ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 04.03.2010

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

04.03.2010

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra plângerilor de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererile

înregistrate prin Registratura Generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție

sub nr. 27838 la 6 august 2009 și pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de

Casație și Justiție sub nr. 6427/1/2009 la 5 august 2009, petiționarii M.M., M.V.V.

și M.M. au formulat plângeri împotriva rezoluției din 20 iulie 2009 în dosarul

penal nr. 695/3291/II-2/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, cât și împotriva rezoluției din 16 iunie 2009 în dosarul nr.

277/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin

care au solicitat desființarea, ca fiind netemeinice și netemeinice în fapt și

în drept, solicitând admiterea plângerilor, desființarea rezoluțiilor atacate

și începerea urmăririi penale împotriva persoanelor incriminate conform art.

278

alin. (8) pct. b C. proc. pen., cu cheltuieli de judecată.

În motivarea

plângerilor formulate, petiționarii M.M. și M.V.V. au arătat că afirmațiile

procurorului șef nu se bazează pe dosarul în original nr. 11705/2000 al

Judecătoriei Brașov, care se află în prezent la Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția civilă, că în realitate nu s-a cercetat nimic de către acești

procurori, ci doar au permis favorizarea infractorilor care au fost

incriminați.

Potrivit afirmațiilor

procurorului M.M. și M.M. ar fi avut la data de 10 iunie 1998 4 copii minori în

întreținere, ceea ce nu este adevărat, afirmație falsă și imorală pe care le

dovedesc cu certificate de naștere.

Din această simplă

analiză a reieșit clar că acesta a studiat plângerea în mod superficial și i-a

dat un caracter mincinos întregii plângeri penal, afirmațiile acestui procuror

fiind combătute în mod obiectiv cu probele din dosarul nr. 11705/2000 al

Judecătoriei Brașov, care sunt utile, certe și pertinente, conform copiei după

încheierile de ședință publică din data de 19 decembrie 2000 și 30 ianuarie

2001.

În dovedirea celor

afirmate, petiționarii au arătat că anexează copii după următoarele acte:

comunicarea din dosar penal nr. 695/3291/II-2/2009 al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție din 22 iulie 2009; carte de identitate a

lui M.V.V.; carte de identitate a lui M.M., certificat de naștere seria a lui M.V.V.,

certificat de naștere seria N a lui M.C.M., încheierea de ședință publică din

data de 19 decembrie 2000 în dosarul nr. 11705/2000 a Judecătoriei Brașov,

încheierea de ședință publică din data de 30 ianuarie 2001 în dosarul nr. 11705/2000

a Judecătoriei Brașov, aflate la filele 3-11 dosarul Înaltei Curți.

În motivarea

plângerii formulate, petiționarul M.M. a menționat că procurorul șef secție nu

a studiat niciun dosar și a dat o rezoluție necorespunzătoare cu realitatea și

nu a respectat legile statului român, că în dosarul nr. 11705/2000 al

Judecătoriei Brașov, judecătorul M.C. a încălcat dreptul la o judecată corectă

și a ascultat martori mincinoși, că M.M. și M.M. nu au încheiat nici un

contract cu N.E., dar la stăruințele sale N.D. i-a lăsat un drept de uzufruct

viager care nu se transmite moștenitorilor. După decesul lui N.E., același

judecător M.C. a omis să verifice timbrajul, dacă N.E. a avut proprietate, a

luat în considerare declarația dată și semnată în fața loc și a martorilor în

data de 21 mai 2000 de renunțare la clauza de întreținere din contract.

De asemenea,

petiționarul a mai arătat că prin sentința civilă nr. 14627 din 21 noiembrie 2002,

judecătorul M.C. a admis în parte revenirea la situația anterioară dar cei care

au cercetat acest dosar nu se știe prin ce dovezi au făcut moștenitori ai

bunurilor imobiliare a lui N.E. pe C.E. și C.C., deoarece N.E. nu a avut

această proprietate niciodată.

Petiționarul a mai

precizat că până la decesul lui N.D. și-a îndeplinit toate obligațiile din

contract, că în fața instanței nu a mințit, că situația lor nu a fost precară,

că au lucrat și nu au 4 copii, ci doar 3 copii, M.V.V. născut în 1974, M.C.M.

născut în 1976, M.I.M. născută în 1982.

