezbateri termenul curge de la pronunțare.

Revenind la cauza

dedusă judecății rezultă din hotărârea atacată că petentul A.M. a fost prezent

personal la termenul din data de 17 iunie 2010 când s-a acordat cuvântul pe

fond, fiind prezent la dezbateri, astfel încât pentru acesta, aspect cuprins și

în dispozitivul sentinței, termenul de 10 zile curgea de la data pronunțării,

respectiv 17 iunie 2010.

Din actele și

lucrările dosarului, rezultă că petentul a înaintat recurs către Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 26 iulie 2010, data

poștei, fiind înregistrat la data de 30 iulie 2010, depășind cu mult termenul

legal de declarare a căii de atac.

Față de

considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen. să respingă, ca tardiv formulat, recursul declarat

de petiționar.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv

formulat, recursul declarat de petiționarul A.M. împotriva Sentinței penale nr.

147/PI din 17 iunie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 noiembrie 2010.

Procesat

de GGC - CT