ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererile înregistrate prin Registratura Generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 27838 la 6 august 2009 și pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 6427/1/2009 la 5 august 2009, petiționarii M.M., M.V.V. și M.M. au formulat plângeri împotriva rezoluției din 20 iulie 2009 în dosarul penal nr. 695/3291/II-2/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cât și împotriva rezoluției din 16 iunie 2009 în dosarul nr. 277/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care au solicitat desființarea, ca fiind netemeinice și netemeinice în fapt și în drept, solicitând admiterea plângerilor, desființarea rezoluțiilor atacate și începerea urmăririi penale împotriva persoanelor incriminate conform art. 278 1 alin. (8) pct. b C. proc.

pen., cu cheltuieli de judecată. În motivarea plângerilor formulate, petiționarii M.M. și M.V.V. au arătat că afirmațiile procurorului șef nu se bazează pe dosarul în original nr. 11705/2000 al Judecătoriei Brașov, care se află în prezent la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, că în realitate nu s-a cercetat nimic de către acești procurori, ci doar au permis favorizarea infractorilor care au fost incriminați. Potrivit afirmațiilor procurorului M.M. și M.M. ar fi avut la data de 10 iunie 1998 4 copii minori în întreținere, ceea ce nu este adevărat, afirmație falsă și imorală pe care le dovedesc cu certificate de naștere.

Din această simplă analiză a reieșit clar că acesta a studiat plângerea în mod superficial și i-a dat un caracter mincinos întregii plângeri penal, afirmațiile acestui procuror fiind combătute în mod obiectiv cu probele din dosarul nr. 11705/2000 al Judecătoriei Brașov, care sunt utile, certe și pertinente, conform copiei după încheierile de ședință publică din data de 19 decembrie 2000 și 30 ianuarie 2001. În dovedirea celor afirmate, petiționarii au arătat că anexează copii după următoarele acte: comunicarea din dosar penal nr. 695/3291/II-2/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție din 22 iulie 2009; carte de identitate a lui M.V.V.; carte de identitate a lui M.M., certificat de naștere seria a lui M.V.V., certificat de naștere seria N a lui M.C.M., încheierea de ședință publică din data de 19 decembrie 2000 în dosarul nr. 11705/2000 a Judecătoriei Brașov, încheierea de ședință publică din data de 30 ianuarie 2001 în dosarul nr. 11705/2000 a Judecătoriei Brașov, aflate la filele 3-11 dosarul Înaltei Curți.

În motivarea plângerii formulate, petiționarul M.M. a menționat că procurorul șef secție nu a studiat niciun dosar și a dat o rezoluție necorespunzătoare cu realitatea și nu a respectat legile statului român, că în dosarul nr. 11705/2000 al Judecătoriei Brașov, judecătorul M.C. a încălcat dreptul la o judecată corectă și a ascultat martori mincinoși, că M.M. și M.M. nu au încheiat nici un contract cu N.E., dar la stăruințele sale N.D. i-a lăsat un drept de uzufruct viager care nu se transmite moștenitorilor. După decesul lui N.E., același judecător M.C. a omis să verifice timbrajul, dacă N.E. a avut proprietate, a luat în considerare declarația dată și semnată în fața loc și a martorilor în data de 21 mai 2000 de renunțare la clauza de întreținere din contract.

De asemenea, petiționarul a mai arătat că prin sentința civilă nr. 14627 din 21 noiembrie 2002, judecătorul M.C. a admis în parte revenirea la situația anterioară dar cei care au cercetat acest dosar nu se știe prin ce dovezi au făcut moștenitori ai bunurilor imobiliare a lui N.E. pe C.E. și C.C., deoarece N.E. nu a avut această proprietate niciodată. Petiționarul a mai precizat că până la decesul lui N.D. și-a îndeplinit toate obligațiile din contract, că în fața instanței nu a mințit, că situația lor nu a fost precară, că au lucrat și nu au 4 copii, ci doar 3 copii, M.V.V. născut în 1974, M.C.M. născut în 1976, M.I.M. născută în 1982. La apelul declarat de M.M. și M.M., judecătorii L.G. și D.P.