La apelul declarat de

M.M. și M.M., judecătorii L.G. și D.P. prin decizia nr. 757/A din 25 iunie 2003 a Tribunalului Brașov au studiat dosarul instanței de fond, dar surprinzător au fost puși să

plătească cererea reconvențională și s-a dedus că prin studierea dosarului nu

pus pe moștenitorii lui N.E. să plătească diferența de timbraj și să respecte

legea.

La Curtea

de Apel Brașov s-a

continuat fără să se verifice timbrajul din dosarul de fond.

Din această cauză se

consideră vătămați și că judecătorii menționați trebuie sancționați pentru

neglijență în serviciu și abuz în serviciu, că nici procurorii de la Brașov nu au studiat dosarele corect și s-au lăsat influențați de minciunile și de verdictele

date de judecători.

Înalta Curte a

solicitat prin adresă, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, dosarul nr. 277/P/2008

și rezoluția nr. 6951/3291/II-2/2009, adresă aflată la fila 15 dosarul Înaltei

Curți, iar prin adresa parchetului înregistrată prin Registratura Generală a

Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 4426 la 8 septembrie 2009 și

aflată la fila 16 dosarul Înaltei Curți, s-a comunicat înaintarea dosarului și

a lucrării solicitate, ce au fost atașate prezentei cauze.

La termenul de

judecată de la 24 septembrie 2009, Înalta Curte față de lipsa de procedură cu

intimații G.L., P.A., G.N. și M.L. a amânat cauza la 5 noiembrie 2009, așa cum

rezultă din încheierea de ședință aflată la fila 32 dosarul Înaltei Curți.

La dosarul cauzei a

fost depusă o cerere de către petiționarul M.V.V. prin care a solicitat a se

pune în vedere procurorului de la ședința din data de 5 noiembrie 2008 să

completeze dosarul penal nr. 277/P/2008 și cu plângerea depusă împotriva

rezoluției din 16 iunie 2009 împreună cu probele anexate în dosarul penal nr.

695/3291/II-2/2009, considerând că dosarul penal nr. 277/P/2008 este incomplet,

precizând a că plângerea este îndreptată și împotriva rezoluției nr.

277/P/2008, cerere aflată la fila 42 dosarul Înaltei Curți.

Înalta Curte, prin

adresă a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de urmărire penală și criminalistică, a se înainta în integralitate

lucrarea nr. 6951/3291/II-2/2009 a procurorului șef secție, adresă aflată la

fila 43 dosarul Înaltei Curți, iar prin adresa parchetului aflată la fila 45

dosarul Înaltei Curți, se comunică trimiterea dosarului nr.

6951/3291/II/2/2009, ce a fost atașată prezentei cauze.

La termenul de

judecată de la 5 noiembrie 2009, Înalta Curte față de lipsa de procedură cu

intimata G.L., a amânat cauza la 19 noiembrie 2009, așa cum rezultă din

încheierea de ședință de la fila 46 dosarul Înaltei Curți.

La dosarul cauzei au

fost depuse în mod succesiv, după ce în prealabil au fost înregistrate prin

Registratura Generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 36544 la 5

noiembrie 2009 și respectiv 38278 la 19 noiembrie 2009, cereri formulate de

petiționarul M.V.V., la care s-au anexat înscrisuri aflate la filele 56-57;

62-64 dosarul Înaltei Curți.

La termenul de

judecată de la 19 noiembrie 2009, Înalta Curte, apreciind ca întemeiată cererea

formulată de petiționari în vederea depunerii la dosar a unor înscrisuri

necesare soluționării cauzei a amânat cauza la 21 ianuarie 2010, așa cum

rezultă din consemnările din încheierea de ședință de la acea dată, aflată la

fila 65 dosarul Înaltei Curți.

La termenul de

judecată de la 21 ianuarie 2010, Înalta Curte, față de lipsa de procedură cu

intimata G.L., a amânat cauza la 4 martie 2010, potrivit încheierii de ședință

de la acea dată, aflată la fila 75 dosarul Înaltei Curți.

