ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 287/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 210

din 13 noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze

cu minori, s-a

respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petentul R.I. împotriva Ordonanței din 5 mai 2008 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Craiova dispusă în dosarul nr. 272/P/2008.

A

fost obligat petentul la 10 lei cheltuieli judiciare statului.

S-a reținut că

prin

Ordonanța din 5 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel

Craiova

dispusă în dosarul nr. 272/P/2008, s-a dispus neînceperea urmării penale față

de

T.I., R.F., S.M.,

toți din cadrul Poliției

Municipiului Craiova, secția 5 Politie

pentru

infracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249

C. pen

.

Pentru

a dispune astfel, în fapt au fost reținute următoarele:

Prin

plângerea din 11 martie 2008, adresată I.P.J. Dolj, R.I. a solicitat efectuarea

de cercetări penale

față de

polițiștii

T.I., R.F., S.M. din cadrul Poliției Municipiului Craiova, Secția 5 Poliție,

întrucât și-ar

fi

îndeplinit în mod

defectuos atribuțiunile de serviciu, cauzându-i o vătămare importantă

intereselor legale în legătură cu dosarele penale nr. 8604/P/2006, nr. 2829/P/2007

și nr. 3220/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova în care au

fost adoptate soluții de netrimitere în judecată.

Plângerea

penală a fost formulată de R.I., ulterior adoptării

de

către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a unei

soluții de neînceperea urmăririi penale, față de polițiștii T.I., P.V.I. și R.F.

pentru fapte în legătură cu aceleași dosare penale pretins a

fi

fost

săvârșite însă cu intenție a infracțiunilor prevăzută de art. 246,

289 și 291

C.

pen

.

S-a

mai reținut că din actele premergătoare efectuate nu există indicii

potrivit cărora ofițerii de poliție

T.I., R.F. și S.M. să-și

fi

îndeplinit în mod efectiv sarcinile de serviciu astfel încât, față de aceștia

să poată

fi

antrenată răspunderea

penală, doar afirmațiile petentului, evident de nemulțumit de soluție, nefiind

apte să conducă la adoptarea altei soluții decât aceea de neurmărire penală.

Propunerile

formulate de către lucrătorii de poliție au fost confirmate atât de procuror,

cât și de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, iar

cercetările s-au efectuat sub supravegherea unui procuror, soluțiile fiind date

după ce au fost examinate toate probele și s-a apreciat că a fost lămurită

situația de fapt în totalitate.

Împotriva

acestei Ordonanțe petentul R.I. a formulat plângere către Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, plângere ce a fost respinsă

prin rezoluția din 9 iunie 2008, dispusă în dosarul nr. 1075/11/2/2008.

Împotriva

Ordonanței de neîncepere a urmăririi penale, petentul R.I. a formulat plângere

la Curte, susținând că în mod greșit, s-a dispus neînceperea urmăririi penale

față de lucrătorii de poliție T.I., R.F. și S.M., deși din actele premergătoare

efectuate rezultă că aceștia se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de

neglijență în serviciu prevăzută de art. 249

C. pen.

, solicitând admiterea plângerii, desființarea

rezoluției și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi

penale.

Plângerea

formulată de petentul R.I. este nefondată.

În

mod corect, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de polițiștii T.I., R.F.

și S.M. avându-se în vedere că din actele premergătoare efectuate, aceștia

și-au îndeplinit în mod corect atribuțiunile de serviciu în legătură cu

dosarele penale nr. 8604/P/2006, nr. 2829/P/2007 și nr. 3220/P/2007 ale

Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, prin care au fost adoptate soluții

de netrimitere în judecată.

În

raport de considerentele mai sus arătate s-a respins plângerea formulată de

petent ca fiind nefondată.

Împotriva acestei sentințe

penale a declarat recurs petiționarul R.I. criticând-o ca netemeinică,

solicitând casarea ei și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii

urmăririi penale a intimaților R.F. și S.M. pentru infracțiunea imputată

prevăzută de art. 249 C. pen.

Examinând actele și

lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de critică invocat

cât și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevăd dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de

petiționarul R.I. se privește ca tardiv și urmează a fi respins ca atare în

temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen.

Aceasta întrucât cu titlu de

premisă se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 385

3

alin.

(1) și (2) teza I C. proc. pen., combinat cu art. 365 alin. (3) C. proc. pen., termenul

de recurs este de 10 zile și pentru partea care a fost prezentă la dezbateri

(cum este și cazul petiționarului în speță) sau la pronunțare termenul curge de

la pronunțare.

Așa fiind, se reține în

consecință că termenul de recurs în cauză se epuiza la data de 24 noiembrie 2008.

Cum, pe de altă parte

recursul de față a fost promovat de petiționarul R.I., la data de 02 decembrie 2008,

rezultă fără echivoc că acesta a fost exercitat cu depășirea termenului

imperativ stabilit prin norma legală sus-citată.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv,

recursul declarat de petentul R.I. împotriva sentinței penale nr. 210 din 13

noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurentul petent la

plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 ianuarie 2009.