ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față: În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 542/1/2010, petentul T.A. a formulat plângere întemeiată pe disp. art. 278 1 C. proc. pen., împotriva rezoluției din 27 octombrie 2009, dată în Dosarul nr. 1430/P/2008 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În motivarea plângerii, petentul folosind termeni „duri” la adresa procurorilor care au soluționat plângerile sale, apreciază rezoluțiile nelegale și netemeinice, fiind în contradicție cu probele administrate. Examinând plângerea formulată de petentul T.A. în condițiile art. 278 1 C. proc.

pen. împotriva rezoluției dispuse în Dosarul nr. 1430/P/20008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport cu actele și lucrările dosarului parchetului, constată plângerea ca fiind nefondată pentru următoarele considerente. Prin rezoluția nr. 1430/P/2008 din data de 27 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistrații: D.N., G.O., P.S., M.S., M.R., B.M., B.L.G., P.S., C.V., Ț.T., L.E., M.D.E., M.C., N.M.V., O.T.C., C.M., S.C., C.Ș., S.E., P.I., N.V., A.M., A.L.

- judecători la Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Alba Iulia, Înalta Curte de Casație și Justiție și magistrații: N.V. și G.M.A. - procurori la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. Magistrații susmenționați au fost cercetați în urma plângerilor penale formulate de petentul T.A., nemulțumit de soluțiile pe care le-au pronunțat în procesele pe care le-a avut cu SC R.I. SRL Craiova și Consiliul Municipal Craiova, în decursul anilor 1994-2008. În rezoluția atacată s-au reținut următoarele: Prin decizia nr. 396/2007 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, pronunțată de judecătorii R.M. și B.M. a fost anulat apelul declarat de T.A.

împotriva sentinței civile nr. 307/2004, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 6628/COM72003 cu motivarea că cererea apelantului petent nu se circumscrie dispozițiilor art. 281 C. proc. civ., fără susțineri, fără acoperire faptică. Prin decizia civilă nr. 716/2007, pronunțată în Dosarul nr. 1117/63/2007 al Curții de Apel Craiova, judecătorii P.S., D.N. și G.O. în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. au respins recursul declarat de T.A. împotriva deciziei nr. 57/2007 a Tribunalului Dolj și a sentinței civile nr. 6982/2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Prin încheierea din data de 14 iunie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia judecători V.N., M.A. și L.A.

au respins cererea pentru îndreptarea erorii materiale strecurată în decizia civilă nr. 663/1997 a Curții de Apel Alba Iulia pronunțată în Dosarul nr. 452/1997, formulată de T.A., cu motivarea că „prin prezenta cerere se încearcă a fi modificată decizia susmenționată care a intrat în puterea lucrului judecat”. Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 426/2003, pronunțată de judecători: C.Ș., C.M. și S.C. în Dosarul nr. 5685/2002, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul declarat de recurentul revizuent T.A. împotriva decizie civile nr. 2056/2002 a Tribunalul Dolj. Prin decizia nr. 2023/2002 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, pronunțată de judecătorii M.D., M.C. și N.M., a fost respinsă cererea de intervenție formulată de T.A..

Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin Decizia nr. 6469/2001 - pronunțată de judecătorii P.S., Ț.T. și P.I. în Dosarul nr. 3706/2001 în care T.A. a avut calitatea de intimat, a admis recursul declarat de SC R.I. SRL Craiova împotriva Deciziei civile nr. 64/2001 a Tribunalului Dolj, în baza art. 304 pct. 1 C. proc. civ. Prin Decizia nr. 17/1997 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, pronunțată de judecătorii P.I., D.N. și L.E. au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de Consiliul Local al Municipiului Craiova și R.A.A.D.P.F.L. Craiova, cu motivarea că recurentele-pârâte nu au dovedit nici unul din motivele de casare prevăzut de art. 304 C. proc. civ. Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 311/1998, pronunțată de judecător C.V.

