ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 258/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 258/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Curtea de Apel București, secția
a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin
sentința penală nr. 267 din 16 octombrie 2009, în temeiul art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea
formulată de petentul C.D., împotriva rezoluției din 5 mai 2009
dată în dosarul nr. 1921/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel București și a rezoluției din 7 iulie 2009 dată în
dosarul nr. 973/II/2/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
București.
A menținut ca legală și
temeinică rezoluția nr. 1921/P/2008 din 5 mai 2009.
Pentru a hotărî astfel a motivat
că prin plângerea confuză adresată judecătorului, petentul
a arătat că nici procurorul general al Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel București care i-a respins plângere împotriva soluției
dată în dosarul nr. 1921/P/2008, nu cunoaște obiectul cauzei și
că el nu i-a învinuit niciodată pe cei doi intimați C.M. și
S.I. fost director adjunct al Penitenciarului Rahova, că aceștia i-ar
fi îngrădit dreptul la corespondență, că nu are cunoștință
la ce corespondență se referă cei doi procurori.
Prima instanță analizând
rezoluțiile atacate a reținut că soluția de neîncepere a
urmăririi penale cu privire la faptele reclamate este legală și
temeinică.
Împotriva sentinței a declarat
recurs petentul care nu și-a motivat recursul. Cu ocazia dezbaterilor
petentul a susținut că a formulat o plângere în anul 2005 prin care
i-a învinuit pe C.M. și S.I., director adjunct al Penitenciarului Rahova
pentru infracțiunea de violare a corespondenței, că dosarul nu a
fost soluționat în termen fiind declinat la mai multe parchete, iar
ulterior, la 5 mai 2009 s-a dispus prin rezoluție neînceperea
urmăririi penale. A arătat că nu este de acord să
plătească cheltuieli judiciare și că cere să fie
soluționată plângerea formulată în anul 2005.
Recursul este nefondat.
Din cuprinsul actelor și
lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că la 23 februarie 2006
petentul s-a adresat cu plângere împotriva făptuitorilor C.M. - director
și S.I. - director adjunct al Penitenciarului Rahova susținând
că în perioada octombrie 2004-februarie 2005 i-au încălcat dreptul de
petiționare, întrucât au împiedicat petițiile depuse de el să
ajungă la Biroul de evidență pentru a fi înaintate organelor
competente.
Dată fiind calitatea făptuitorului,
Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 5 București și-a
declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel București care prin ordonanța 2150/P/2007 din 18 august 2008 s-a
dezinvestit în favoarea Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție având în vedere că făptuitoarea C.M., la data
săvârșirii faptelor sesizate ocupa funcția de director al
Penitenciarului Rahova.
Prin rezoluția nr. 1134/P/2008 din
16 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție s-a dispus neînceperea urmăririi penale
față de M.C., cercetată pentru săvârșirea
infracțiunii prev. de art. 246 și art. 247 C. pen., întrucât s-a
constatat că faptele nu există.
Nemulțumit de soluție petentul
s-a adresat cu plângere procurorului șef al Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel București care prin ordonanța nr. 10653/6089/II/2/2008
din 11 noiembrie 2008 a constatat că soluția de neîncepere a
urmăririi penale față de făptuitoarea C.M. este legală
și temeinică și a menținut-o însă a constatat că
soluția nu vizează toate persoanele față de care s-a
formulat plângere în speță și făptuitorul S.I. Ca atare a
fost infirmată parțial rezoluția nr. 1134/P/2008 a Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
de urmărire penală și criminalistică, s-a disjuns cauza
privind pe S.I. și s-a declinat competența de soluționare în
favoarea Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.
Prin rezoluția nr. 1921/P/2008 din 5
mai 2009 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
București (atacată cu plângere în cauza ce formează obiectul
recursului de față) s-a dispus în urma actelor premergătoare
neînceperea urmăririi penale față de S.I., în temeiul art. 228
alin. (1) C. proc. pen. combinat cu art.10 lit. a) și c) C. proc. pen.
Împotriva soluției a făcut
plângere conform art. 275 și urm. C. proc. pen., petentul, iar procurorul
general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București prin
rezoluția nr. 973/II/2/2009 din 7 iulie 2009 a respins plângerea ca
neîntemeiată.
Nemulțumit și de această
soluție petentul s-a adresat cu plângere judecătorului.
Față de susținerile din
plângere în sensul că petentul nu i-a învinuit niciodată pe cei doi
intimați C.M. și S.I. pentru că i-ar fi îngrădit dreptul la
corespondență, având în vedere și verificarea rezoluției pe
baza actelor și lucrărilor de la dosar în mod corect prima
instanță a respins plângerea.
Pe de altă parte, Înalta Curte
reține că obiectul judecății îl constituie plângerea
formulată de petiționar care a primit o rezolvare prin soluțiile
adoptate de parchet și nu poate fi pusă în discuție în recurs,
soluționarea unei plângeri formulate potrivit susținerii petentului
în anul 2005.
În fine, petentul este nemulțumit
că a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, aspect
inexact deoarece așa cum rezultă din actele dosarului, cheltuielile
judiciare din cursul procedurii plângerii la procuror au rămas în sarcina
statului iar prin sentința supusă recursului, petentul nu a fost
obligat să plătească cheltuieli judiciare către stat.
Așa fiind, recursul urmează a
fi respins ca nefondat în conformitate cu disp. art. 385
15
pct. 1
lit. b) C. proc. pen.
Văzând și art. 192 C. proc.
pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.D.
împotriva sentinței penale nr. 267 din 16 octombrie 2009 a Curții de
Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu
minori și de familie.
Obligă recurentul petiționar la
plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, azi 26 ianuarie 2010.