prin decizia nr. 757/A din 25 iunie 2003 a Tribunalului Brașov au studiat dosarul instanței de fond, dar surprinzător au fost puși să plătească cererea reconvențională și s-a dedus că prin studierea dosarului nu pus pe moștenitorii lui N.E. să plătească diferența de timbraj și să respecte legea. La Curtea de Apel Brașov s-a continuat fără să se verifice timbrajul din dosarul de fond. Din această cauză se consideră vătămați și că judecătorii menționați trebuie sancționați pentru neglijență în serviciu și abuz în serviciu, că nici procurorii de la Brașov nu au studiat dosarele corect și s-au lăsat influențați de minciunile și de verdictele date de judecători.

Înalta Curte a solicitat prin adresă, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, dosarul nr. 277/P/2008 și rezoluția nr. 6951/3291/II-2/2009, adresă aflată la fila 15 dosarul Înaltei Curți, iar prin adresa parchetului înregistrată prin Registratura Generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 4426 la 8 septembrie 2009 și aflată la fila 16 dosarul Înaltei Curți, s-a comunicat înaintarea dosarului și a lucrării solicitate, ce au fost atașate prezentei cauze. La termenul de judecată de la 24 septembrie 2009, Înalta Curte față de lipsa de procedură cu intimații G.L., P.A., G.N. și M.L. a amânat cauza la 5 noiembrie 2009, așa cum rezultă din încheierea de ședință aflată la fila 32 dosarul Înaltei Curți.

La dosarul cauzei a fost depusă o cerere de către petiționarul M.V.V. prin care a solicitat a se pune în vedere procurorului de la ședința din data de 5 noiembrie 2008 să completeze dosarul penal nr. 277/P/2008 și cu plângerea depusă împotriva rezoluției din 16 iunie 2009 împreună cu probele anexate în dosarul penal nr. 695/3291/II-2/2009, considerând că dosarul penal nr. 277/P/2008 este incomplet, precizând a că plângerea este îndreptată și împotriva rezoluției nr. 277/P/2008, cerere aflată la fila 42 dosarul Înaltei Curți. Înalta Curte, prin adresă a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, a se înainta în integralitate lucrarea nr. 6951/3291/II-2/2009 a procurorului șef secție, adresă aflată la fila 43 dosarul Înaltei Curți, iar prin adresa parchetului aflată la fila 45 dosarul Înaltei Curți, se comunică trimiterea dosarului nr. 6951/3291/II/2/2009, ce a fost atașată prezentei cauze.

La termenul de judecată de la 5 noiembrie 2009, Înalta Curte față de lipsa de procedură cu intimata G.L., a amânat cauza la 19 noiembrie 2009, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la fila 46 dosarul Înaltei Curți. La dosarul cauzei au fost depuse în mod succesiv, după ce în prealabil au fost înregistrate prin Registratura Generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 36544 la 5 noiembrie 2009 și respectiv 38278 la 19 noiembrie 2009, cereri formulate de petiționarul M.V.V., la care s-au anexat înscrisuri aflate la filele 56-57; 62-64 dosarul Înaltei Curți. La termenul de judecată de la 19 noiembrie 2009, Înalta Curte, apreciind ca întemeiată cererea formulată de petiționari în vederea depunerii la dosar a unor înscrisuri necesare soluționării cauzei a amânat cauza la 21 ianuarie 2010, așa cum rezultă din consemnările din încheierea de ședință de la acea dată, aflată la fila 65 dosarul Înaltei Curți.

La termenul de judecată de la 21 ianuarie 2010, Înalta Curte, față de lipsa de procedură cu intimata G.L., a amânat cauza la 4 martie 2010, potrivit încheierii de ședință de la acea dată, aflată la fila 75 dosarul Înaltei Curți.

