ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.05.2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2120/2010

HOTĂRÂRE
28.05.2010
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2120/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

fată;

În baza lucrărilor

din dosarul, constată următoarele:

La data de 10 iunie 2009 petenta N.G. a

formulat plângere penală împotriva magistratului judecător C.M., întrucât

aceasta prin conduita adoptată în soluționarea cauzei civile nr. 4425/303/2007

i-a îngrădit exercitarea drepturilor procesuale.

Prin rezoluția din

data de 11 iunie 2009 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

s-a dispus în baza art. 228 alin. (4), (6) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit.

a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de judecătorul C.M. pentru

infracțiunea prevăzută de art. 247 C. pen.

Împotriva acestei

soluții petenta a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, iar prin

Rezoluția nr. 1267/11-2/09 din 11 august 2009 a Procurorului General al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a fost respinsă ca

neîntemeiată.

În temeiul art. 278

1

rezoluții.

Curtea de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin

Sentința penală nr. 81 din 10 martie 2010 a respins ca nefondată plângerea

petentei, concluzionând că cenzura unei hotărâri judecătorești se realizează

numai de instanțele de judecată, în exercitarea căilor de atac prevăzute de

lege, și nu în cadrul unei anchete penale urmare a plângerilor penale

formulată, atâta vreme cât conform legii magistrații se supun numai acesteia.

În cazurile aflate spre soluționare, nemulțumirea părților față de soluțiile

pronunțate neputând constitui temei al unei plângeri penale împotriva

magistraților care soluționează cauzele deduse judecății.

Împotriva hotărârii

sus- menționate petenta a formulat recurs, solicitându-se tragerea la

răspundere penală a intimatei.

Înalta Curte

procedând la verificarea hotărârii sub toate aspectele și de drept conform art.

385

6

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat

pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Petenta a formulat

plângere împotriva intimatei C.M., întrucât aceasta prin conduita adoptată în

soluționarea Dosarului civil nr. 4425/303/2007 al Judecătoriei sector 6 București

i-a îngrădit drepturile sale procesuale, acuzând-o de săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 247 C. pen.

Pe acest procedeu se

încearcă de către petentă să se obțină reformarea hotărârilor judecătorești,

prin implicarea magistraților în anchete penale neglijându-se căile legale de

declanșare a controlului judiciar al hotărârilor, respectiv apel și recurs.

Dacă s-ar admite contrariul ar însemna că se constituie noi căi de atac, fapt

ce nu este admisibil.

Intimata a formulat

hotărârea conform convingerii intime pe baza analizei probatoriului administrat

în cauză.

Magistrații care

instrumentează în cauze civile sau penale și pe care le-au soluționat, nu pot

fi trași la răspundere penală pentru interpretările date legii, chiar dacă

acestea au fost greșite, pentru acest lucru existând doar calea de atac

prevăzută de lege. Răspunderea juridică poate fi atrasă numai atunci când se

dovedește că s-a lucrat cu rea-credință ori cu o culpă grosieră, ceea ce nu

este cazul în soluția de fată.

Pentru aceste

considerente, neexistând indicii cu privire la săvârșirea faptei reclamate sau

a altui fapt prevăzută de legea penală de către intimata C.M., soluția dispusă

de neînceperea urmării penale fiind temeinică și legală; în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge ca nefondat recursul

declarat de petentă.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționara N.G. împotriva Sentinței penale nr. 81 din 10 martie 2010 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

Obligă recurenta

petiționară la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 28 mai 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-03-11
0,95
ÎCCJ, Secția penală
șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen. a dispus respingerea, ca neîntemeiată a plângerii petentului, formulată
ÎCCJ 2010-06-14
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2330/2010
, întrucât se întemeiază pe cercetări complete. Nemulțumit de modul de instrumentare a cauzelor sus-menționate, dar mai ales de soluțiile nefavorabile date plângerilor sale, petentul B.G. a formulat plângere la instanță, conform art. 278 1
ÎCCJ 2011-01-14
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 103/2011
Asupra recursului de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 331 din 21 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de famili
ÎCCJ 2009-01-19
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 110/2009
ar împotriva rezoluției mai sus-menționată, reținându-se că procurorii reclamați și-au exercitat atribuțiile de serviciu în limitele legii. De asemenea, petiționarul, împotriva acestei din urmă rezoluții, în baza art. 278 1 C. proc. pen. a
ÎCCJ 2010-01-26
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 258/2010
M.C., cercetată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 și art. 247 C. pen., întrucât s-a constatat că faptele nu există. Nemulțumit de soluție petentul s-a adresat cu plângere procurorului șef al Parchetului de pe lângă Curtea de
Sursă