ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3142/2008

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 156/PI din 9 iulie 2008 a Curții de

Apel Timișoara, secția penală

, în baza art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul

N.I.

împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara nr. 377/ll/2/2008 din data de 21 aprilie 2008 și a

ordonanței din data de 3 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Timișoara nr. 242/P/2007.

A fost obligat petentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că prin plângerea înregistrată la această instanță

sub nr. 445/59/2008 la data de 15 mai 2008, petentul N.I. a solicitat desființarea Ordonanței din data de 03 martie 2008 din dosarul nr. 242/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara precum și împotriva Rezoluției din data de 21 aprilie 2008

din dosarul nr. 377/11/2/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara și în principal reținerea cauzei spre judecare pe fond și condamnarea intimatei I.D. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, a intimatului R.A.V.

pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 249 C. pen., art. 25

C. pen. rap. la art. 292 C. proc. pen. și art. 215 alin. (1) și (2) C. proc. pen. și a intimatului H.A.F. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 292 C. pen. și art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., iar în subsidiar se solicită trimiterea cauzai la procuror în vederea redeschiderea urmăririi penale.

În motivare se arată că a mai formulat anterior o plângere împotriva rezoluției procurorului care a fost admisă de Curtea de

Apel Timișoara și s-a trimis cauza la parchet pentru redeschiderea

urmăririi penale, urmând a se face verificări dacă notarul avea posibilitatea prin compararea datelor din contractului de împrumut cu datele de identificare care rezultau din cartea de identitate și livretul militare prezentate de falsul N.I.

Procurorul nu s-a conformat dispozițiilor instanței

rezumându-se la a se constata că intimata a respectat dispozițiile

Legii nr. 36/1995, deși este clar că notarul nu a purces la minime verificări cu privire la identitatea declarantului.

Din actele de la dosar prima instanță a reținut următoarele:

La data de 23 februarie 2007 petentul N.Y. a formulat o plângere penală împotriva intimatei I.D.F., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. pe motiv că în calitate de notar public a procedat la autentificarea unei declarații notariale prin identificarea declarantului cu livretul militar care nu este asimilat unei legitimații oficiale și fără să solicite contractul de împrumut

ceea ce a făcut ca o altă persoană să dea o declarație în locul său cu consecința radierii ipotecii de pe un împrumut cu care R.A.V.

a garantat restituirea sumei împrumutate de 15000 Euro.

Prin Ordonanța din 03 martie 2008 din dosarul nr. 242/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. și neînceperea urmăririi penale

pentru infr. prev. de art. 249 C. pen., disjungerea cauzei pentru intimații

R.A.V. și H.A.F. și declinarea

competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe

lângă Judecătoria Arad pentru cei doi intimați.

Î

mpotriva acestei Ordonanțe petentul a formulat plângere care, în condițiile prev. de art. 278 C. proc. pen. care a fost respinsă prin Rezoluția din data de 21 aprilie 2008 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara din dosarul nr. 377/11/2/2008.

Examinând actele emise de procuror și atacate de petent s-a

constatat că acestea sunt temeinice și legale și nu există nici un motiv de desființare a lor.

Din actele dosarului de urmărire penală se reține că la data de 27 mai 2005 notarul public T.F. din Arad a autentificat contractul de împrumut cu garanție imobiliară, potrivit cu care petentul N.I. îl împrumută pe numitul R.A.V. cu suma de 15000 Euro iar în vederea garantării sumei împrumutatul este de acord cu întabularea dreptului de ipotecă în favoarea petentului asupra apartamentului situat în Arad,

înscris în C.F. nr. 63710, nr. top 384, 2880/16N de sub B2

și notarea interdicției de înstrăinare și grevare de sarcini.

Termenul scadent de restituire a sumei a fost fixat prin acordul părților la data de 27 mai 2006 după care împrumutătorul putea să ceară executarea silită imobiliară.

