ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față Î n baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin plângerea adresată acestei instanțe la data de 18 februarie 2010, petenta P.L. a înțeles să atace, în condițiile art. 278 C. proc. pen., rezoluția nr. 7/P/2010 din 9 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, solicitând dispunerea măsurilor legale, desființarea ei și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimaților. În esență, prin plângere petenta a solicitat efectuarea de cercetări față de magistrații V.M. și P.M. procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Segarcea, F.G. și S.G., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, agenții de poliție S.C.

și G.I. și față de avocatul R.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen., art. 25 raportat la art. 220 alin. (1) C. pen. În fapt, petiționara a susținut că procurorii și polițiștii nu au efectuat cercetări penale corespunzătoare, au tergiversat soluționarea cauzelor favorizând persoanele cercetate. Prin rezoluția nr. 7/P/2010 din 9 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații V.M. și P.M. procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Segarcea, G.F. și S.G., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen.

; neînceperea urmăririi penale față de avocatul R.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 25 raportat la art. 220 alin. (1) C. pen. și disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj în vederea efectuării cercetărilor penale față de agenții de poliție S.C. și G.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și favorizarea infractorului prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen. Din probatoriul administrat în cauză s-a reținut următoarea situație de fapt: Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate a emis la data de 28 ianuarie 2009 titlul de proprietate nr. 12691 pe numele defunctei S.G., teren agricol situat în raza comunei Barca.

La acea dat terenul se afla în posesia Agenției Domeniilor Statului, care-l concesionase SC O.T.Y. SA Craiova, pentru o perioadă de 49 de ani. În perioada septembrie 2008- octombrie 2008 întreaga suprafață a terenului a fost cultivată cu grâu și porumb. Începând cu luna martie 2009 partea vătămată în calitate de moștenitor legal a purta discuții cu deținătoarea acestui teren în vederea încheierii unui contract de arendă, fapt care nu s-a realizat, și care a determinat-o pe petiționara P.L. să considere că i-a fost tulburată posesia la momentul la care SC O.T.Y. SA Craiova a recoltat grâu anterior cultivat de aceasta. Cercetările în dosarul nr. 613/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Segarcea au fost efectuate de agentul șef S.C., care a întocmit referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale față de numitul D.E., care a fost ulterior confirmat prin rezoluția nr. 613/P/2009.

Totodată, prin rezoluția nr. 716/P/2009 din 14 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Segarcea s-a dispus neîncepere a urmăririi penale față de SC O.T.Y. SA Craiova, A.D., R.M. și R.I. Plângerile împotriva rezoluțiilor 613/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Segarcea și nr. 716/P/2009 din 14 octombrie a Parchetului de pe lângă Judecătoria Segarcea au fost soluționate de procurorul P.M. și respectiv M.V. S-a reținut astfel că în cauză nu a fost stabilită existenta niciunui indiciu temeinic cu privire la faptele sesizate, rezultând că intimații au acționat în limitele legii și a mandatului primit. Împotriva acestei rezoluții, petenta P.L. s-a adresat Înaltei Curți de Casație și Justiție, apreciind că este, potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen., instanța competentă să soluționeze plângerea. Dar, ca să existe competența de soluționare a plângerii - în primă instanță - la care se referă dispozițiile legale menționate mai sus - se impune ca soluția atacată să privească o infracțiune din cele arătate expres, limitativ și imperativ prin dispozițiile art. 29 pct. 1 lit. a)-f) C. proc. pen. care stabilesc competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, de a judeca cauza în primă instanță. Cum însă nici plângerea și nici rezoluția de netrimitere în judecată, dispusă în cauză și atacată de petenta - pe această cale procesuală - nu se referă la faptele sau persoanele arătate de art. 29 pct. 1 C. proc. pen. este evident că plângerea dedusă judecății nu intră în competența de judecată, în primă instanță a Înaltei Curți de Casație și Justiție, așa cum aceasta este imperativ stabilită prin art. 29 C. proc.

pen. Drept urmare a stării de fapt și de drept amintite, se va urma remediul procesual arătat de dispozițiile art. 278 1 alin. (13) C. proc. pen., conform căruia, plângerea greșit îndreptată se va trimite organului judiciar competent, care în speță, este Curtea de Apel Craiova - instanța căreia spre competență soluționare i se va trimite plângerea formulată de petiționara P.L. împotriva rezoluției nr. 7/P/2010 din 9 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Trimite plângerea formulată de petiționara P.L. împotriva rezoluției nr. 7/P/2010 din 9 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, la Curtea de Apel Craiova, spre competentă soluționare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2011.