ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1642/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1642/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Prin

sentința penală nr. 10/PI din 19 ianuarie 2009 a Curții de Apel

Timișoara, secția penală, în temeiul prevederilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată plângerea

formulată de petentul G.L., împotriva rezoluției pronunțată

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 184/P/2008

și dosarul nr. 873/II/2/2008.

În

temeiul prevederilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul

la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a

reținut că prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel

Timișoara sub nr. 1116/59/2008, petentul G.L. a solicitat ca în temeiul

prevederilor art. 278

1

C. proc. pen., să se dispună

desființarea rezoluțiilor pronunțate de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 184/P/2008 și

dosarul nr. 873/II/2/2008 si trimiterea cauzei la procuror pentru începerea

urmăririi penale împotriva făptuitorilor C.F.C. – procuror, I.C.A. –

comisar de poliție și D.D. – subinspector de poliție, pentru

săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și

neglijență în serviciu, prevăzută de

art. 249 C. pen.

Au fost

atașate dosarele în care au fost pronunțate rezoluțiile a

căror anulare se solicită, din care rezultă următoarele:

prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara sub nr. 184/P/2008, petentul G.L. a solicitat

efectuarea de cercetări față de comisarul de poliție I.C.A.,

pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

și neglijență în serviciu, prevăzută de

art. 249 C. pen. și față de subinspectorul D.D., pentru

săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., ambii din cadrul

Inspectoratului de Poliție Arad. La data de 27 iunie 2008, petentul a

depus o completare la plângerea formulată și împotriva procurorului C.F.C.,

din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, pentru

săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și

neglijență în serviciu, prevăzută de

art. 249 C. pen.

Cu

privire la procurorul C.F.C., petentul susține că a instituit în mod

nelegal sechestru asupra unor terenuri proprietatea sa și a soției

sale, fără să aibă în vedere faptul că acestea sunt

bunuri comune, fără a se identifica și evalua, fără

să stabilească existența vreunei pagube în paguba SC A.I.,

neglijând faptul că aceste bunuri sunt bunuri comune, măsurile

asigurătorii fiind puse și asupra unei parcele de teren care nu era

proprietatea învinuitei B. (P.)A.E.

Cu

privire la ofițerul de poliție I.C.A., petentul susține că

nu l-a identificat și citat înainte de începerea urmăririi penale

și de aplicarea sechestrului, nu a identificat imobilele și nu a

procedat la evaluarea acestora, încheind procesul verbal de aplicare a

sechestrului, fără a se deplasa în teren și să-i înmâneze

un exemplar pentru a-i da posibilitatea să formuleze obiecțiuni, iar

sechestrul a fost aplicat în absența unor martori.

Cu

privire la subinspectorul D.D., susține că acesta a procedat la audierea

sa cu mare întârziere, după începerea urmăririi penale, respingând

cererile formulate în apărare și refuzând să extindă

cercetările asupra adevăratelor persoane care au comis faptele

penale.

Cu

privire la faptele de care sunt acuzați făptuitorii de către

inculpat, din dosarul de urmărire penală rezultă

următoarele: la data de 10 decembrie 2007, SC A.I. S.R.L. Arad a formulat

plângere penală împotriva numiților G.L. și P.A.E., pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută

de art. 215 C. pen., totodată solicitând instituirea

sechestrului asupra bunurilor proprietatea acestora, în vederea

recuperării prejudiciului în sumă de 235.872.000 ROL. Cei trei

făptuitori au propus și confirmat începerea urmăririi penale împotriva

petenților-învinuiți. Comisarul I.C.A. s-a deplasat la domiciliul

inculpatului G.L. anterior instituirii sechestrului, dar nu a găsit nici o

persoană la data de 28 ianuarie 2008; la aceeași dată a

solicitat Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Arad

instituirea inscripției ipotecare.

Așadar,

în cauză s-a început urmărea penală, condiție pentru

instituirea sechestrului, în baza dispozițiilor art. 163 C. proc. pen.,

iar pentru instituirea sechestrului – făptuitorul polițist s-a

deplasat la locuința petentului-învinuit.

