ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 313/2010

Asupra cauzei penale de

față;

În baza actelor și

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 306 din 28 octombrie 2009 a

Curții de Apel București, secția I penală, a respins ca nefondată plângerea formulată

de I.T. împotriva Rezoluției din data de 30.06 2009 adoptată în Dosarul nr. 1106/P/2009

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a Rezoluției din data de

29 iulie 2009 din Lucrarea nr. 1173/II/2/2009 a aceleiași unități de parchet.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de fond a reținut:

Petenta I.T. a depus la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu o plângere penală ce a fost declinată competența de

soluționare a cauzei prin ordonanța nr. 846/P/2009 din 11 iunie 2009 în

favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, dat fiind că

persoana reclamată, respectiv subinsp.de poliție D.M.C., avea calitatea de

organ de cercetare al poliției judiciare. În plângere se învedera faptul că

ofițerul de poliție nu a dat curs unei sesizări formulate de către petenta,

săvârșind infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.

Întrucât din actele

premergătoare efectuate în cauză a rezultat că ofițerul de poliție a efectuat

cercetări urmare a aspectelor învederate de către petentă, procedând la

audierea acesteia și altor persoane, prin rezoluția din 30 iunie 2009 în Dosar nr.

1106/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus în

baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de

subinsp. D.M.C. pentru infracțiunea prev. de art. 246 C. pen. întrucât fapta nu

există.

Împotriva acestei rezoluții

petenta I.T. a formulat plângere, în condițiile art. 278 C. proc. pen., iar

prin rezoluția din 29 iulie 2009 pronunțată în Dosar nr. 1173/II/2/2009 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în temeiul dispozițiilor art. 278

alin. (1) C. proc. pen. a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii

petentei, împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale emisă la 30 iunie

2009 în Dosar nr. 1106/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București, precum și comunicarea soluției.

Nemulțumită de modul de

soluționare al plângerii sale, petenta s-a adresat Curții de Apel București, secția

I penală, în condițiile art. 278

1

C. proc. pen.

Instanța de fond a apreciat

că ofițerul de poliție și-a exercitat atribuțiile prevăzute de lege, astfel

încât nu au rezultat indicii de săvârșire a infracțiunii imputate acestuia.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal, a declarat recurs petenta I.T., apreciind că soluția este

nelegală și netemeinică, intimatul făcându-se vinovat de săvârșirea unor fapte

de natură penală, că cercetarea nu a fost completă în sensul că nu a fost

audiată de procuror în cadrul actelor premergătoare și totodată este

calomniată, prin afirmații referitoare la sănătatea sa mintală.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, analizând recursul petentei sub aspectul motivelor invocate și din

oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. îl constată

nefondat pentru următoarele considerente:

Din analiza actelor

premergătoare efectuate de procuror ce au stat la baza rezoluției din 30 iunie 2009

dată în Dosar nr. 1106/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în mod corect,

temeinic și motivat, în raport cu fiecare critică a petentei ce a fost

examinată în concret și căreia i s-a răspuns argumentat, procurorul a dispus

soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul D.M.C. pentru

săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., întrucât faptele sesizate nu

există, intimatul exercitându-și atribuțiile de serviciu cu respectarea

prevederilor legale.

Înalta Curte de Casație și

Justiție nu poate reține criticile formulate de petenta-recurentă referitoare

la insuficienta cercetare, prin neaudierea acesteia și prin neadministrarea

vreunui act premergător, deoarece în etapa actelor premergătoare procurorul

este singurul care apreciază asupra oportunității efectuării verificărilor pe

care le consideră necesare și suficiente, iar conform art. 278

1

alin.

(7) C. proc. pen., instanța când judecă plângerea, verifică rezoluția pe baza

lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi

prezentate, fără să audieze vreo parte din proces.

Afirmațiile din cadrul

rezoluțiilor, cât și din hotărârea judecătorească, referitoare la starea de

sănătate a petentei, au la baza actelor medicale, în carte se menționează

diagnosticul „psihopatie polimorfă decompensată psihotic paranoic reactiv” și „decompensare

psihotică paranoică pe fond de tulburare organică de personalitate” (f. 29 Dosar

nr. 11096/P/2009 și nu aprecieri personale ale procurorului sau ale

judecătorilor.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte de Casație și Justiție consideră legală și temeinică hotărârea

recurată, motiv pentru care, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. va respinge ca nefundat recursul-petentei și o va obliga conform art.

192 alin. (2) C. proc. pen. la cheltuieli judiciare către stat, efectuate în

această fază procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petenta

I.T.

împotriva

sentinței penale nr. 306 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenta petentă la

plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 ianuarie 2010.