ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 503/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 107 din 24 noiembrie 2009, Curtea

de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori a respins, ca

nefondată, plângerea formulată de petentul M.P. împotriva rezoluției

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov întocmită la data de 27 martie

2009, în Dosarul penal nr. 342/P/2008, pe care a menținut-o.

Instanța a reținut în fapt

următoarele:

Prin plângerea formulată la data de

24 noiembrie 2008, trimisă CSM, petentul M.P. a invocat că unii dintre

magistrații care i-au judecat cauza au încălcat mai multe dispoziții C. proc.

pen., astfel că se fac vinovați de comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu

și neglijență în serviciu.

Persoana vătămată, la acea dată

inculpat în Dosarul nr. 860/197/2008 al Judecătoriei Brașov, aflat în stare de

arest preventiv, deținut în Penitenciarul Codlea a reclamat că, la data de 25

ianuarie 2008, judecătorul C.M. nu a verificat regularitatea actului de

sesizare a instanței, rechizitoriul nr. 12969/P/2007 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Brașov nefiind verificat de primul procuror al unității și i-a

interzis dreptul de a beneficia de asistență juridică a avocatului ales.

Procurorul R.V. din cadrul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov a înaintat la data de 27 decembrie

2008 instanței de judecată rechizitoriul fără a fi supus verificării primului

procuror, la data de 25 ianuarie 2008 a depus la Judecătoria Brașov un referat

cu propunere de prelungire a arestării preventive ignorând și încălcând

prevederile art. 159 alin. (1) C. proc. pen., întrucât mandatul de arestare

preventivă emis anterior expira la data de 28 ianuarie 2008, încălcându-se

astfel prevederile art. 160 C. proc. pen.

La data de 03 ianuarie 2008,

magistrații judecători A.N.M., C.G.C. și A.C.T. de la Tribunalul Brașov au

încălcat intenționat prevederile art. 47 alin. (2), art. 185, art. 159 alin.

(8) și art. 197 C. proc. pen., prelungind măsura arestării preventive și

respingând solicitarea inculpatului de eliberare provizorie.

Constatând că din actele

premergătoare efectuate nu rezultă indicii privind comiterea vreunei fapte

penale de către niciuna dintre persoanele reclamate, prin rezoluția întocmită

la data de 27 martie 2009, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale

față de magistrații A.N.M., C.G.C., A.C.T. (judecători) și R.V. (procuror) sub

aspectul comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 246, 2481,

249 alin. (2) C. pen., potrivit art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a)

C. proc. pen.

Prin Rezoluția întocmită la data de

24 iunie 2009, cu nr. 479/II/2/2009, procurorul general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Brașov a respins plângerea formulată de petentul M.P.

considerând-o neîntemeiată, act contestat prin plângere la instanță, potrivit

art. 278

1

C. proc. pen.

Pentru a respinge plângerea

petiționarului M.P., formulată conform art. 278

1

C. proc. pen. la

judecător împotriva rezoluției de neurmărire, instanța a constatat următoarele:

Astfel cum s-a reținut corect în

rezoluția atacată, în cauză nu există date sau indicii în sensul ca persoanele

reclamate au comis infracțiunea de abuz în serviciu sau neglijență în serviciu

în dauna petentului M.P. Din datele dosarului rezultă că petentul a formulat

până în prezent mai multe plângeri penale împotriva magistraților care au

participat la soluționarea cauzei sale, invocând tot felul de încălcări ale

procedurii penale, unele similare cu cele deduse judecății. Petentul a precizat

însă că se limitează la încălcările procedurii, fără a cere însă verificarea

cauzei trimiterii în judecată. Multe din aceste aspecte au constituit motive de

apel sau recurs și au fost respinse în totalitate de către instanțele de

control judiciar, ca fiind nefondate. Totodată, din dosar rezultă că nici

celelalte solicitări formulate pe calea plângerilor nu au fost considerate

întemeiate.

În cauza de față, se constată, de

asemenea, că aspectele imputate magistraților nu sunt reale, aceștia

respectându-și atribuțiile de serviciu și procedând la judecarea cauzei cu

respectarea tuturor prevederilor legale.