Cu

privire la această problemă de drept, este de subliniat faptul

că dispozițiile art. 168 C. proc. pen. acordă petenților

dreptul de a formula plângere la procuror sau la instanța de

judecată, controlul de legalitate putând fi exercitat împotriva acestei

măsuri asigurătorii.

De

asemenea, în baza dispozițiilor art. 219 C. proc. pen., petenții au

posibilitatea să se adreseze procurorului care supraveghează și

îndrumă cercetarea penală, eventualele erori în activitatea

făptuitorilor putând fi cercetate.

În mod

corect prin ordonanțele pronunțate s-a dispus neînceperea

urmăriri penale, astfel că nefiind motive de desființare a

acestora, în temeiul prevederilor art. 278

1

alin. (8), lit. a) C.

proc. pen., plângerea formulată de petent a fost respinsă ca

nefondată.

II.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs petiționarul G.L.,

solicitând casarea ei, reluând în totalitate criticile iterate la instanța

de fond și solicitând, în esență, trimiterea cauzei la procuror

în vederea începerii urmăririi penale a intimaților făptuitori C.F.C.

– procuror, I.C.A. – comisar de poliție și D.D. – subinspector de

poliție, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C.

pen. și neglijență în serviciu, prevăzută de

art. 249 C. pen.

Examinând

actele și lucrările dosarului, sentința recurată, în raport

de criticile invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt

și de drept, așa cum prevăd dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, are în vedere că recursul de

față declarat de petiționarul G.L. se privește ca nefondat

și urmează a fi respins ca atare.

Aceasta

întrucât prima instanță, prin conformare deplină la

dispozițiile art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., verificând

rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a intimaților

făptuitori nominalizați mai sus nr. 184/P/2008 din 25 iulie 2008 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara (menținută

prin rezoluția nr. 873/II/2/2008 din 10 septembrie 2008 a Procurorului

General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara), pe baza

lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire

penală, precum și a tuturor înscrisurilor atașate de recurentul

petiționar G.L., a statuat

printr-o hotărâre legală și temeinică, că plângerea

formulată de acesta este nefondată, menținând în

consecință, în temeiul dispozițiilor art. 278

1

alin.

(8) lit. a) C. proc. pen., rezoluția indicată atacată.

În

examinarea proprie, Înalta Curte are în vedere, cu titlu de situație

premisă, că prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara petiționarul G.L. a solicitat să se

efectueze cercetări împotriva comisarului de poliție I.C.A., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

și art. 249 C. pen. și față de subinspectorul D.D., sub

aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Ulterior,

prin completarea plângerii inițiale, a solicitat să se efectueze

cercetări și împotriva procurorului C.F.C. de la Parchetul de pe

lângă Judecătoria Arad, sub aspectul infracțiunilor

prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 249 C. pen.

În

motivarea plângerilor formulate, petiționarul a arătat că

magistratul procuror a dispus în mod nelegal instituirea sechestrului asupra

unor terenuri proprietatea sa și a soției sale, fără

să identifice și să evalueze aceste bunuri și ofițerul

de poliție I.C.A., însărcinat cu punerea în executare a sechestrului,

nu a identificat imobilul – teren – și aplicarea sechestrului s-a

făcut în lipsa unor martori. În privința subinspectorului D.D.,

petiționarul a susținut că aceasta a refuzat să

administreze probe propuse de petiționar în apărarea sa.

Din

actele dosarului rezultă că împotriva petiționarului și a

numitei P.A.E. s-a început urmărirea penală pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 C. pen.

Partea vătămată SC A.I. SRL a arătat că cei doi au

săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 215 C. pen.

și s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând instituirea

sechestrului asupra unor imobile proprietatea făptuitorilor în vederea

reparării prejudiciului în sumă de 235.872.000 ROL.

Începerea

urmăririi penale a fost dispusă de către comisarul I.C. prin

rezoluția nr. 6359/P/2007 din 14 ianuarie 2008.