La dosarul cauzei au fost depuse, după ce în prealabil au fost înregistrate prin Registratura Generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 2679 la 27 ianuarie 2010 un punct de vedere privind atitudinea procurorilor de la Secția judiciară civilă și Secția de Urmărire penală și criminalistică în anii 2004-2009, arătând că direct în ședința publică din 21 ianuarie 2010 a făcut dovada că chitanțe certificate că taxă judiciară de timbru a fost plătită insuficient de N.E., așa cum i s-a pus în vedere prin încheierile de ședință, depuse ca probatoriu în plângere, în dosarul civil nr. 11705/2000 al Judecătoriei Brașov, din care a reieșit clar că în mod intenționat judecătorii au refuzat anularea acțiunii civile a lui N.E., drept pentru care au radiat dreptul de proprietate în mod abuziv și ilegal, făcând referire la mai multe adrese și refuzuri de răspuns, anexând adresele indicate, precum și întâmpinarea făcută, aflate la filele 85-95 dosarul Înaltei Curți.

La termenul de astăzi, s-au prezentat petiționarii M.M. și M.V.V., lipsind petiționarul M.M. și intimații M.C., G.L., P.D., P.A., G.N., M.L., procedura de citare fiind legal îndeplinită. Petiționarul M.V.V., în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea plângerii, susținând că procurorul nu a cerut nicio copie, nici în original dosarul, ci a făcut doar adrese la instanță, după care a dat rezoluție că nu există infracțiunile, fără nicio probă, precum și faptul că la fila 2 din rezoluție, procurorul șef secția a menționat eronat că taxele judiciare de timbru au fost achitate. Petiționara M.M., în dezbateri a arătat că susține concluziile anterioare. Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra plângerilor formulate de petiționari au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei sentințe.

Examinând plângerile formulate de petiționarii M.M., M.M. și M.V.V., în condițiile art. 278 1 C. proc. pen. împotriva rezoluției din 16 iunie 2009 dată în dosarul nr. 277/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică, Înalta Curte, în raport cu actele și lucrările dosarului parchetului constată plângerea petiționarului ca fiind nefondată pentru considerentele ce se vor arăta. Prin rezoluția din 16 iunie 2009 dată în dosarul nr. 277/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, procurorul în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a C. proc.

pen. a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.C., judecător la Judecătoria Br așov, G.L. și P.D., judecători la Tribunalul Brașov, A.P., N.G. și M.L., judecători la Curtea de Apel Brașov, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen. Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Soluția se comunică. În considerentele rezoluției, procurorul a constatat că petenții M.M., M.M. și M.V.V. au formulat plângere, față de magistrații M.C., judecător la Judecătoria Brașov, G.L. și P.D., judecători la Tribunalul Brașov, A.P., N.G. și M.L., judecători la Curtea de Apel Brașov, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen.

și art. 289 C. pen. Pe această cale, petenții au solicitat cercetarea magistraților pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. și fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. pentru aceea că, în dosarele nr. 11795/2000 al Judecătoriei Brașov, nr. 709/2003 al Tribunalului Brașov și nr. 1343/R/2003 al Curții de Apel Brașov, instanțele nu au dispus anularea acțiunii civile ca insuficient timbrată. S-a arătat că, deși instanța de fond a pus în vedere reclamantei N.E. să timbreze acțiunea, cu taxa de timbru în valoare de 2.495.000 lei vechi, aceasta a făcut dovada achitării taxei de timbru doar în valoare de 2.425.000 lei vechi, însă această împrejurare nu a fost sancționată de către instanța de fond, de apel și de recurs, care au refuzat anularea acțiunii ca insuficient timbrată.

În fapt, prin acțiunea civilă formulată de reclamanta N.E. în contra pârâților M.M. și M.M. s-a solicitat instanței rezilierea contractului de întreținere autentificat sub nr. 1084/1998 cu motivarea că pârâții nu și-au respectat obligația de întreținere stabilită în sarcina lor în acest contract. Acțiunea a fost precizată ulterior, în sensul că a solicitat ca instanța să constate că reclamanta este unica moștenitoare a defunctului N.D. și să stabilească că imobilul obiect al contractului îi revine în această calitate. Prin sentința civilă nr. 1462 de la 21 noiembrie 2002 a Judecătoriei Brașov, judecătorul M.C. a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta N.E. și continuată de moștenitorii săi, în contra pârâților M.M.

