ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 313/2010

Asupra cauzei penale de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 306 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de I.T. împotriva Rezoluției din data de 30.06 2009 adoptată în Dosarul nr. 1106/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a Rezoluției din data de 29 iulie 2009 din Lucrarea nr. 1173/II/2/2009 a aceleiași unități de parchet. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut: Petenta I.T. a depus la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu o plângere penală ce a fost declinată competența de soluționare a cauzei prin ordonanța nr. 846/P/2009 din 11 iunie 2009 în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, dat fiind că persoana reclamată, respectiv subinsp.de poliție D.M.C., avea calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare.

În plângere se învedera faptul că ofițerul de poliție nu a dat curs unei sesizări formulate de către petenta, săvârșind infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. Întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că ofițerul de poliție a efectuat cercetări urmare a aspectelor învederate de către petentă, procedând la audierea acesteia și altor persoane, prin rezoluția din 30 iunie 2009 în Dosar nr. 1106/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de subinsp. D.M.C. pentru infracțiunea prev. de art. 246 C. pen. întrucât fapta nu există. Împotriva acestei rezoluții petenta I.T. a formulat plângere, în condițiile art. 278 C. proc.

pen., iar prin rezoluția din 29 iulie 2009 pronunțată în Dosar nr. 1173/II/2/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în temeiul dispozițiilor art. 278 alin. (1) C. proc. pen. a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii petentei, împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale emisă la 30 iunie 2009 în Dosar nr. 1106/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, precum și comunicarea soluției. Nemulțumită de modul de soluționare al plângerii sale, petenta s-a adresat Curții de Apel București, secția I penală, în condițiile art. 278 1 C. proc. pen. Instanța de fond a apreciat că ofițerul de poliție și-a exercitat atribuțiile prevăzute de lege, astfel încât nu au rezultat indicii de săvârșire a infracțiunii imputate acestuia.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petenta I.T., apreciind că soluția este nelegală și netemeinică, intimatul făcându-se vinovat de săvârșirea unor fapte de natură penală, că cercetarea nu a fost completă în sensul că nu a fost audiată de procuror în cadrul actelor premergătoare și totodată este calomniată, prin afirmații referitoare la sănătatea sa mintală. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul petentei sub aspectul motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen.

îl constată nefondat pentru următoarele considerente: Din analiza actelor premergătoare efectuate de procuror ce au stat la baza rezoluției din 30 iunie 2009 dată în Dosar nr. 1106/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în mod corect, temeinic și motivat, în raport cu fiecare critică a petentei ce a fost examinată în concret și căreia i s-a răspuns argumentat, procurorul a dispus soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul D.M.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., întrucât faptele sesizate nu există, intimatul exercitându-și atribuțiile de serviciu cu respectarea prevederilor legale.

Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate reține criticile formulate de petenta-recurentă referitoare la insuficienta cercetare, prin neaudierea acesteia și prin neadministrarea vreunui act premergător, deoarece în etapa actelor premergătoare procurorul este singurul care apreciază asupra oportunității efectuării verificărilor pe care le consideră necesare și suficiente, iar conform art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., instanța când judecă plângerea, verifică rezoluția pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, fără să audieze vreo parte din proces.

Afirmațiile din cadrul rezoluțiilor, cât și din hotărârea judecătorească, referitoare la starea de sănătate a petentei, au la baza actelor medicale, în carte se menționează diagnosticul „psihopatie polimorfă decompensată psihotic paranoic reactiv” și „decompensare psihotică paranoică pe fond de tulburare organică de personalitate” (f. 29 Dosar nr. 11096/P/2009 și nu aprecieri personale ale procurorului sau ale judecătorilor. Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră legală și temeinică hotărârea recurată, motiv pentru care, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefundat recursul-petentei și o va obliga conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. la cheltuieli judiciare către stat, efectuate în această fază procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta I.T. împotriva sentinței penale nr. 306 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurenta petentă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2010.