În ce privește încălcarea art. 159

C. proc. pen., precum și art. 47 alin. (2) C. proc. pen., aceste aspecte nu au

fost reluate cu ocazia audierii de către procuror, prin urmare petentul a

renunțat la ele. De altfel, datele din dosar le infirmă, fiind vădit

netemeinice.

Totodată, petentul, asistat de

apărător, avea obligația legală de a invoca toate incidentele procedurale la

momentul judecății, potrivit legii, abuzul cu rea-credință în ceea ce privește

exercitarea drepturilor procesuale fiind sancționat de lege.

În ce privește încălcarea

dispozițiilor art. 300 C. proc. pen., cu privire la verificarea regularității

actului de judecată, acest aspect a făcut deja obiectul unor plângeri

anterioare, considerentele reținute fiind valabile și în prezent. De asemenea,

în mod corect s-a reținut în prezenta rezoluție că instanțele de judecată s-au

pronunțat deja asupra acestui aspect, înlăturându-l ca nefondat, aspect

recunoscut și de petent cu ocazia audierii de către procuror. Este inadmisibil

a încerca să se ocolească dispozițiile legale ce au dus la pronunțarea unor

hotărâri judecătorești definitive, cu autoritate de lucru judecat, pentru

obținerea unei rejudecări a cauzei.

Totodată, cu privire la măsura

arestării preventive dispuse în august 2008, aspectele considerate ca nelegale

au făcut atât obiectul unor alte plângeri, cât și al aprecierii unor instanțe

judecătorești, prin hotărâri rămase definitive și care sunt puse în executare.

Considerentele expuse în hotărârile din 13 octombrie 2008 și 22 octombrie 2008

ale Curții de Apel Brașov sunt corecte și pentru prezenta reluare a pretinselor

încălcări ale legii ce fac obiectul prezentului dosar.

Analizând toate actele de la dosar

se constată că persoanele reclamate nu au comis nici un act care să constituie,

potrivit legii penale, infracțiune, iar aspectele invocate în plângere au fost

deja avute în vedere de către instanțele de judecată, respingându-le ca

nefondate. Faptul că petentul nu este mulțumit în continuare de soluțiile

dispuse de acestea nu conferă un caracter de legalitate și de temeinicie

susținerilor sale.

Hotărârea sus-menționată a fost

atacată cu recurs de petentul M.P., nemotivat în scris și nesusținut oral,

petiționarul neprezentându-se la instanță.

Verificând hotărârea atacată pe baza

actelor și lucrărilor cauzei sub toate aspectele, în conformitate cu

dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că

recursul nu este fondat.

Potrivit art. 246 C. pen., abuzul în

serviciu contra intereselor persoanelor este fapta funcționarului public care,

în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act

ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare

intereselor legale ale unei persoane, iar potrivit art. 249 C. pen., neglijența

în serviciu presupune încălcarea din culpă, de către un funcționar public, a

unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea

ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui

organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care

se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare

importantă intereselor legale ale unei persoane.

Raportând aceste texte de lege la

prezenta cauză, Înalta Curte constată că, așa cum corect au reținut procurorul

și prima instanță, nu există date sau indicii că persoanele reclamate de

petentul M.P. au comis infracțiunile reclamate.

Pe de altă parte, nu pot fi

cercetați magistrații pentru soluțiile pronunțate în cauzele deduse judecății

și care nemulțumesc părțile interesate.

Potrivit art. 129 din Constituția

României, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul

Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

În consecință, împrejurarea că

intimații magistrați au pronunțat soluții ce l-au nemulțumit pe petent nu întrunește

elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. sau

249 C. pen., după cum nici ale altei infracțiuni.

Potrivit art. 17 din Legea nr.

302/2004 hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în

căile de atac prevăzute de lege, iar în speță asemenea căi de atac au fost

exercitate.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte

constată că atât rezoluția procurorului, cât și sentința instanței de fond sunt

legale, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de petiționarul

M.P., ca nefondat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va fi obligat recurentul petiționar la cheltuieli judiciar statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul M.P. împotriva Sentinței penale nr. 107 din 24

noiembrie 2009 a Curții de Apel Brașov.

Obligă recurentul petiționar la 160

RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 februarie 2010.