ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4127/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4127/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul
Judecătoriei Timișoara la data de 22 iulie 2011, sub nr. 18030/325/2011,
formulată în temeiul art. 278
1
C. proc. pen., petentul T.M. a
solicitat desființarea rezoluției nr. 15427/P/2009 din 12 mai 2010 a
Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara criticând soluția dispusă,
respectiv ca fiind nelegală și netemeinică.
Soluția a fost
menținută prin rezoluția nr. 1235/11/2/2011 a prim-procurorului Parchetului de
pe lângă Judecătoria Timișoara.
În motivarea
plângerii petentul a arătat că a înțeles să formuleze prezenta plângere
întrucât tocmai cel care se face vinovat de săvârșirea unor fapte penale
împotriva sa, respectiv C.S., a formulat o altă plângere penală prin care a
arătat că a fost calomniat de numitul T.M. și N.I. în sensul că aceștia, l-au
acuzat că ar fi săvârșit infracțiunea prev. de art. 208, 209, 215 și art. 259
C. pen., ceea ce s-a dovedit a fi neadevărat. Prin Sentința penală nr. 28231
din 17 octombrie 2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosarul nr.
18030/325/2011, în temeiul art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul T.M., împotriva
rezoluției din data de 15 mai 2010, dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria
Timișoara în Dosarul de urmărire penală nr. 15427/P/2009 și împotriva
rezoluției de respingere a plângerii din 11 iulie 2011, dată în Dosar nr.
1235/11/2/2011 de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria
Timișoara, iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat
petentul T.M. la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință penală, Judecătoria Timișoara a reținut
următoarele: Numitul C.S. a formulat plângere împotriva numiților T.M. și N.I.
arătând că aceștia din urmă l-au reclamat pentru săvârșirea infracțiunii prev.
de art. 20 rap. art. 208, 209, 215 și art. 259 C. pen., fapte neadevărate ce au
format obiectul Dosarului nr. 11215/P/2008 al Parchetului de pe lângă
Judecătoria Timișoara. În cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de
făptuitori, întrucât s-a apreciat de către procuror că nu sunt întrunite
elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 259 C. pen., sub
aspectul laturii subiective a infracțiunii, făptuitorii nefăcând cu
rea-credință plângerea la organele de urmărire penală, ei fiind convinși de
realitatea celor reclamate.
Împotriva soluției a
formulat plângere T.M., depusă și înregistrată sub nr. 13770/325/2010 la
Judecătoria Timișoara care, prin Sentința penală nr. 1747 din 22 septembrie
2010 a trimis-o la prim-procurorul de pe lângă Judecătoria Timișoara, potrivit
disp. art. 278
1
alin. (13) C. proc. pen.
Împotriva acestei
hotărâri petentul T.M. a declarat recurs, respins ca nefondat de către
Tribunalul Timiș, prin Dosarul penal nr. 18/R din 5 ianuarie 2011, plângerea
fiind trimisă prim-procurorului de pe lângă Judecătoria Timișoara și
înregistrată la 27 iunie 2011. S-a constatat că prin rezoluția din 11 iulie
2011, dată în Dosar nr. 1235/11/2/2011 de prim-procurorul Parchetului de pe
lângă Judecătoria Timișoara, s-a dispus respingerea plângerii petentului
împotriva rezoluției nr. 15427/P/2009 a Parchetului de pe lângă jud. Timișoara
ca inadmisibilă. Prima instanță a reținut că, potrivit art. 278
1
C.
proc. pen., după respingerea plângerii făcute conf. art. 275 - 278 împotriva
rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau al ordonanței ori, după caz, al
rezoluției de clasare, scoatere de sub urmărire penală sau încetare a urmăririi
penale, persoana vătămată și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt
vătămate, pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de
către procuror a modului de rezolvare, la judecătorul de la instanța căreia
i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Față
de dispozițiile menționate anterior, prima instanță a constatat că, prin
plângerea formulată de petent în baza art. 278
1
, petentul nu a
criticat soluția ce a fost dispusă față de el și nici temeiul de drept reținut
de procuror pentru a dispune soluția de netrimitere în judecată, ci a înțeles
că sesizeze fapte săvârșite de numitul C.S. Prin urmare, în temeiul art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Judecătoria Timișoara a respins ca inadmisibilă
plângerea formulată de petentul T.M., împotriva rezoluției din data de 15 mai 2010,
dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara în Dosarul de urmărire
penală nr. 15427/P/2009 și împotriva rezoluției de respingere a plângerii din
11 iulie 2011, dată în Dosar nr. 1235/11/2/2011 de prim-procurorul Parchetului
de pe lângă Judecătoria Timișoara, iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.
pen. a obligat petentul T.M. la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare
către stat.
