ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1642/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 10/PI din 19 ianuarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul prevederilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul G.L., împotriva rezoluției pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 184/P/2008 și dosarul nr. 873/II/2/2008. În temeiul prevederilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 1116/59/2008, petentul G.L. a solicitat ca în temeiul prevederilor art. 278 1 C. proc.

pen., să se dispună desființarea rezoluțiilor pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 184/P/2008 și dosarul nr. 873/II/2/2008 si trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale împotriva făptuitorilor C.F.C. – procuror, I.C.A. – comisar de poliție și D.D. – subinspector de poliție, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. Au fost atașate dosarele în care au fost pronunțate rezoluțiile a căror anulare se solicită, din care rezultă următoarele: prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara sub nr. 184/P/2008, petentul G.L.

a solicitat efectuarea de cercetări față de comisarul de poliție I.C.A., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. și față de subinspectorul D.D., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., ambii din cadrul Inspectoratului de Poliție Arad. La data de 27 iunie 2008, petentul a depus o completare la plângerea formulată și împotriva procurorului C.F.C., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

și neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. Cu privire la procurorul C.F.C., petentul susține că a instituit în mod nelegal sechestru asupra unor terenuri proprietatea sa și a soției sale, fără să aibă în vedere faptul că acestea sunt bunuri comune, fără a se identifica și evalua, fără să stabilească existența vreunei pagube în paguba SC A.I., neglijând faptul că aceste bunuri sunt bunuri comune, măsurile asigurătorii fiind puse și asupra unei parcele de teren care nu era proprietatea învinuitei B. (P.)A.E. Cu privire la ofițerul de poliție I.C.A., petentul susține că nu l-a identificat și citat înainte de începerea urmăririi penale și de aplicarea sechestrului, nu a identificat imobilele și nu a procedat la evaluarea acestora, încheind procesul verbal de aplicare a sechestrului, fără a se deplasa în teren și să-i înmâneze un exemplar pentru a-i da posibilitatea să formuleze obiecțiuni, iar sechestrul a fost aplicat în absența unor martori.

Cu privire la subinspectorul D.D., susține că acesta a procedat la audierea sa cu mare întârziere, după începerea urmăririi penale, respingând cererile formulate în apărare și refuzând să extindă cercetările asupra adevăratelor persoane care au comis faptele penale. Cu privire la faptele de care sunt acuzați făptuitorii de către inculpat, din dosarul de urmărire penală rezultă următoarele: la data de 10 decembrie 2007, SC A.I. S.R.L. Arad a formulat plângere penală împotriva numiților G.L. și P.A.E., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 C. pen., totodată solicitând instituirea sechestrului asupra bunurilor proprietatea acestora, în vederea recuperării prejudiciului în sumă de 235.872.000 ROL.

Cei trei făptuitori au propus și confirmat începerea urmăririi penale împotriva petenților-învinuiți. Comisarul I.C.A. s-a deplasat la domiciliul inculpatului G.L. anterior instituirii sechestrului, dar nu a găsit nici o persoană la data de 28 ianuarie 2008; la aceeași dată a solicitat Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Arad instituirea inscripției ipotecare. Așadar, în cauză s-a început urmărea penală, condiție pentru instituirea sechestrului, în baza dispozițiilor art. 163 C. proc. pen., iar pentru instituirea sechestrului – făptuitorul polițist s-a deplasat la locuința petentului-învinuit. Cu privire la această problemă de drept, este de subliniat faptul că dispozițiile art. 168 C. proc.

pen. acordă petenților dreptul de a formula plângere la procuror sau la instanța de judecată, controlul de legalitate putând fi exercitat împotriva acestei măsuri asigurătorii. De asemenea, în baza dispozițiilor art. 219 C. proc. pen., petenții au posibilitatea să se adreseze procurorului care supraveghează și îndrumă cercetarea penală, eventualele erori în activitatea făptuitorilor putând fi cercetate. În mod corect prin ordonanțele pronunțate s-a dispus neînceperea urmăriri penale, astfel că nefiind motive de desființare a acestora, în temeiul prevederilor art. 278 1 alin. (8), lit. a) C. proc. pen., plângerea formulată de petent a fost respinsă ca nefondată. II. Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs petiționarul G.L., solicitând casarea ei, reluând în totalitate criticile iterate la instanța de fond și solicitând, în esență, trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale a intimaților făptuitori C.F.C.

– procuror, I.C.A. – comisar de poliție și D.D. – subinspector de poliție, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. Examinând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, în raport de criticile invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, are în vedere că recursul de față declarat de petiționarul G.L. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare. Aceasta întrucât prima instanță, prin conformare deplină la dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc.

pen., verificând rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a intimaților făptuitori nominalizați mai sus nr. 184/P/2008 din 25 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara (menținută prin rezoluția nr. 873/II/2/2008 din 10 septembrie 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara), pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală, precum și a tuturor înscrisurilor atașate de recurentul petiționar G.L., a statuat printr-o hotărâre legală și temeinică, că plângerea formulată de acesta este nefondată, menținând în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., rezoluția indicată atacată. În examinarea proprie, Înalta Curte are în vedere, cu titlu de situație premisă, că prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara petiționarul G.L.

a solicitat să se efectueze cercetări împotriva comisarului de poliție I.C.A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. și art. 249 C. pen. și față de subinspectorul D.D., sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. Ulterior, prin completarea plângerii inițiale, a solicitat să se efectueze cercetări și împotriva procurorului C.F.C. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 249 C. pen. În motivarea plângerilor formulate, petiționarul a arătat că magistratul procuror a dispus în mod nelegal instituirea sechestrului asupra unor terenuri proprietatea sa și a soției sale, fără să identifice și să evalueze aceste bunuri și ofițerul de poliție I.C.A., însărcinat cu punerea în executare a sechestrului, nu a identificat imobilul – teren – și aplicarea sechestrului s-a făcut în lipsa unor martori.

