ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 49/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 273 din 13 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta M.M. împotriva Rezoluției nr. 773/II/2/2009 din 4 iunie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București prin care s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea petiționarei împotriva Rezoluției nr. 1293/P/2008 din 5 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, soluție pe care a menținut-o ca legală și temeinică. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenta a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 RON.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în urma plângerii penale formulate la data de 5 decembrie 2006 de către persoana vătămată M.M., pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu a fost înregistrat Dosarul penal nr. 939/P/2006 privind pe C.M., director al Casei Județene de Pensii Ilfov, G.D., director al Casei de Pensii a Sectorului 4 București și C.Y., președinte al Comisiei de expertiză pentru persoane cu handicap a județului Ilfov, cercetate pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. Cauza a fost repartizată spre instrumentare inspectorului principal de poliție B.B. din cadrul Inspectoratului de Poliție al județului Ilfov - Serviciul de investigare a fraudelor care, prin Referatul nr. 301567/2006 a propus neînceperea urmăririi penale față de făptuitoare.

Soluția propusă a fost confirmată de procuror prin Rezoluția nr. 939/P/2006 din 25 septembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu și menținută în urma verificării acesteia din urmă de către prim-procurorul Parchetului, prin Rezoluția nr. 215/II-2/2008 din 26 februarie 2008. Reclamând modul defectuos de instrumentare a Dosarului penal nr. 939/P/2006, persoana vătămată M.M. a formulat plângere penală împotriva lucrătorului de poliție B.B. Ulterior, plângerea a fost completată de M.C.V.

(soțul petiționarei) cu cererea de tragere la răspundere penală și a prim-procurorului N.T., în legătură cu întocmirea rezoluției de respingere a plângerii nr. 215/II-2/2008 din 26 februarie 2008. Prin Rezoluția nr. 1293/P/2008 din 5 mai 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi penale față de procuror și lucrătorul de poliție pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 264 C. pen., în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele sesizate nu există. Prin Rezoluția nr. 773/II/2/2009 din 4 iunie 2009, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiată plângerea petiționarei formulată împotriva măsurii dispuse de procuror.

La rândul său, instanța de judecată, învestită potrivit dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen. cu plângerea persoanei vătămate M.M., a constatat că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică și a menținut-o ca atare. S-a arătat că lucrătorul de poliție B.B. face parte din structurile Poliției judiciare și, instrumentând Dosarul nr. 939/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în mod corespunzător, formulând o propunere care a fost însușită de procuror. În efectuarea actelor premergătoare, lucrătorul de poliție judiciară nu a avut o poziție partinică, ci a expus o situație constatată în urma examinării înscrisurilor depuse la dosar.

Tot astfel, s-a arătat că nu există indicii de săvârșire a vreunei fapte de natură penală în conduita profesională a procurorului N.T. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționara M.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a arăta motivele de casare. Verificând hotărârea atacată prin prisma dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele: Judecând plângerea, instanța de fond a verificat rezoluția procurorului pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constatând în mod just că soluția dată de procuror este legală și temeinică. Din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii de săvârșire a vreunei fapte penale, astfel că, în prezența cazului de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzută de art. 10 lit. a) C. proc.

pen. - faptele sesizate nu există - procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, soluție conformă dispozițiilor legale. Atât lucrătorul de poliție judiciară, cât și procurorul, și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în mod corespunzător, fără a vătăma, cu știință, interesele legale ale petiționarei și fără a favoriza vreuna dintre persoanele verificate. Propunerea întocmită de lucrătorul de poliție cu privire la modul de soluționare a cauzei penale ce-i fusese repartizată, a fost verificată și confirmată de procuror, iar rezoluția dispusă de acesta a făcut, apoi, obiectul controlului ierarhic, fiind menținută de prim-procurorul N.T. care și-a exercitat, în acest mod, prerogativele legale.

Constatând că în cauză nu există motive de casare a hotărârii atacate, aceasta fiind legală și temeinică, Înalta Curte va respinge recursul petiționarei M.M. ca nefondat. Recurenta petiționară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara M.M. împotriva Sentinței penale nr. 273 din 13 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 ianuarie 2010.