ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 287/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 210 din 13 noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul R.I. împotriva Ordonanței din 5 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova dispusă în dosarul nr. 272/P/2008. A fost obligat petentul la 10 lei cheltuieli judiciare statului. S-a reținut că prin Ordonanța din 5 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova dispusă în dosarul nr. 272/P/2008, s-a dispus neînceperea urmării penale față de T.I., R.F., S.M., toți din cadrul Poliției Municipiului Craiova, secția 5 Politie pentru infracțiunea de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen . Pentru a dispune astfel, în fapt au fost reținute următoarele: Prin plângerea din 11 martie 2008, adresată I.P.J.

Dolj, R.I. a solicitat efectuarea de cercetări penale față de polițiștii T.I., R.F., S.M. din cadrul Poliției Municipiului Craiova, Secția 5 Poliție, întrucât și-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuțiunile de serviciu, cauzându-i o vătămare importantă intereselor legale în legătură cu dosarele penale nr. 8604/P/2006, nr. 2829/P/2007 și nr. 3220/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova în care au fost adoptate soluții de netrimitere în judecată. Plângerea penală a fost formulată de R.I., ulterior adoptării de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a unei soluții de neînceperea urmăririi penale, față de polițiștii T.I., P.V.I. și R.F. pentru fapte în legătură cu aceleași dosare penale pretins a fi fost săvârșite însă cu intenție a infracțiunilor prevăzută de art. 246, 289 și 291 C. pen . S-a mai reținut că din actele premergătoare efectuate nu există indicii potrivit cărora ofițerii de poliție T.I., R.F.

și S.M. să-și fi îndeplinit în mod efectiv sarcinile de serviciu astfel încât, față de aceștia să poată fi antrenată răspunderea penală, doar afirmațiile petentului, evident de nemulțumit de soluție, nefiind apte să conducă la adoptarea altei soluții decât aceea de neurmărire penală. Propunerile formulate de către lucrătorii de poliție au fost confirmate atât de procuror, cât și de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, iar cercetările s-au efectuat sub supravegherea unui procuror, soluțiile fiind date după ce au fost examinate toate probele și s-a apreciat că a fost lămurită situația de fapt în totalitate. Împotriva acestei Ordonanțe petentul R.I. a formulat plângere către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, plângere ce a fost respinsă prin rezoluția din 9 iunie 2008, dispusă în dosarul nr. 1075/11/2/2008.

Împotriva Ordonanței de neîncepere a urmăririi penale, petentul R.I. a formulat plângere la Curte, susținând că în mod greșit, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de lucrătorii de poliție T.I., R.F. și S.M., deși din actele premergătoare efectuate rezultă că aceștia se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. , solicitând admiterea plângerii, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale. Plângerea formulată de petentul R.I. este nefondată. În mod corect, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de polițiștii T.I., R.F. și S.M. avându-se în vedere că din actele premergătoare efectuate, aceștia și-au îndeplinit în mod corect atribuțiunile de serviciu în legătură cu dosarele penale nr. 8604/P/2006, nr. 2829/P/2007 și nr. 3220/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, prin care au fost adoptate soluții de netrimitere în judecată.

În raport de considerentele mai sus arătate s-a respins plângerea formulată de petent ca fiind nefondată. Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs petiționarul R.I. criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale a intimaților R.F. și S.M. pentru infracțiunea imputată prevăzută de art. 249 C. pen. Examinând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de critică invocat cât și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevăd dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de petiționarul R.I. se privește ca tardiv și urmează a fi respins ca atare în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza I C. proc.

pen. Aceasta întrucât cu titlu de premisă se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 385 3 alin. (1) și (2) teza I C. proc. pen., combinat cu art. 365 alin. (3) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile și pentru partea care a fost prezentă la dezbateri (cum este și cazul petiționarului în speță) sau la pronunțare termenul curge de la pronunțare. Așa fiind, se reține în consecință că termenul de recurs în cauză se epuiza la data de 24 noiembrie 2008. Cum, pe de altă parte recursul de față a fost promovat de petiționarul R.I., la data de 02 decembrie 2008, rezultă fără echivoc că acesta a fost exercitat cu depășirea termenului imperativ stabilit prin norma legală sus-citată. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petentul R.I. împotriva sentinței penale nr. 210 din 13 noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2009.