La data de 27 ianuarie 2006 împrumutatul R.A.V. s-a prezentat la Biroul notarului public I.D.F. din Arad împreună cu o altă persoană care avea același nume ca și petentul însă cu alte date de identificare și care susținea că este

persoana care la-a împrumutat pe R.A.V. ambii solicitând redactarea și autentificarea unei declarații din care să rezulte că N.I. a primit de la R.A.V. suma împrumutată de 15.000 Euro și că este de acord cu radie rea ipotecii pentru apartamentul ipotecat.

Potrivit declarației intimatei, cele două persoane s-au

prezentat la biroul notarial înainte cu o zi când falsul N.I. s-a

legitimat cu cartea de identitate de pe care notarul a făcut o copie după care au fost programați a doua zi pentru redactarea declarației.

La data stabilită cele două persoane s-au prezentat la biroul

notarului însă falsul N.I. nu a mai avut asupra sa Cartea de identitate motiv pentru care notarul l-a identificat cu livretul militar

după care a procedat la redactarea și autentificarea declarației.

Pe baza acestei declarații notariale numitul R.A.V. a radiat din cartea funciară ipoteca și interdicția de

înstrăinare și grevare de sarcini asupra apartamentului său cu care

s-a garantat restituirea sumei împrumutate.

Pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de

abuz în serviciu trebuie îndeplinită o condiție esențială aceea de a nu îndeplini un act sau de a-l îndeplini în mod defectuos în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Î

n speță se poate observa că intimata a respectat dispozițiile

legale referitoare la identificarea părților redactând o declarație, dată pe propria răspundere a declarantului, și pe care apoi a autentificat-o.

Chiar dacă identificarea declarantului s-a făcut doar pe baza

livretului militar, potrivit adresei Camerei Notarilor publici Timișoara

cu nr. 1767/2007 din 16 ianuarie 2008 identificarea părților se poate face și pe baza acestui act și notarul nu este obligat ca la

autentificarea unei declarații privind radierea din cartea funciară a

unui drept de ipotecă și a unei interdicții de înstrăinare și grevare să solicite actul notarial ce a stat la baza înscrierii în cartea funciară a ipotecii și a interdicției, deși în practica notarială se

obișnuiește ca în asemenea situații să se solicite părții prezentarea

actului respectiv sau a unui extras de carte funciară în vederea autentificării declarației de acord la radiere.

Se mai reține că procurorul a respectat dispozițiile instanței dispuse prin SP nr. 123/PI/2007 ,întrucât prin relațiile solicitate de

la Camera Notarilor Publici s-au lămurit aspectele privind obligațiile

și practicile notarilor în aceste situații

Prin urmare nu se poate reține săvârșirea de către intimată a

infracțiunii prev. de art. 246 C. proc. pen. iar față de ceilalți doi intimați se

constată că în mod legal s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad. Întrucât aceștia nu au calitatea prev. de lege

pentru a fi cercetați de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, astfel că în baza art. 2781 pct. 8 lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă

ca nefondată plângerea petentului.

Î

mpotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul N.I., susținând atât prin motivele scrise, cât și cu ocazia dezbaterilor că aceasta este netemeinică și nelegală. Se arată că, chiar dacă nu este inserată

expresis verbis

, obligația notarului de a solicita actele care au stat la baza notării ipotecii, în situația în care urmează să autentifice o declarație de radiere a ipotecii, rezultă din dispozițiile art. 45 alin. (1) și (2) din Legea nr. 36/1995. Astfel, intimata trebuia să purceadă la o minimă verificare înainte de a autentifica declarația de radiere a ipotecii, având atât posibilitatea, cât și obligația legală de a solicita actul care a stat la baza notării ipotecii în cartea funciară, pentru a compara datele de identificare dintre petent și falsul N.I.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și

sub toate aspectele conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că intimata I.D.F.

. în calitate de notar public, a autentificat la data de 27

ianuarie 2006 o declarație prin care numitul N.I.

arăta că a primit de la numitul R.A.V. suma datorată în baza unui contract de împrumut încheiat anterior și era de acord cu radierea

din cartea funciară a interdicției de înstrăinare și grevare a ipotecii

asupra apartamentului, proprietatea acestuia din urmă, ce constituise garanție la contractul de împrumut menționat anterior.