și M.M., fiind reprezentați de mandatarul său, M.V.V., dispunându-se rezilierea contractului de întreținere nr. 1084 din 10 iunie 1998 și revenirea la situația anterioară de carte funciară prin radierea dreptului asupra nudei proprietăți a pârâților. Sentința a rămas definitivă prin respingerea apelului pârâților M.M. și M.M. de către Tribunalul Brașov, în completul de judecată format din judecătorii L.G. și D.P., prin decizia nr. 757 din 25 iunie 2003 și irevocabilă prin respingerea recursului M.M. și M.M., de către Curtea de Apel Brașov, în completul de judecată format din judecătorii A.P., N.G. și M.L., prin decizia nr. 1235 din 10 noiembrie 2003. Motivele de nemulțumire exprimate de petenți relativ la activitatea magistraților M.C., judecător la Judecătoria Brașov, G.L.

și P.D., judecători la Tribunalul Brașov, A.P., N.G. și M.L., judecători la Curtea de Apel Brșov, se referă la faptul că instanțele de fond, apel sau recurs, nu au dispus anularea ca insuficient timbrată a acțiunii. Prin plângerea formulată, petenții M.M. și M.M. și M.V.V. au criticat această împrejurare, pe care o consideră a fi faptă de natură penală. În vederea stabilirii situației de fapt mai sus menționate, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a avut în vedere plângerea petiționarilor M.M., M.M., M.V.V.

(filele 37-38 dosarul nr. 277/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov), precum și fotocopiile înscrisurilor anexate acesteia ( filele 39-56 dosarul parchetului menționat respectiv a unui răspuns către petiționarul M.V.V., a încheierilor de la 19 decembrie 2000, de la 30 ianuarie 2001 ale Judecătoriei Brașov în dosarul nr. 11705/2000, a sentinței civile nr. 14627 de la 21 noiembrie 2002 a Judecătoriei Brașov, în dosarul nr. 11705/2000, a deciziei civile nr. 757/A de la 25 iunie 2003 a Tribunalului Brașov, secția civilă, pronunțată în dosarul nr. 709/2003, a deciziei civile nr. 1235/R de la 10 noiembrie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, pronunțată în dosarul nr. 1343/R/2003.

Totodată, procurorul a dispus efectuarea de acte premergătoare, potrivit proceselor-verbale întocmite la 12 martie 2008 prin care în conformitate cu art. 224 C. proc. pen. s-a solicitat de la Judecătoria Brașov, dosarul nr. 11705/2000 (fila 35 dosarul nr. 277/P/2008); 8 aprilie 2008 prin care în condițiile art. 224 C. proc. pen. s-a solicitat de la Curtea de Apel Brașov dosarul format în urma contestației în anulare formulată de M.M., în litigiul civil ce formează obiectul dosarului nr. 11705/2000 al Judecătoriei Brașov împreună cu acesta și cu dosarele atașate nr. 709/2003 al Tribunalului Brașov și nr. 1343/R/2003 al Curții de Apel Brașov (fila 30 dosarul nr. 277/P/2008); 7 octombrie 2008 prin care în condițiile art. 224 C. proc.

pen. s-a revenit la solicitarea din 15 aprilie 2008 adresată Curții de Apel Brașov de a trimite dosarul format ca urmare a contestației în anulare formulată de M.M., în litigiul civil ce a format obiectul dosarului nr. 11705/2000 al Judecătoriei Brașov împreună cu toate dosarele atașate (fila 26 dosarul nr. 277/P/2008); 3 martie 2009 prin care în condițiile art. 224 C. proc. pen. s-a solicitat de la Curtea de Apel Brașov și Judecătoria Brașov a dosarului acesteia din urmă nr. 11705/2000 sau a unei copii certificate de pe decizia civilă nr. 1235/R din 10 noiembrie 2003 a Curții de Apel Brașov (fila 21 dosarul nr. 277/P/2008); 15 mai 2009 prin care în condițiile art. 224 C. proc. pen.

