ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1885/2010

Deliberând asupra recursului penal de față, se constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 26/F din 13 martie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea formulată de petentul M.I. împotriva Rezoluției nr. 263/P/2008 din 1 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, menținută prin Rezoluția nr. 903/11-2/2008 a Parchetului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov. Petentul a fost obligat să plătească 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Petentul M.I. a sesizat organul de urmărire penală în vederea trimiterii în judecată a făptuitorilor G.C., L.l., C.M., C.C., O.G., A.C., N.C.

și A.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu și arestare și cercetare nelegală prev. de art. 246 și art. 266 C. pen., susținând că aceștia și-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, reținându-l fără a exista indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, iar prin Rezoluția nr. 263/P/2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitori pe considerentul că la momentul luării măsurii preventive existau date că acesta a săvârșit faptele reclamate, existau indicii ce justificau măsura dispusă, neprobându-se vreun abuz al autorităților judiciare. Propunerea de arestare preventivă a petentului a format obiectul Dosarului penal nr. 964/338/2008 al Judecătoriei Zărnești.

Prin încheierea nr. 5 din data de 29 martie 2008 a Judecătoriei Zărnești (Dosar nr. 964/338/2008) instanța a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești și a dispus arestarea preventivă a inculpatului M.I. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și tentativă la viol pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de 29 martie 2008 și până la data de 26 aprilie 2008. Respectiva hotărâre judecătorească a fost pronunțată de judecător M.C. din cadrul Judecătoriei Zărnești. Cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă M.I. nu a dorit să dea nicio declarație uzând de drepturile procesuale prevăzute de dispozițiile art. 70 C. proc. pen. M.I. a beneficiat de asistență juridică din oficiu prin desemnarea avocatului A.G.

din cadrul Baroului Brașov care a fost prezent la audierea acestuia de către organele de poliție, procuror și respectiv judecător. M.I. a formulat recurs împotriva încheierii, prin care se dispusese arestarea preventivă, cale de atac care a fost respinsă de Tribunalul Brașov fiind astfel menținută măsura preventivă dispusă de Judecătoria Zărnești. După arestarea preventivă M.I. a fost deținut în cadrul arestului I.P.J. Brașov. Pe durata deținerii în incinta arestului I.P.J. Brașov petentului M.I. i-au fost respectate drepturile prevăzute de Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal - dispozițiile art. 82 din Legea nr. 275/2006.

art. 44, art. 45, art. 46 din Legea nr. 275/2006, art. 59 și art. 225 din H.G. nr. 1897/2006. În acest sens s-a constatat că M.I. și-a exercitat neîngrădit dreptul de petiționare formulând numeroase plângeri, sesizări și memorii pe care le-a adresat diferitelor instituții și instanțe de judecată. Urmare a actelor premergătoare întreprinse în cauză s-a constatat că intimata C.C. prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zărnești nu a soluționat nicio cerere sau memoriu formulate de petent.

S-a reținut că pe parcursul cercetărilor penale au fost îndeplinite față de petent toate formalitățile pe care legea le consideră garanții ale dreptului la apărare, el nerezervându-și cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, dreptul, la tăcere, dorind să dea declarație, beneficiind de asistența juridică din oficiu, în cadrul procedurii de luare a măsurii preventive au fost respectate condițiile cerute de lege în acest scop, verificându-se incidența cazurilor prevăzute în art. 148 C. proc. pen., că petentul nu a fost supus să execute o măsură privativă de libertate într-un alt mod decât cel stabilit de legiuitor. Prin Rezoluția din 03 noiembrie 2008 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov a respins plângerea bazată pe dispozițiile art. 278 alin. (1) C. proc.

pen. cu motivația că nemulțumirile expuse de către petent vor puteau găsi valorificarea prin intermediul căilor de atac, intimații nerecurgând la îngrădirea drepturilor sale procesuale. Curtea de Apel, soluționând plângerea formulată în condițiile art. 278 C. proc. pen. la dosar, a constatat că față de petent au fost respectate toate garanțiile relative la luarea măsurii privative de libertate, arestarea dispunându-se în temeiul unei convingeri de vinovăție pe care și-a format-o judecătorul cauzei și după îndeplinirea prealabilă a formalităților impuse de lege. Mai precis, reținerea și arestarea preventivă nu au fost luate fără a exista indicii temeinice că petentul (în acel dosar inculpat) a săvârșit o faptă incriminată de legea penală, fără a fi îndeplinite formalitățile prevăzute de C. proc.

