ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2120/2010

Asupra recursului de fată; În baza lucrărilor din dosarul, constată următoarele: La data de 10 iunie 2009 petenta N.G. a formulat plângere penală împotriva magistratului judecător C.M., întrucât aceasta prin conduita adoptată în soluționarea cauzei civile nr. 4425/303/2007 i-a îngrădit exercitarea drepturilor procesuale. Prin rezoluția din data de 11 iunie 2009 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus în baza art. 228 alin. (4), (6) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de judecătorul C.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 247 C. pen. Împotriva acestei soluții petenta a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, iar prin Rezoluția nr. 1267/11-2/09 din 11 august 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a fost respinsă ca neîntemeiată.

În temeiul art. 278 1 C. proc. pen., petenta a formulat plângere la instanță împotriva celor 2 rezoluții. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Sentința penală nr. 81 din 10 martie 2010 a respins ca nefondată plângerea petentei, concluzionând că cenzura unei hotărâri judecătorești se realizează numai de instanțele de judecată, în exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, și nu în cadrul unei anchete penale urmare a plângerilor penale formulată, atâta vreme cât conform legii magistrații se supun numai acesteia. În cazurile aflate spre soluționare, nemulțumirea părților față de soluțiile pronunțate neputând constitui temei al unei plângeri penale împotriva magistraților care soluționează cauzele deduse judecății.

Împotriva hotărârii sus- menționate petenta a formulat recurs, solicitându-se tragerea la răspundere penală a intimatei. Înalta Curte procedând la verificarea hotărârii sub toate aspectele și de drept conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare. Petenta a formulat plângere împotriva intimatei C.M., întrucât aceasta prin conduita adoptată în soluționarea Dosarului civil nr. 4425/303/2007 al Judecătoriei sector 6 București i-a îngrădit drepturile sale procesuale, acuzând-o de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 247 C. pen. Pe acest procedeu se încearcă de către petentă să se obțină reformarea hotărârilor judecătorești, prin implicarea magistraților în anchete penale neglijându-se căile legale de declanșare a controlului judiciar al hotărârilor, respectiv apel și recurs.

Dacă s-ar admite contrariul ar însemna că se constituie noi căi de atac, fapt ce nu este admisibil. Intimata a formulat hotărârea conform convingerii intime pe baza analizei probatoriului administrat în cauză. Magistrații care instrumentează în cauze civile sau penale și pe care le-au soluționat, nu pot fi trași la răspundere penală pentru interpretările date legii, chiar dacă acestea au fost greșite, pentru acest lucru existând doar calea de atac prevăzută de lege. Răspunderea juridică poate fi atrasă numai atunci când se dovedește că s-a lucrat cu rea-credință ori cu o culpă grosieră, ceea ce nu este cazul în soluția de fată. Pentru aceste considerente, neexistând indicii cu privire la săvârșirea faptei reclamate sau a altui fapt prevăzută de legea penală de către intimata C.M., soluția dispusă de neînceperea urmării penale fiind temeinică și legală; în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte, va respinge ca nefondat recursul declarat de petentă. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara N.G. împotriva Sentinței penale nr. 81 din 10 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 28 mai 2010.