s-a solicitat de la Judecătoria Brașov și Curtea de Apel Brașov a unor copii certificate de pe sentința civilă nr. 14627/2002, respectiv de pe decizia civilă nr. 1235/R/2003 și de pe decizia prin care s-a soluționat contestație în anulare formulată de petent, precum și în xerocopierea din dosarul nr. 11705/2000 al Judecătoriei Brașov a încheierilor din 19 decembrie 2000, 30 ianuarie 2001 și 13 februarie 2001 și a filelor 69 și 70 (fila 7 dosarul nr. 277/P/2008 ). Situația de fapt reținută de procuror în rezoluția mai sus menționată a fost stabilită pe baza actelor premergătoare și anume: fotocopiile încheierii de ședință din 19 decembrie 2000 a Judecătoriei Brașov, în dosarul nr. 11705/2000 (fila 9 dosarul nr. 277/P/2008 al parchetului); a încheierii de ședință din 30 ianuarie 2001 a Judecătoriei Brașov, în dosarul nr. 11705/2000 (fila 10 dosarul parchetului menționat); a încheierii din 13 februarie 2001 a Judecătoriei Brașov în dosarul nr. 11705/2000 (fila 11 dosarul parchetului menționat); a cererii formulate de B.G.V.

pentru dosarul nr. 11705/2000 (filele 13-14 dosarul parchetului); adresei Judecătoriei Brașov către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, prin care se comunică înaintarea dosarului civil nr. 11705/2000 privind pe M.E. și M.M.N., având ca obiect reziliere contract, numerotat și sigilat, conținând 265 de file ( fila 15 dosarul parchetului menționat ). Procurorul a constatat, în drept că aspectele arătate, în fapt, nu pot constitui infracțiuni, în condițiile în care eventualele erori ale instanței pot fi remediate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de normele legale, în condițiile în care, în apelul și recursul declarat de către petenți nu a fost invocat motivul privind insuficienta timbrare a acțiunii.

De altfel, în plângere nici nu s-a precizat în ce ar consta infracțiunile de abuz în serviciu și fals intelectual, săvârșite de către magistrați, ci se limitează a expune motivele pentru care petenții nu sunt mulțumiți de soluția dispună și consideră că simplul fapt al pronunțării unei hotărâri în neconcordanță cu interesele sale reprezintă o infracțiune. Pentru aceste motive, procurorul a considerat că faptele de abuz în serviciu și fals intelectual reclamate de către M.M. și M.M. și M.V.V., în sarcina magistraților M.C., judecător la Judecătoria Brașov, G.L. și P.D., judecători la Tribunalul Brașov, A.P., N.G. și M.L., judecători la Curtea de Apel Brașov, nu există. Împotriva rezoluției dată de procuror la 16 iunie 2009 în dosarul nr. 277/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, petiționarii M.M., M.M.

și M.V.V. au formulat plângere la procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin rezoluția din 20 iulie 2009 în lucrarea cu nr. 6951/3291/II-2/2009, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen. a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de petiționari împotriva rezoluției nr. 277/P/2008 din 16 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, precum și comunicarea soluției. Împotriva rezoluțiilor dispuse, petiționarii M.M., M.M. și M.V.V. au formulat plângeri întemeiate pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., pe care le-au adresat Înaltei Curți de Casație și Justiție, în condițiile menționate și care fac obiectul prezentei cauze.

Înalta Curte, în temeiul art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen. a examinat plângerile formulate de petiționarii M.M., M.M. și M.V.V. împotriva rezoluției din 16 iunie 2009 dată în dosarul nr. 277/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică, prin care procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.C., judecător la Judecătoria Brașov, G.L. și P.D., judecători la Tribunalul Brașov, A.P., N.G. și M.L., judecători la Curtea de Apel Brașov, pentru infracțiunile arătate, pe baza actelor premergătoare efectuate în cauză.

Astfel, în contextul cauzei, procurorul a analizat criticile formulate de către petiționari față de intimați, în raport cu faptele pretins a fi comise, efectuând acte premergătoare complete, la care s-a făcut referire în concret mai sus, iar în baza procesului de evaluare a constatat situația de fapt prezentată și a dispus în mod legal și temeinic motivat, soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimați, constatând inexistența faptelor prevăzute de art. 246 și art. 289 C. proc. pen. față de M.C., judecător la Judecătoria Brașov, G.L. și P.D., judecători la Tribunalul Brașov, A.P., N.G. și M.L., judecători la Curtea de Apel Brașov.

