ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3097/2010

Asupra recursului de

fața în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 91 din 26 aprilie

2010, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a

respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul M.M. împotriva

Rezoluției nr. 73/P/2010 din 15 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Craiova.

S-au reținut, în

esență, următoarele:

Prin plângerea

formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, petiționarul M.M. a

solicitat efectuarea de cercetări față de prim-procurorul Parchetului de pe

lângă Judecătoria Craiova, L.C., motivând că, în mod nejustificat, acesta a

refuzat să-i comunice răspuns la cererile adresate acestei instituții încă de

la începutul anului 2009, menționând totodată că este nemulțumit de modul și

termenele în care au fost soluționate plângerile sale, formulate împotriva

rezoluțiilor procurorului.

Prin Rezoluția din 15

februarie 2010, dată în Dosarul nr. 73/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Craiova, în baza art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata procuror, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., reținându-se, din verificările

efectuate, că toate cererile formulate de petiționar sunt înregistrate în

evidența parchetului și soluționate corespunzător, rezultatul fiind comunicat

în scris petentului, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 544/2001 privind

liberul acces la informațiile de interes public. S-a reținut că unele plângeri

vizau aceleași aspecte, astfel încât s-a procedat la conexarea cauzelor.

S-a concluzionat că,

din actele premergătoare efectuate, nu au rezultat date sau indicii care să

conducă la concluzia că intimata procuror și-ar fi exercitat în mod abuziv

atribuțiile de serviciu, fapta reclamată de petent în plângere neexistând în

materialitatea sa.

Prin Rezoluția din 11

martie 2010, dată în Dosarul nr. 281/II/2/2010 a procurorului general, a fost

menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și

temeinică.

Prin plângerea depusă

la instanță, petiționarul a solicitat desființarea ambelor rezoluții, arătând

că a fost bătut și silit să recunoască faptele.

Instanța de fond,

prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată, plângerea

petiționarului, reținând, în esență, că pentru existența infracțiunii de abuz

în serviciu este necesar ca petentul să descrie, în mod concret, fapta

îndeplinită în exercițiul atribuțiilor de serviciu, constând fie în

îndeplinirea defectuoasă, fie în neîndeplinirea unui act, prin care s-a cauzat

vătămarea intereselor legale ale persoanei, nefiind suficientă o invocare

generică a textului de lege. În speță, petentul M.M. a adresat în anii 2007 -

2008 mai multe plângeri penale Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova,

unele fiind finalizate, altele în curs de cercetare, toate aceste aspecte

fiindu-i comunicate petentului prin adresa semnată de intimată, în calitate de

prim-procuror.

Referitor la

criticile petentului din conținutul plângerii, în sensul depășirii

nejustificate a termenelor de soluționare a unui dosar și a plângerii împotriva

rezoluției procurorului, s-a reținut că petentul avea posibilitatea de

exercitare a căilor de atac prevăzute de art. 278

1

C. proc. pen.

Împotriva sentinței a

declarat recurs petiționarul.

Recursul declarat de

petiționar împotriva sentinței este nefondat.

Din examinarea lucrărilor

dosarului, se constată că, în mod corect, instanța de fond a dispus respingerea

plângerii formulate de petiționar, ca nefondată.

într-adevăr, așa cum

rezultă din actele premergătoare efectuate în cauză, magistratul prim-procuror

L.C. și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în conformitate cu dispozițiile

legale.

Criticile

petiționarului referitoare la modul de soluționare a dosarelor nu sunt

întemeiate, deoarece soluția dispusă de procuror, pe baza actelor de verificare

efectuate în cauză, putea fi supusă cenzurii procurorului ierarhic superior,

iar, ulterior instanței, în condițiile procedurii reglementate de art. 278

1

C. proc. pen.

Activitatea desfășurată de procuror urmare unei

sesizări nu poate constitui prin ea însăși infracțiunea incriminată de legiuitor,

prin textul art. 246 C. pen. Legalitatea și temeinicia activității efectuate de

procuror poate fi supusă cenzurii, prin exercitarea căii de atac a plângerii la

procurorul ierarhic superior, în conformitate cu dispozițiile art. 275 - 278 C.

proc. pen.

Drept urmare, nu se

poate reține că procurorul și-ar fi exercitat în mod abuziv atribuțiile de

serviciu, activitatea acestuia neputând antrena răspunderea sa penală, decât în

măsura în care există probe că a fost interesat sau de rea-credință.

Așa fiind, nu se

constată indicii cu privire la săvârșirea vreunei infracțiuni în sarcina

intimatei procuror.

În raport de

considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este temeinică

și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul

M.M., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar M.M. împotriva Sentinței

penale nr. 91 din 26 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat. Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 septembrie 2010.