La data autentificării acestui înscris, declarantul a fost identificat cu livretul militar, susținând că nu are asupra sa cartea de identitate, act pe care îl prezentase cu o zi în urmă (și de pe

care notarul făcuse o copie),când împreună cu numitul R.A.

se prezentase la același notar pentru a fi programați în vederea autentificării declarației.

Î

n baza actului încheiat de intimată, numitul R.A. și-a radiat ipoteca.

Ulterior, petentul N.I.,  adevăratul împrumutător din contract, a intenționat să procedeze la executarea silită asupra garanției imobiliare constituită în contract (urmare a nerestituirii la scadență

a împrumutului de către numitul R.A.),ocazie cu care a

constatat că ipoteca fusese radiată, în condițiile expuse anterior.

Î

n aceste condiții, petentul a formulat plângere penală

împotriva notarului public I.D.F. pentru infracțiunea de

abuz în serviciu

prev. de

art. 246 C. pen.

Curtea reține că potrivit art. 50 lit. a) din Legea nr. 36/1995, identificarea părților de către notarul public nu se face exclusiv prin verificarea actelor emise de autorități în acest scop (carte de identitate sau buletin de identitate), ci și a

"legitimațiilor oficiale prevăzute cu semnătură, ștampilă și fotografia

posesorului", caracteristici pe care le are și livretul militar, astfel

încât intimatei nu îi poate fi imputată împrejurarea că identificarea

declarantului a fost făcută în baza unui asemenea act, cu atât mai mult cu cât exista o copie a cărții de identitate(efectuată cu o zi înainte),iar datele personale și fotografia persoanei din livretul

militar erau identice cu cele din cartea de identitate.

Esențială pentru rezolvarea cauzei este însă o altă problemă, respectiv dacă notarul avea obligația de a solicita actul

notarial ce a stat la baza înscrierii în cartea funciară a ipotecii și a

interdicției de înstrăinare, în situația în care, cum este și cazul în

speță, urma să procedeze la autentificarea unei declarații prin care

partea își exprima acordul pentru radierea din cartea funciară a acestor mențiuni.

Curtea constată că de lege lata nu există o obligație expresă

în acest sens iar dispozițiile legale invocate de petent nu pot conduce la stabilirea vinovăției notarului pentru faptele menționate în plângerea penală.

Este adevărat că, așa cum se menționează și în adresa Camerei Notarilor Publici Timiș în practica notarială se obișnuiește

ca în astfel de situații să se solicite părții prezentarea actului inițial sau a unui extras de carte funciară, însă aceasta nu derivă în mod

direct din dispozițiile legale ce reglementează activitatea

notarială, ci reprezintă mai degrabă o măsură de precauție pentru a

preîntâmpina situații cum este și cea din speță.

Mai mult, în acord cu cele expuse anterior intimata a avut la

dispoziție și un extras de carte funciară, așa cum rezultă din actele

aflate la dosar, obținerea acestuia justificând de altfel autentificarea

declarației în ziua următoare prezentării inițiale a părților. Nici acest extras nu este însă foarte relevant, în condițiile în care nu cuprinde nicio dată personală a celui în favoarea căruia este înscrisă ipoteca, cu excepția numelui și prenumelui.

Î

n fine, este de menționat și faptul că, deși s-a făcut în baza declarației autentificate de intimată, radierea mențiunilor din cartea

funciară presupunea o verificare a îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege din partea registratorului de carte funciară, ca persoană

îndrituită să soluționeze cererile în materia cadastrului și publicității

imobiliară.

Î

n consecință, în mod corect s-a reținut atât de către procurorul care a instrumentat plângerea, respectiv procurorul ierarhic superior acestuia, cât și de instanța de fond investită cu

soluționarea plângerii împotriva soluției procurorului că în cauză nu

sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru a putea reține

săvârșirea de către notarul public a infracțiunilor

prev. de

art. 246 și

249 C. pen. Astfel încât recursul de față este nefondat și urmează a fi respins, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul N.I.

împotriva sentinței penale nr. 156/PI din 9 iulie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 octombrie 2008.