ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea trimisă

prin fax la data de 22 martie 2010 și înregistrată pe rolul Secției Penale a

Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 2691/1/2010 la data de 29 martie

2010, petiționarul S.E.C. a formulat plângere împotriva rezoluțiilor nr.

930/P/2009 din 22 decembrie 2009 și nr. 149/C/591/II/2/2010 din 17 februarie

2010 pe care a primit-o la data de 27 februarie 2009, ambele date de Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, apreciindu-le ca fiind

netemeinice și ilegale.

În motivarea

plângerii formulate, petiționarul a solicitat la Capitolul I intitulat Precizări și Cereri, eliberarea și comunicarea de copii xerox de pe

toate actele făcute la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție dosarul nr. 930/P/2009, pentru a cunoaște mersul procesului și pentru

a-și pregăti apărarea, atașarea dosarului nr. 930/P/2009 și

149/C/591/II/2/2010, solicitarea atașării a inclusiv plângerii sale împotriva

rezoluției, solicitarea de la Parchetul Militar Timișoara și atașarea a dosarului nr. 29/P/2009 cu 100 pagini anexe,

atașarea de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și atașarea

dosarelor nr. 851/P/2008 și 885/P/2008, solicitarea de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova și atașarea dosarelor nr. 3604/p/2005 și

3685/II/2/2007, solicitarea de la Judecătoria Craiova și atașarea dosarului nr. 1829/215/2008, solicitarea de la Tribunalul Dolj și atașarea dosarului nr. 17205/63/2008, solicitarea de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și atașarea dosarelor nr. 661/P/2005 și 3685/II/2/2007,

solicitarea de la Judecătoria Sibiu și atașarea dosarelor nr. 148/215/2005 în

prezent sub nr. 2245/306/2009, solicitând admiterea plângerii, infirmarea

rezoluțiilor atacate pe baza actelor din dosarele sus precizate, judecarea pe

fond, anularea tuturor actelor îndeplinite de celelalte instanțe și parchete,

făptuitori, magistrați, polițiști și civile, iar în subsidiar, admiterea

plângerii, infirmarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei la procuror și

a se dispune refacerea cercetărilor și începerea urmăririi penale împotriva

tuturor celor 63 de făptuitori.

De asemenea,

petiționarul a mai arătat că formulează plângere împotriva rezoluției nr.

930/P/2009 din 22 decembrie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție pe care a primit-o pe data de 9 ianuarie 2010, apreciind-o

ca fiind netemeinică și ilegală.

Petiționarul a mai

precizat că la parchet a devenit un șablon modul de soluționare a plângerilor

sale penale împotriva unor magistrați certați cu legea, că la parchet a devenit

o lege încălcarea oricărui drept procesual al său, nu cunoaște actele făcute,

că obiectul dosarului nu este numărul de plângeri pe care le-a făcut, ci dacă

persoanele respective au comis erori și neglijențe grave în soluționarea

cauzelor, infracțiuni de și în legătură cu serviciu de către magistrații

reclamați de el ca fiind certați cu legea cum este și procurorul M.A.,

consideră că în soluționarea plângerii, procuror a motivat că plângerea sa

înșiruie doar numele făptuitorilor, presupuse fapte penale, că au fost încălcate

art. 16 din Constituție, art. 5 pct. 1, art. 6 pct. 1 din C.E.D.O., art. 1 C.

pen., art. 1 C. proc. pen., art. 3 și art. 4 C. proc. pen., art. 62, art. 64, art.

65, art. 67, art. 116 și art. 202 C. proc. pen., solicitând să i se retragă

cetățenia română și să devină apatrid.

Înalta Curte a

solicitat prin adresă, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, să se trimită dosarul

nr. 930/P/2009 și rezoluția nr. 149/C/591/II/2/2010 fiindu-i necesare în

vederea soluționării plângerii, adresă aflată la fila 10 dosarul Înaltei Curți.