Prin

ordonanța nr. 6359/P/2007 din 28 ianuarie 2008 emisă de procurorul C.F.C.

de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, s-a dispus luarea

măsurii asigurătorii prin instituirea unui sechestru judiciar asupra

cotei de ½ din imobilele coproprietatea petiționarului și ale

soției acestuia, înscrise în cărțile funciare 69109, 69110,

69111 Arad și asupra terenului arabil în suprafață de 2,275 ha

din extravilanul municipiului Arad, proprietatea numitei P.(B.).A.E.

Din

conținutul procesului-verbal încheiat de comisarul I.C.A. din 28 ianuarie

2008, ora 9

30

, rezultă că acesta s-a deplasat la

domiciliul învinuitului G.L., însă nu a găsit nici o persoană.

În aceiași zi, la ora 11

20

, a încheiat procesul verbal de

sechestru și a cerut Oficiului de Cadastru și Publicitate

Imobiliară Arad luarea inscripției ipotecare. Prin încheierea din 30

ianuarie 2008 s-a înscris dreptul de ipotecă asupra imobilelor

sechestrate. Măsura asiguratorie a sechestrului a fost luată pentru a

asigura repararea prejudiciului cauzat de petiționar și coînvinuita,

care erau cercetați pentru înșelăciune, în vederea

reparării prejudiciului cauzat prin această faptă penală.

Având în

vedere aceste aspecte, rezultă că magistratul procuror și-a

desfășurat activitatea în limitele dispozițiilor legale și

nu a săvârșit nici un fel de fapte care să-i atragă

răspunderea penală sau civilă, întrucât la data instituirii

sechestrului existau indicii că petiționarul și numita P.A.E. au

săvârșit o infracțiune de prejudiciu fiind învinuiți

și în vederea reparării pagubei s-a dispus instituirea sechestrului

asigurător.

În

privința comisarului I.C.A., acesta a pus în aplicare măsura

sechestrului dispusă de procuror, respectiv s-a prezentat la domiciliul

petiționarului, apoi a solicitat la Oficiul de Cadastru și

Publicitate Imobiliară luarea inscripției ipotecare.

Încheierea

prin care Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară a instituit

inscripția ipotecară asupra imobilelor a fost comunicată

petentului și acesta putea să o conteste în termen de 15 zile la

instanța civilă.

De

asemenea, în temeiul art. 168 C. proc. pen., părțile interesate sau

alte persoane, cărora le-au fost lezate drepturile și interesele prin

instituirea sechestrului asigurător, puteau formula plângere la

instanța de judecată și prin această modalitate se putea

cenzura legalitatea actului întocmit.

Având în

vedere aceste aspecte, s-a apreciat că în mod corect s-a reținut

că lucrătorul de poliție I.C.A. și-a îndeplinit

corespunzător obligațiile de serviciu și prin măsurile

aduse la îndeplinire nu a săvârșit un abuz.

Cu

privire la împrejurarea că subinspectorul D.D. nu ar fi administrat probe

în apărarea petiționarului, nu se poate reține în sarcina

acesteia faptul că în mod abuziv nu ar fi dat curs cererilor

petiționarului.

Lucrătorul

de poliție care a efectuat urmărirea penală apreciază

asupra cererilor formulate de părți și în măsura în care

consideră că nu sunt pertinente și utile cauzei le poate

respinge.

Împotriva

măsurilor dispuse de lucrătorii de poliție în conformitate cu

dispozițiile art. 219 C. proc. pen., petiționarul putea să se

adreseze procurorului care supraveghea cercetările efectuate.

Din cele

mai sus reținute, rezultă că petiționarul nu a uzat de

căile legale prin care putea să cenzureze măsurile dispuse de

către organele de poliție, respectiv de către procuror.

Așa

fiind, se conchide că în mod legal prin rezoluția procurorului

atacată s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit.

a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de

intimații procuror C.F.C. și comisarul de poliție I.C.A., pentru

infracțiunile imputate, prevăzute de art. 246 și art. 249 C.

pen., precum și față de subinspectorul de poliție D.D. sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246

C. pen., întrucât faptele pretins a fi fost comise nu există.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petentul G.L. împotriva sentinței penale nr. 10/PI din 19

ianuarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul petent la

plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 mai 2009.