a admis acțiunea formulată de reclamanta SC R.I. SRL Craiova împotriva pârâtei R.A.A.D.P.F.L. Craiova, obligând-o pe pârâtă să încheie cu reclamanta un contract de închiriere pe o durată de 3 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii pentru imobilul situat în Craiova, pentru suprafața de 179,89 mp. În motivarea rezoluției nr. 1430/P/2008 din 27 octombrie 2009, se reține că magistrații și-au exercitat atribuțiile de serviciu, conform dispozițiilor legale. Petentul, în baza art. 278 C. proc. pen., în termen legal, a formulat plângere împotriva soluției dispusă în Dosarul nr. 1430/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin rezoluția din 27 octombrie 2009. Prin rezoluția din 14 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 26456/5905/II/2/2009, procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc.

pen. a dispus respingerea, ca neîntemeiată a plângerii petentului, formulată împotriva rezoluției nr. 1430/P/2008, precum și comunicarea soluției. Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu disp. art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen. a verificat rezoluția atacată pe baza actelor și lucrărilor parchetului, față de criticile formulate de petent. Din analiza multitudinii actelor premergătoare efectuate de procuror, ce au stat la baza rezoluției din 27 octombrie 2009, dată în Dosarul nr. 1430/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în mod corect și temeinic motivat, în raport cu fiecare critică a petentului ce a fost examinată în concret și cărei i s-a răspuns argumentat, procurorul a dispus în mod corect soluția neînceperii urmăririi penale față de intimați.

Magistrații au pronunțat soluțiile care l-au nemulțumit pe petent pe baza probelor administrate, cu respectarea normelor de procedură, le-au motivat în fapt și în drept, astfel că nu se poate reține că nu și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu sau că le-ar fi îndeplinit în mod defectuos, provocând o vătămare intereselor legale ale petiționarului. Hotărârile pronunțate de magistrați sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege și nu pot constitui fapte penale în funcție de nemulțumirea părților. A admite această posibilitate ar însemna să se poată cenzura pe cale penală principiul consfințit în art. 124 alin. (3) din Constituția României „ judecătorii sunt independenți și se supun numai legii”, ceea ce ar reprezenta o atingere adusă statului de drept.

Magistratul se află în afara raportului juridic dedus judecății și înfăptuiește justiție în numele legii, fiind independent față de părți, iar soluțiile pe care le adoptă ori hotărârile pe care le pronunță pot fi atacate ori îndreptate doar prin căile prevăzute de lege. Posibilitatea formulării unor plângeri reprezintă un drept constituțional și procesual, însă prin intermediul acestuia nu se poate exercita un control asupra legalității și temeiniciei măsurilor dispuse în cursul procesului. Dacă s-ar permite astfel, ar însemna instituirea unor căi de atac, neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil. Pe de altă parte, prin instituirea răspunderii penale în sarcina persoanelor care îndeplinesc o activitate de jurisdicție pentru soluțiile pronunțate în cadrul acesteia, se creează posibilitatea unui comportament abuziv al părților de rea-credință, precum și o insecuritate juridică, prin recurgerea la calea plângerii penale.

În ceea ce privește tragerea la răspundere penală a procurorilor V.S. și M.I., Înalta Curte apreciază că plângerea formulată de petent nu îndeplinește condițiile prev. de art. 222 C. proc. pen., nefiind descrise în concret faptele, data, locul și împrejurările în care acestea au fost săvârșite. În raport cu cele menționate Înalta Curte de Casație și Justiție consideră rezoluția din 27 octombrie 2009, dată în Dosarul nr. 1430/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este legală și temeinică. Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul T.A.

împotriva rezoluției susmenționate, rezoluție pe care o menține. În ce privește plângerea petentului, privind tragerea la răspundere penală a celor doi procurori Viorica Stoica și Marius Iacob, aceasta este inadmisibilă, întrucât nu se circumscrie cerințelor prev. de art. 222 alin. (1) și (2) C. proc. pen. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul T.A. împotriva rezoluției din 27 octombrie 2009, dispusă în Dosarul nr. 1430/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Menține rezoluția atacată. Obligă petentul să plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2010.