Prin adresa

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție înregistrată prin

Registratura Generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 2412 la 6 mai

2010, aflată la fila 12 din dosarul Înaltei Curți se comunică instanței

supreme, trimiterea dosarului solicitat, precum și a rezoluției menționate,

acestea fiind atașate prezentei cauzei.

La termenul de

astăzi, s-a referit de către magistratul asistent că, în cursul ședinței de

judecată s-a primit o cerere formulată de petiționar, prin care a solicitat

suspendarea cauzei pe o perioadă nedeterminată sau amânarea acesteia, întrucât

se află în convalescență, sens în care a atașat acte medicale.

Reprezentantul

Ministerului Public a solicitat respingerea cererii formulate de petiționar, ca

fiind neîntemeiată.

Înalta Curte,

deliberând a respins, ca neîntemeiată, cererea petiționarului, în raport cu

obiectul cauzei cu care a fost investită și a apreciat cauza în stare de

judecată, acordând părților cuvântul, în dezbateri, potrivit art. 278

1

alin. (6) C. proc. pen.

Reprezentantul

Ministerului Public a pus concluzii de respingere, ca tardiv formulată a

plângerii de către petiționar.

Examinând plângerea

formulată de petiționarul S.E.C., în condițiile art. 278

1

C. proc.

pen. împotriva rezoluției din 22 decembrie 2009 dată în dosarul nr. 930/P/2009

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire

Penală și Criminalistică, în raport cu excepția tardivității plângerii invocată

de către reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte, în raport cu actele

și lucrările dosarului parchetului constată plângerea petiționarului ca fiind

tardivă pentru considerentele ce se vor arăta.

În conținutul

dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., așa cum a fost

modificat prin dispozițiile Legii nr. 356/2006, legiuitorul a prevăzut că, după

respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de

clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale,

date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror

interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 zile de la

data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și

art. 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii,

competența să judece cauza în primă instanță. Plângerea poate fi făcută și

împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu.

Așa cum rezultă din

norma procedurală menționată, plângerea care are un asemenea temei vizează

expres și limitativ soluțiile de netrimitere în judecată, respectiv neînceperea

urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale,

clasarea, actele procedurale, respectiv rezoluția, ordonanța sau rechizitoriul

emise de procuror, în raport cu soluțiile de netrimitere în judecată menționate,

titularii care pot formula plângere și anume persoana vătămată, precum și orice

alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, termenul și de când

acesta curge, în care pot face plângere - 20 de zile - de la data comunicării

de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278,

organul judiciar competent căruia i se adresează.

Termenul de 20 de

zile menționat în norma arătată este un termen procedural pe zile, ce se

calculează în condițiile art. 186 alin. (1), (2), (4) C. proc. pen.

Astfel, legiuitorul a

statuat că „(1) La calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora,

ziua, luna sau anul menționat în actul

care a provocat curgerea termenului, afară de

cazul când legea dispune altfel.

(2) La calcularea

termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să

curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.

(4) Când ultima zi a

unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul primei

zile lucrătoare care urmează.”

În contextul concret al cauzei rezultă că prin

rezoluția de la 22 decembrie 2009 dată în dosarul nr. 930/P/2009 al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și

criminalistică, procurorul, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4), (6) C.

proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus neînceperea

urmăririi penală față de P.Z., judecător la Înalta Curte de Casație și

Justiție, G.P., judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, J.C.,

judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, D.C., judecător, președintele

Curții de Apel Craiova, I.C., judecător la Curtea de Apel Craiova, C.M., judecător la Curtea de Apel Craiova, I.A., judecător la Curtea de Apel Craiova, D.C., judecător la Curte de Apel Craiova, M.C., judecător, președintele

Tribunalului Dolj, L.C., judecător, președinte Secție penală la Tribunalul Dolj, B.C.C., judecător, președinte Secție minori și familie la Tribunalul Dolj, T.V., judecător la Tribunalul Dolj, G.M., judecător la Tribunalul Dolj, A.S.I., judecător la Tribunalul Dolj, M.T., judecător la Tribunalul Dolj, G.D.C., judecător, președinte la Judecătoriei Craiova, O.T.C., judecător, președinte Secție penală la Judecătoria Craiova, P.C., judecător la Judecătoria Craiova, ș.a., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C.

pen., art. 250 C. pen. și art. 264 alin. (1) C. pen., întrucât faptele sesizate

nu există.