Înalta Curte, examinând actele premergătoare efectuate a constatat că intimații și-au exercitat atribuțiile conferite prin lege, dispunând soluțiile pronunțate , prin examinarea actelor și lucrărilor dosarelor, față de criticile, apărările formulate de părți și dispozițiile legale, motivându-le amplu, neinvocându-se în căile de atac exercitate, motivul referitor la insuficienta timbrare a acțiunii. Înalta Curte consideră că în contextul cauzei de față, procurorul a efectuat acte premergătoare în mod complet, fiind de competența sa exclusivă în a aprecia, în această etapă, asupra oportunității efectuării verificărilor pe care le consideră necesare și suficiente. Altfel spus, în etapa actelor premergătoare, etapă care se situează în afara procesului penal, nu pot fi administrate mijloace de probă, ci doar se fac verificări cu privire la presupuse fapte penale, așa cum de altfel s-a arătat.

Înalta Curte constată din examinarea actelor premergătoare efectuate că nu există indicii cu privire la existența faptelor pretins a fi comise, respectiv art. 246 și art. 289 C. pen., de către intimați, deoarece nu se poate antrena răspunderea penală a judecătorilor menționați, pentru soluțiile date, acestea fiind pronunțate în baza unui proces de interpretare a materialului probator și a aprecierii condițiilor legale incidente. Dispozițiile art. 2 din Principiile Fundamentale ale Independenței Justiției adoptate de Adunarea Generală a Națiunilor Unite în noiembrie 1985 stipulează că puterea judecătorească decide în cauzele în care este investită de o manieră imparțială pe baza faptelor și în conformitate cu legea.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa, în deplin acord cu dispozițiile art. 4 din Recomandarea Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nr. (94)12, că standardele universal recunoscute ale independenței puterii judecătorești interzic orice intervenție negarantată sau care nu oferă garanția unui proces judiciar și impun ca hotărârile judecătorești să nu poată fi modificate decât prin procedurile de control judiciar prevăzute de lege.

De asemenea în Avizul nr. 3 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni din cadrul Consiliului Europei, aviz dat în anul 2002 asupra principiilor și regulilor privind imperativele profesionale aplicabile judecătorilor în mod deosebit a deontologiei comportamentelor incompatibile și imparțialității la pct. 5 „Concluzii privind răspunderea judecătorilor” se arată în § 75 că „În ceea ce privește răspunderea penală, CCJE consideră că: i) judecătorii trebuie să fie răspunzători penal în fața legii ordinare pentru infracțiuni comise în afara funcției lor juridice; ii) răspunderea penală nu trebuie să se aplice judecătorilor pentru greșeli neintenționate în exercițiul funcțiunii.” Simpla exercitare a atribuțiilor judiciare de către un magistrat nu poate fi calificată ca abuz, chiar dacă una dintre părți este nemulțumită de soluția pronunțată în cauză.

De altfel, nici erorile judiciare, care se pot produce în confirmarea sau aplicarea legii ori în evaluarea probatorilor nu pot constitui obiectiv și nici subiectiv conținutul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. și fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., ele urmând a fi remediate prin căile de atac prevăzute de lege. În raport cu cele menționate, Înalta Curte constată că rezoluția dată de procuror la 16 iunie 2009 în dosarul nr. 277/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică, prin care s-a dispus soluția neînceperii urmăririi penale față de M.C., judecător la Judecătoria Brașov, G.L.

și P.D., judecători la Tribunalul Brașov, A.P., N.G. și M.L., judecători la Curtea de Apel Brașov, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen., este legală și temeinică, așa încât plângerile formulate de petiționarii M.M., M.M. și M.V.V., împotriva rezoluției arătate, plângeri ce au fost întemeiate pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., față de soluția dispusă de procuror, sunt nefondate. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, plângerile formulate de petiționarii M.M., M.M. și M.V.V., împotriva rezoluției din 16 iunie 2009 dată în dosarul nr. 277/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică, rezoluție pe care o va menține.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se vor obliga petiționarii fiecare la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondate, plângerile formulate de petiționarii M.M., M.M. și M.V.V., împotriva rezoluției din 16 iunie 2009 dată în dosarul nr. 277/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică, rezoluție pe care o menține. Obligă recurenții petiționari la plata sumei de câte 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată, în ședință publică, azi 4 martie 2010.