ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față

Î

n baza actelor și lucrărilor dosarului

constată următoarele:

Prin plângerea adresată acestei

instanțe la data de 18 februarie 2010, petenta P.L. a înțeles să atace, în

condițiile art. 278 C. proc. pen., rezoluția nr. 7/P/2010 din 9 martie 2010 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, solicitând dispunerea măsurilor

legale, desființarea ei și trimiterea cauzei la procuror în

vederea începerii urmăririi penale împotriva

intimaților.

În esență, prin

plângere petenta a solicitat efectuarea de cercetări față de magistrații V.M.

și P.M. procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Segarcea, F.G.

și S.G., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Dolj, agenții de poliție S.C. și G.I. și față de

avocatul

R.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.

246 și art. 264 C. pen., art. 25 raportat la art. 220 alin. (1) C. pen. În

fapt, petiționara a susținut că procurorii și polițiștii nu au efectuat

cercetări penale corespunzătoare, au tergiversat soluționarea cauzelor

favorizând persoanele cercetate.

Prin rezoluția

nr. 7/P/2010 din 9 martie 2010 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale față

de magistrații V.M. și P.M. procurori în cadrul Parchetului de pe lângă

Judecătoria Segarcea, G.F. și S.G., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Dolj, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art.

264 C. pen.

; neînceperea urmăririi penale

față de avocatul R.A.,

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute

de art. 25 raportat la art. 220 alin. (1) C. pen. și disjungerea cauzei și declinarea

competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj în vederea

efectuării cercetărilor penale față de agenții de poliție S.C. și G.I., sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor și favorizarea infractorului prevăzute de art. 246 și art. 264 C.

pen.

Din

probatoriul administrat în cauză s-a reținut următoarea situație de fapt:

Comisia

județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate a emis la data de 28

ianuarie 2009 titlul de proprietate nr. 12691 pe numele defunctei S.G., teren

agricol situat în raza comunei Barca.

La

acea dat terenul se afla în posesia Agenției Domeniilor Statului, care-l

concesionase SC O.T.Y. SA Craiova, pentru o perioadă de 49 de ani.

În perioada septembrie 2008- octombrie 2008

întreaga suprafață a

terenului a fost cultivată cu grâu și porumb.

Începând cu

luna martie 2009 partea vătămată în calitate de

moștenitor legal a purta discuții cu deținătoarea acestui teren în

vederea

încheierii unui contract de arendă, fapt care nu s-a realizat,

și care a determinat-o pe petiționara P.L. să considere că i-a fost

tulburată posesia la momentul la care SC

O.T.Y.

SA Craiova a recoltat

grâu anterior cultivat de aceasta.

Cercetările în

dosarul nr. 613/P/2009 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Segarcea au fost efectuate de agentul șef S.C.,

care

a întocmit referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale

față de numitul D.E., care a fost ulterior

confirmat prin rezoluția

nr. 613/P/2009. Totodată, prin rezoluția nr.

716/P/2009 din 14 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Segarcea

s-a dispus neîncepere a urmăririi penale față de SC

O.T.Y.

SA Craiova, A.D., R.M. și R.I.

Plângerile

împotriva rezoluțiilor 613/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria

Segarcea și nr. 716/P/2009 din 14 octombrie a Parchetului de pe lângă

Judecătoria Segarcea au fost soluționate de procurorul P.M. și respectiv M.V.

S-a reținut

astfel că în cauză nu a fost stabilită existenta niciunui indiciu temeinic cu

privire la faptele sesizate, rezultând că intimații au acționat în limitele

legii și a mandatului primit.

Împotriva

acestei rezoluții, petenta P.L. s-a adresat

Înaltei

Curți de Casație și Justiție, apreciind că este, potrivit art. 278

1

alin.

(1) C. proc. pen., instanța competentă să soluționeze plângerea.

Dar, ca să

existe competența de soluționare a plângerii - în primă instanță - la care se

referă dispozițiile legale menționate mai sus - se impune ca soluția atacată să

privească o infracțiune din cele arătate expres, limitativ și imperativ prin

dispozițiile art. 29 pct. 1 lit. a)-f) C. proc. pen. care stabilesc competența Înaltei

Curți de Casație și Justiție, de a judeca cauza în primă instanță.

Cum însă nici

plângerea și nici rezoluția de netrimitere în judecată, dispusă în cauză și

atacată de petenta - pe această cale procesuală - nu se referă la faptele sau

persoanele arătate de art. 29 pct. 1 C. proc. pen. este evident că plângerea

dedusă judecății nu intră în competența de judecată, în primă instanță a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, așa cum aceasta este imperativ stabilită prin

art. 29 C. proc. pen.

Drept urmare a

stării de fapt și de drept amintite, se va urma remediul procesual arătat de

dispozițiile art. 278

1

alin. (13) C. proc. pen., conform căruia,

plângerea greșit îndreptată se va trimite organului judiciar competent, care în

speță, este Curtea de Apel Craiova - instanța căreia spre competență

soluționare i se va trimite plângerea formulată de petiționara P.L. împotriva

rezoluției nr. 7/P/2010 din 9 martie 2010 a

Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Trimite

plângerea formulată de petiționara P.L. împotriva rezoluției nr. 7/P/2010 din 9

martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, la Curtea de Apel

Craiova, spre competentă soluționare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie

2011.