Prin aceeași

rezoluție, procuror a dispus și neînceperea urmăririi penale față de

următoarele persoane ( fără vreo anumită calitate specială): C.M., F.M. ș.a., sub

aspectul săvârșirii unor infracțiuni prevăzute de art. 25 C. pen., art. 26 C.

pen. raportat la art. 246 C. pen., întrucât faptele sesizate nu există.

Cheltuielile

judiciare au rămas în sarcina statului.

Cu drept de plângere

la procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul

acestei unități de parchet în termen de 20 de zile de la comunicare.

Soluția se comunică

persoanelor interesate.

Împotriva acestei

rezoluții, petiționarul S.E.C. a formulat plângere la procurorul șef al Secției

de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, care, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen.,

prin rezoluția dată la 17 februarie 2010 în lucrarea cu nr. 149/C/591/II/2/2010,

a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul S.E.C. împotriva

soluției dispusă în dosarul nr. 930/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică.

Soluția se comunică.

La dosarul

parchetului cu nr. 930/P/2009 în volumul I, fila 168 se află comunicarea

soluției, dovada de primire – procesul-verbal de predare întocmit de agent

privind copia rezoluției nr. 149/C/591/II/2/2010 a Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și

criminalistică, către petiționarul S.E.C., realizată prin afișare, datată și

ștampilată de poștă la 25 februarie 2010.

Petiționarul S.E.C. a

formulat plângere împotriva rezoluțiilor nr. 930/P/2009 din 22 decembrie și

149/C/591/II/2/2010 din 17 februarie 2010 date de Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, pe care a adresa-o judecătorului de la instanța

căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă

instanță, respectiv Înaltei Curți de Casație și Justiție și a trimis-o prin fax

la data de 22 martie 2010, așa cum rezultă din mențiunea expresă în acest sens,

ce a fost înregistrată pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și

Justiție sub nr. 2691/1/2010 la 29 martie 2010.

Înalta Curte

comparând data comunicării rezoluției procurorului șef din dovada la care s-a

făcut mai sus referire, respectiv 25 februarie 2010 cu aceea la care a fost

trimisă prin fax plângerea formulată de petiționarul S.E.C. și anume 22 martie

2010, rezultă că termenul de 20 zile, ce curge de la de la data comunicării de

către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, în concret

data dovezii de comunicare, respectiv 25 februarie 2010 și care expira la 18

martie 2010 ( zi lucrătoare), a fost depășit, întrucât plângerea a fost trimisă

prin fax la data de 22 martie 2010, ulterior datei până la care se putea

formula plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.,

așa încât plângerea formulată de petiționarul S.E.C. este tardivă.

Înalta Curte nu poate

avea în vedere mențiunea făcută în conținutul plângerii, de către petiționar.

că rezoluția dată în lucrarea cu nr. 149/C/591/II/2/2010 ar fi primit-o la data

de 27 februarie 2009 ( fila 1 din dosarul Înaltei Curți), fiind infirmată de

mențiunea datei ștampilei poștei de pe dovada de comunicare a rezoluției

arătate, aflată la fila 168 volumul I dosarul nr. 930/P/2009 al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și anume aceea de 25 februarie

2010.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., va respinge, ca tardivă, plângerea formulată de petiționarul S.E.C.

împotriva rezoluției din 22 decembrie 2009 dată în dosarul nr. 930/P/2009 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire

Penală și Criminalistică.

În conformitate cu

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga petiționarul la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HO T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca tardivă,

plângerea formulată de petiționarul S.E.C. împotriva rezoluției din 22

decembrie 2009 dată în dosarul nr. 930/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică.

Obligă petiționarul

la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 13 mai 2010.