pen., după cum acestuia nu i s-a impus un alt regim de executare decât cel stabilit de lege, nu a fost supus unor procedee de constrângere fizică ori morală în scopul obținerii de declarații în sensul dorit de organul judiciar, el rezervându-și chiar dreptul de a nu face nicio declarație. Împotriva acestei sentințe, în termen legal (petentului i s-a comunicat soluția pronunțată în cauză, abia în data de 16 martie 2010), a formulat recurs petentul M.I., solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de intimați sub aspectul infracțiunilor reclamate. Examinând hotărârea atacată și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică. Astfel, prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov petentul M.I. a solicitat efectuarea de cercetări față de intimații G.C.D., L.l., C.M., C.C., O.G., A.C., N.C. și A.G. (aceștia fiind magistrați, judecători, procurori, organe de justiție și, respectiv, avocați care își desfășoară activitatea în județul Brașov) sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și arestare nelegală și cercetare abuzivă, prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 266 C. pen. În motivarea plângerii, petentul a susținut, în esență, că intimații și-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, iar ca urmare a acestui fapt a fost reținut și, ulterior, arestat preventiv fără să existe indicii temeinice că a săvârșit vreo faptă prevăzută de legea penală.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, constatând că în cauză infracțiunile reclamate nu există, a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimații menționați anterior. Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov care, în baza art. 278 C. proc. pen., a respins-o ca neîntemeiată prin Rezoluția nr. 903/11-2/2008 din 3 noiembrie 2008. Nemulțumit de soluția procurorului general, petentul M.I. s-a adresat cu plângerea, în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., instanței de judecată competentă să judece infracțiunile reclamate, respectiv Curtea de Apel Brașov, care a pronunțat hotărârea atacată cu prezentul recurs.

Înalta Curte constată că soluția de neurmărire penală dată de parchet și menținută de către prima instanță, este legală și temeinică, întrucât din actele premergătoare nu a rezultat niciun element care să conducă la concluzia existenței infracțiunilor reclamate.

Împrejurarea că petentul este nemulțumit de soluțiile pronunțate și de măsurile procesuale dispuse față de acestea nu poate conduce la temeinicia susținerilor recurentului, în condițiile în care persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicție își desfășoară întreaga activitate în temeiul legii, fiind obligate să-și îndeplinească atribuțiile care le revin pentru rezolvarea problemelor contencioase sau necontencioase, prin pronunțarea unor soluții pe care le apreciază legale și temeinice în raport cu probele administrate, soluții care pot fi verificate și, eventual, desființate prin intermediul căilor legale de atac, căi de atac care nu sunt îndreptate direct împotriva magistraților, organelor judiciare, etc, ci împotriva actelor emise de aceștia.

Dacă s-ar admite că împotriva persoanelor care au pronunțat soluțiile se pot face plângeri penale, în absența unor elemente care să contureze o eventuală activitate infracțională, ar însemna că s-ar institui noi căi de atac neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil. Mai mult decât atât, se constată că prin plângerea penală formulată împotriva organelor judiciare care au instrumentat cauza penală în care petentul era cercetat în calitate de inculpat, se încearcă o reformare a hotărârilor pronunțate împotriva sa. De altfel, din actele dosarului se reține că, în prezent, petentul se află în executarea unei pedepse rezultante de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 20 C. pen.

raportat la art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 211 alin. (1), (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de către Judecătoria Zărnești, prin Sentința penală nr. 69 din 1 iunie 2009, definitivă prin Sentința penală nr. 140/R din 19 februarie 2010 a Curții de Apel Brașov (fapte care au făcut obiectul dosarului în care s-a dispus și arestarea preventivă a acestuia). În consecință, având în vedere că din lucrările dosarului rezultă că intimații și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în deplină concordanță cu legea și nu au comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestora, Înalta Curte, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge recursul formulat ca nefondat. Văzând dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.I. împotriva Sentinței penale nr. 26/F din 13 martie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2010.