ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1878/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 9

din 16 ianuarie 2008, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art.

278

1

alin. (1) și (3) C. proc. pen., a trimis plângerea formulată de

petentul Ș.A. la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București competent să o

soluționeze.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că petentul a reclamat o serie de infracțiuni presupus a fi

săvârșite de intimatul S.I., judecător delegat în cadrul Penitenciarului

Rahova, abuzuri comise de acesta în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu cu

ocazia soluționării unor plângeri referitoare la încălcarea dreptului

petiționarului la vizită.

Instanța a apreciat că

plângerea formulată de petent nu vizează o soluție de neîncepere a urmăririi

penale, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale

pentru a fi incidente dispozițiile art. 278 C. proc. pen., fiind vorba de o

plângere prin care se sesizează săvârșirea unor presupuse infracțiuni prevăzute

de art. 246 C. pen. și art. 247 C. pen., de către intimat, constatând că nu

este competentă material să soluționeze cauza, astfel că potrivit art. 278

1

alin. (1) și (3) C. proc. pen., a dispus trimiterea la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București pentru soluționare, competența acestuia fiind atrasă

și de calitatea intimatului.

Împotriva sentinței

pronunțată de prima instanță a declarat recurs petentul care a criticat-o

pentru nelegalitate și netemeinicie și a susținut că trimiterea cauzei la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău nu face decât să ducă la

tergiversarea soluționării plângerii sale.

Recursul nu este întemeiat.

Potrivit art. 278

1

C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278 C.

proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a

ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire

penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată

precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot

face plângere .. la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit

legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Cum însă în cauză nu s-a

dispus o soluție de neurmărire penală, iar petentul Ș.A. a sesizat în cererea

sa săvârșirea unor presupuse fapte penale de către intimat, competența

efectuării cercetării penale aparține Parchetului, în cazul de față cel de pe

lângă Curtea de Apel București, față de calitatea intimatului, așa cum în mod

corect a stabilit prima instanță.

Ca urmare recursul declarat

de petiționar este nefondat și va fi respins ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul Ș.A. împotriva sentinței penale nr. 9 din 16

ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 mai 2008.