Împotriva Sentinței
penale nr. 28231 din 17 ianuarie 2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în
Dosarul nr. 18030/325/2011, a declarat recurs petentul T.M. și recurenții D.N.
și V.V., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Analizând recursurile
declarate prin prisma dispozițiilor art. 385
1
și 417 C. proc. pen.,
instanța a constatat că acestea sunt inadmisibile pentru următoarele
considerente:
Prin Sentința penală
nr. 28231 din 17 ianuarie 2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosarul
nr. 18030/325/2011, s-a dispus respingerea plângerii petentului T.M. împotriva
rezoluției din 15 mai 2010 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara
în Dosarul nr. 15427/P/2009 și rezoluției dată de același parchet în Dosarul
nr. 1235/11/2/2011. Potrivit dispozițiilor art. 278
1
alin. (10) C.
proc. pen., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2002, în vigoare la data
pronunțării sentinței în speță, rezultă că hotărârea pronunțată în această
materie este definitivă.
Dispozițiile art. 385
1
C. proc. pen. enumera strict și limitativ hotărârile care pot fi atacate cu
recurs. Totodată, sistemul român de jurisdicție a statuat principiul
legalității și unicității acestei căi de atac, iar recunoașterea unei căi de
atac în situații neprevăzute de legea procesual penală ar constitui o încălcare
a principiului legalității căilor de atac, și, din acest motiv, apare ca o
soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Prin urmare, în
temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen.,
instanța a respins ca inadmisibile recursurile declarate de petentul T.M. și
recurenții D.N. și V.V. împotriva Sentinței penale nr. 28231 din 17 ianuarie
2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosarul nr. 18030/325/2011 și a
obligat fiecare recurent la plata sumei de câte 80 RON, cheltuieli judiciare
către stat în recurs.
Împotriva acestei
decizii, a declarat recurs petiționarul T.M. Analizând cauza, prin prisma
dispozițiilor art. 385
15
pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen.
raportat la art. 385
1
C. proc. pen., Înalta Curte constată că
recursul declarat este inadmisibil, deoarece:
Normele de procedură
penală sunt de strictă și imediată aplicare, fiind cunoscut și unanim acceptat
caracterul activ al legii de procedură penală, care nu poate fi examinat în
raport cu data când s-a săvârșit infracțiunea, ca în cazul legii penale, ci cu
data când se desfășoară acțiunea procesuală față de care legea de procedură
este activă.
Dispozițiile art.
XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 au modificat prevederile art. 278
1
alin. (10) C. proc. pen., în sensul că hotărârea judecătorului, prin care
acesta respinge plângerea împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în
judecată, ca inadmisibilă ori ca nefondată, este definitivă.
Rezultă, astfel, că
Sentința penală nr. 28231 din 17 ianuarie 2011 pronunțată de Judecătoria
Timișoara în Dosarul nr. 18030/325/2011, sub imperiul modificărilor legislative
prevăzute de Legea nr. 202/2010, este definitivă și nu face parte din categoria
hotărârilor supuse recursului.
În consecință, în
baza aceluiași raționament, nici Decizia nr. 236/R din 9 februarie 2012 prin
care Secția penală și pentru cauze cu minori a Curții de Apel Timișoara a
respins, în mod legal, ca inadmisibil recursul promovat de către petiționari
împotriva Sentinței penale nr. 28231 din 17 ianuarie 2011 pronunțată de
Judecătoria Timișoara, nu este una dintre hotărârile care să poată fi atacate
cu recurs.
Potrivit art. 385
1
alin. (1) pct. e) C. proc. pen., se poate formula recurs numai împotriva
deciziilor care au fost pronunțate de curțile de apel ca instanțe de apel,
situație care nu se regăsește în cauza analizată, ceea ce face ca, și din acest
punct de vedere, recursul promovat de către petiționar să fie inadmisibil.
În temeiul art. 192
alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor
judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de petiționarul T.M. împotriva Deciziei penale
nr. 236/R din 9 februarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Obligă recurentul
petiționar la plata sumei de 200 RON cu cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 12 decembrie 2012.
Procesat de GGC - AA