ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 831/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 291/PI din 4 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea

de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. 899/59/2009, s-a dispus

respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petiționarul N.O. împotriva

rezoluției dată în Dosarul nr. 271/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara.

A obligat petiționarul la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, s-au

reținut, în fapt, următoarele:

Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în data de 2 aprilie 2009 petiționarul a

solicitat tragerea la răspundere penală a magistraților judecători D.A.C. de la Judecătoria Timișoara, B.M. și M.M. de la Tribunalul Timiș pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 246 C. pen., art. 247 C. pen., art. 248 C. pen., art. 249 C.

pen., art. 250 C. pen., art. 253

1

C. pen., art. 264 C. pen., art. 288

C. pen., art. 289 C. pen. și art. 292 C. pen.

Petiționarul susține că magistrații investiți

cu judecarea cauzelor în care acesta a fost parte, au săvârșit fapte penale,

impunându-se cercetarea acestora pentru infracțiunile arătate.

Urmare actelor premergătoare efectuate în

cauză, prin rezoluția din 5 iunie 2009 dată în Dosarul nr. 271/P/2009 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a dispus, conform art. 228 alin.

(4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea

urmăririi penale constatându-se că faptele reclamate de petiționar nu există în

materialitatea lor.

În esență, procurorul reține că petiționarul N.O.

a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria

Timișoara nr. 8811/P din 13 noiembrie 2006 pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 208 C. pen. raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), g) C.

pen. și art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001.

Prin sentința penală nr. 1175 din 1 iunie 2007

pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosarul nr. 10136/325/2006 - judecătorul

cauzei fiind magistratul D.A.C. – s-a dispus, printre altele, condamnarea

inculpatului N.O. la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare cu executare în

regim privativ de libertate.

Prin Decizia penală nr. 336/ A din 26

octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș – decizia fiind pronunțată de

judecătorii M.B. și M.M. – s-a dispus respingerea apelului declarat de

inculpat, ca fiind nefondat.

În atare condiții, s-a apreciat că faptele

reclamate nu există, controlul hotărârilor judecătorești putând fi realizat

numai prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.

Prin rezoluția nr. 717/II/2/2009 din 14 iulie 2009

dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara

s-a dispus respingerea plângerii împotriva rezoluției ca fiind neîntemeiată.

Petiționarul N.O. a formulat plângere la

instanță în condițiile prevăzute de art. 278 C. proc. pen.

Curtea de Apel Timișoara a constatat că nu pot

fi reținute în sarcina magistraților judecători săvârșirea vreunei fapte

penale, întrucât aceștia s-au pronunțat în limitele competențelor stabilite

prin lege cu privire la cauza dedusă judecății.

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de

fond a declarat recurs petiționarul N.O., solicitând casarea acesteia și, în

cadrul rejudecării, admiterea plângerii.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând

recursul în conformitate cu prevederile art. 385

14

C. proc. pen., cu

referire la art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., constată că acesta

este nefondat pentru următoarele considerente:

Plângerea reglementată de dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., are natura juridică a unei căi de atac îndreptată împotriva

soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror.

Pentru verificarea aspectelor invocate de

petiționar, legea procesual penală permite ca, înainte de a se dispune

începerea urmăririi penale, să fie administrate acte premergătoare. Rolul

efectuării actelor premergătoare îl constituie preîntâmpinarea începerii

urmăririi penale în cazuri nejustificate, eliminându-se astfel posibilitatea

apariției acelui cadru legal în care pot fi dispuse anumite măsuri procesuale

care, în final, s-ar dovedi nejustificate.

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte

constată că magistrații judecători – la care petiționarul face referire în

plângerea adresată organelor de urmărire penală – au fost investiți cu soluționarea

pe fond a cauzei respectiv apel, dispunând condamnarea inculpatului N.O. la

pedeapsa închisorii.

Atât în cursul judecății în fața primei instanțe

cât și în apel, inculpatul avea posibilitatea să solicite, prin apărătorul său,

administrarea tuturor probelor în apărarea sa.

Magistrații judecători au pronunțat hotărârile

în baza probelor administrate, probe care le-au creat convingerea că prezumția

de nevinovăție a fost înlăturată.

Pe de altă parte, procedura instituită prin

dispozițiile art. 278 C. proc. pen., nu permite o reexaminare a fondului unei

cauze judecate definitiv, în caz contrar, s-ar aduce atingere principiului

autorității de lucru judecat.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată

că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică astfel

încât, în baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul N.O. împotriva

sentinței penale nr. 291/PI din 4 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va

obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul N.O. împotriva sentinței penale nr. 291/PI din 04 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de

200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 03 martie

2010.