În privința subinspectorului D.D., petiționarul a susținut că aceasta a refuzat să administreze probe propuse de petiționar în apărarea sa. Din actele dosarului rezultă că împotriva petiționarului și a numitei P.A.E. s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 C. pen. Partea vătămată SC A.I. SRL a arătat că cei doi au săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 215 C. pen. și s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând instituirea sechestrului asupra unor imobile proprietatea făptuitorilor în vederea reparării prejudiciului în sumă de 235.872.000 ROL. Începerea urmăririi penale a fost dispusă de către comisarul I.C. prin rezoluția nr. 6359/P/2007 din 14 ianuarie 2008. Prin ordonanța nr. 6359/P/2007 din 28 ianuarie 2008 emisă de procurorul C.F.C.

de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, s-a dispus luarea măsurii asigurătorii prin instituirea unui sechestru judiciar asupra cotei de ½ din imobilele coproprietatea petiționarului și ale soției acestuia, înscrise în cărțile funciare 69109, 69110, 69111 Arad și asupra terenului arabil în suprafață de 2,275 ha din extravilanul municipiului Arad, proprietatea numitei P.(B.).A.E. Din conținutul procesului-verbal încheiat de comisarul I.C.A. din 28 ianuarie 2008, ora 9 30 , rezultă că acesta s-a deplasat la domiciliul învinuitului G.L., însă nu a găsit nici o persoană. În aceiași zi, la ora 11 20 , a încheiat procesul verbal de sechestru și a cerut Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Arad luarea inscripției ipotecare.

Prin încheierea din 30 ianuarie 2008 s-a înscris dreptul de ipotecă asupra imobilelor sechestrate. Măsura asiguratorie a sechestrului a fost luată pentru a asigura repararea prejudiciului cauzat de petiționar și coînvinuita, care erau cercetați pentru înșelăciune, în vederea reparării prejudiciului cauzat prin această faptă penală. Având în vedere aceste aspecte, rezultă că magistratul procuror și-a desfășurat activitatea în limitele dispozițiilor legale și nu a săvârșit nici un fel de fapte care să-i atragă răspunderea penală sau civilă, întrucât la data instituirii sechestrului existau indicii că petiționarul și numita P.A.E. au săvârșit o infracțiune de prejudiciu fiind învinuiți și în vederea reparării pagubei s-a dispus instituirea sechestrului asigurător.

În privința comisarului I.C.A., acesta a pus în aplicare măsura sechestrului dispusă de procuror, respectiv s-a prezentat la domiciliul petiționarului, apoi a solicitat la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară luarea inscripției ipotecare. Încheierea prin care Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară a instituit inscripția ipotecară asupra imobilelor a fost comunicată petentului și acesta putea să o conteste în termen de 15 zile la instanța civilă. De asemenea, în temeiul art. 168 C. proc. pen., părțile interesate sau alte persoane, cărora le-au fost lezate drepturile și interesele prin instituirea sechestrului asigurător, puteau formula plângere la instanța de judecată și prin această modalitate se putea cenzura legalitatea actului întocmit.

Având în vedere aceste aspecte, s-a apreciat că în mod corect s-a reținut că lucrătorul de poliție I.C.A. și-a îndeplinit corespunzător obligațiile de serviciu și prin măsurile aduse la îndeplinire nu a săvârșit un abuz. Cu privire la împrejurarea că subinspectorul D.D. nu ar fi administrat probe în apărarea petiționarului, nu se poate reține în sarcina acesteia faptul că în mod abuziv nu ar fi dat curs cererilor petiționarului. Lucrătorul de poliție care a efectuat urmărirea penală apreciază asupra cererilor formulate de părți și în măsura în care consideră că nu sunt pertinente și utile cauzei le poate respinge. Împotriva măsurilor dispuse de lucrătorii de poliție în conformitate cu dispozițiile art. 219 C. proc.

pen., petiționarul putea să se adreseze procurorului care supraveghea cercetările efectuate. Din cele mai sus reținute, rezultă că petiționarul nu a uzat de căile legale prin care putea să cenzureze măsurile dispuse de către organele de poliție, respectiv de către procuror. Așa fiind, se conchide că în mod legal prin rezoluția procurorului atacată s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimații procuror C.F.C. și comisarul de poliție I.C.A., pentru infracțiunile imputate, prevăzute de art. 246 și art. 249 C. pen., precum și față de subinspectorul de poliție D.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât faptele pretins a fi fost comise nu există.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul G.L. împotriva sentinței penale nr. 10/PI din 19 ianuarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 mai 2009.