ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 49/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 49/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 273 din 13 octombrie 2009, Curtea
de Apel București, secția I penală, a respins ca nefondată plângerea formulată
de petenta M.M. împotriva Rezoluției nr. 773/II/2/2009 din 4 iunie 2009 a
procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București prin
care s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea petiționarei împotriva Rezoluției
nr. 1293/P/2008 din 5 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
București, soluție pe care a menținut-o ca legală și temeinică.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc.
pen., petenta a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în
sumă de 100 RON.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut că, în urma plângerii penale formulate la data de 5 decembrie
2006 de către persoana vătămată M.M., pe rolul Parchetului de pe lângă
Judecătoria Cornetu a fost înregistrat Dosarul penal nr. 939/P/2006 privind pe
C.M., director al Casei Județene de Pensii Ilfov, G.D., director al Casei de
Pensii a Sectorului 4 București și C.Y., președinte al Comisiei de expertiză pentru
persoane cu handicap a județului Ilfov, cercetate pentru săvârșirea
infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de
art. 246 C. pen.
Cauza a fost repartizată spre
instrumentare inspectorului principal de poliție B.B. din cadrul
Inspectoratului de Poliție al județului Ilfov - Serviciul de investigare a
fraudelor care, prin Referatul nr. 301567/2006 a propus neînceperea urmăririi
penale față de făptuitoare.
Soluția propusă a fost confirmată de
procuror prin Rezoluția nr. 939/P/2006 din 25 septembrie 2007 a Parchetului de
pe lângă Judecătoria Cornetu și menținută în urma verificării acesteia din urmă
de către prim-procurorul Parchetului, prin Rezoluția nr. 215/II-2/2008 din 26
februarie 2008.
Reclamând modul defectuos de instrumentare
a Dosarului penal nr. 939/P/2006, persoana vătămată M.M. a formulat plângere
penală împotriva lucrătorului de poliție B.B.
Ulterior, plângerea a fost
completată de M.C.V. (soțul petiționarei) cu cererea de tragere la răspundere
penală și a prim-procurorului N.T., în legătură cu întocmirea rezoluției de
respingere a plângerii nr. 215/II-2/2008 din 26 februarie 2008.
Prin Rezoluția nr. 1293/P/2008 din 5
mai 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea
urmăririi penale față de procuror și lucrătorul de poliție pentru săvârșirea
infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 264 C. pen., în temeiul art. 228 alin.
(6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele sesizate nu
există.
Prin Rezoluția nr. 773/II/2/2009 din
4 iunie 2009, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
București a respins ca neîntemeiată plângerea petiționarei formulată împotriva
măsurii dispuse de procuror.
La rândul său, instanța de judecată,
învestită potrivit dispozițiilor art. 278
1
C. proc. pen. cu
plângerea persoanei vătămate M.M., a constatat că rezoluția de neîncepere a
urmăririi penale este legală și temeinică și a menținut-o ca atare.
S-a arătat că lucrătorul de poliție
B.B. face parte din structurile Poliției judiciare și, instrumentând Dosarul
nr. 939/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu și-a îndeplinit
atribuțiile de serviciu în mod corespunzător, formulând o propunere care a fost
însușită de procuror.
În efectuarea actelor premergătoare,
lucrătorul de poliție judiciară nu a avut o poziție partinică, ci a expus o
situație constatată în urma examinării înscrisurilor depuse la dosar.
Tot astfel, s-a arătat că nu există
indicii de săvârșire a vreunei fapte de natură penală în conduita profesională
a procurorului N.T.
Împotriva acestei sentințe, în
termen legal, a declarat recurs petiționara M.M., criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie, fără a arăta motivele de casare.
Verificând hotărârea atacată prin
prisma dispozițiilor art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte
de Casație și Justiție constată următoarele:
Judecând plângerea, instanța de fond
a verificat rezoluția procurorului pe baza lucrărilor și a materialului din
dosarul cauzei, constatând în mod just că soluția dată de procuror este legală
și temeinică.
Din actele premergătoare efectuate
în cauză nu rezultă indicii de săvârșire a vreunei fapte penale, astfel că, în
prezența cazului de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale
prevăzută de art. 10 lit. a) C. proc. pen. - faptele sesizate nu există -
procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, soluție conformă
dispozițiilor legale.
Atât lucrătorul de poliție
judiciară, cât și procurorul, și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în mod
corespunzător, fără a vătăma, cu știință, interesele legale ale petiționarei și
fără a favoriza vreuna dintre persoanele verificate.
Propunerea întocmită de lucrătorul
de poliție cu privire la modul de soluționare a cauzei penale ce-i fusese
repartizată, a fost verificată și confirmată de procuror, iar rezoluția dispusă
de acesta a făcut, apoi, obiectul controlului ierarhic, fiind menținută de
prim-procurorul N.T. care și-a exercitat, în acest mod, prerogativele legale.
Constatând că în cauză nu există
motive de casare a hotărârii atacate, aceasta fiind legală și temeinică, Înalta
Curte va respinge recursul petiționarei M.M. ca nefondat.
Recurenta petiționară va fi obligată
la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispozițiile art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de petiționara M.M. împotriva Sentinței penale nr. 273 din 13
octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.
Obligă recurenta petiționară la
plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
12 ianuarie 2010.