La dosarul cauzei au

fost depuse, după ce în prealabil au fost înregistrate prin Registratura

Generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 2679 la 27 ianuarie

2010 un punct de vedere privind atitudinea procurorilor de la Secția judiciară civilă și Secția de Urmărire penală și criminalistică în anii 2004-2009,

arătând că direct în ședința publică din 21 ianuarie 2010 a făcut dovada că chitanțe certificate că taxă judiciară de timbru a fost plătită insuficient de

N.E., așa cum i s-a pus în vedere prin încheierile de ședință, depuse ca

probatoriu în plângere, în dosarul civil nr. 11705/2000 al Judecătoriei Brașov,

din care a reieșit clar că în mod intenționat judecătorii au refuzat anularea

acțiunii civile a lui N.E., drept pentru care au radiat dreptul de proprietate

în mod abuziv și ilegal, făcând referire la mai multe adrese și refuzuri de

răspuns, anexând adresele indicate, precum și întâmpinarea făcută, aflate la

filele 85-95 dosarul Înaltei Curți.

La termenul de

astăzi, s-au prezentat petiționarii M.M. și M.V.V., lipsind petiționarul M.M.

și intimații M.C., G.L., P.D., P.A., G.N., M.L., procedura de citare fiind

legal îndeplinită.

Petiționarul M.V.V.,

în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea plângerii, susținând

că procurorul nu a cerut nicio copie, nici în original dosarul, ci a făcut doar

adrese la instanță, după care a dat rezoluție că nu există infracțiunile, fără

nicio probă, precum și faptul că la fila 2 din rezoluție, procurorul șef secția

a menționat eronat că taxele judiciare de timbru au fost achitate.

Petiționara M.M., în

dezbateri a arătat că susține concluziile anterioare.

Concluziile

reprezentantului Ministerului Public asupra plângerilor formulate de

petiționari au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei

sentințe.

Examinând plângerile

formulate de petiționarii M.M., M.M. și M.V.V., în condițiile art. 278

C. proc. pen. împotriva rezoluției din 16 iunie 2009 dată în dosarul nr.

277/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția Urmărire Penală și Criminalistică, Înalta Curte, în raport cu actele și

lucrările dosarului parchetului constată plângerea petiționarului ca fiind

nefondată pentru considerentele ce se vor arăta.

Prin rezoluția din 16

iunie 2009 dată în dosarul nr. 277/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică,

procurorul în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit.

a C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.C., judecător la Judecătoria Br așov, G.L. și P.D., judecători la Tribunalul Brașov, A.P., N.G. și M.L., judecători la Curtea de Apel Brașov, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen.

Cheltuielile

judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Soluția se comunică.

În considerentele

rezoluției, procurorul a constatat că petenții M.M., M.M. și M.V.V. au formulat

plângere, față de magistrații M.C., judecător la Judecătoria Brașov, G.L. și P.D., judecători la Tribunalul Brașov, A.P., N.G. și M.L., judecători la Curtea de Apel Brașov, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen.

Pe această cale,

petenții au solicitat cercetarea magistraților pentru săvârșirea infracțiunilor

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C.

pen. și fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. pentru aceea că, în

dosarele nr. 11795/2000 al Judecătoriei Brașov, nr. 709/2003 al Tribunalului

Brașov și nr. 1343/R/2003 al Curții de Apel Brașov, instanțele nu au dispus

anularea acțiunii civile ca insuficient timbrată.

S-a arătat că, deși

instanța de fond a pus în vedere reclamantei N.E. să timbreze acțiunea, cu taxa

de timbru în valoare de 2.495.000 lei vechi, aceasta a făcut dovada achitării

taxei de timbru doar în valoare de 2.425.000 lei vechi, însă această

împrejurare nu a fost sancționată de către instanța de fond, de apel și de

recurs, care au refuzat anularea acțiunii ca insuficient timbrată.

În fapt, prin

acțiunea civilă formulată de reclamanta N.E. în contra pârâților M.M. și M.M.

s-a solicitat instanței rezilierea contractului de întreținere autentificat sub

nr. 1084/1998 cu motivarea că pârâții nu și-au respectat obligația de

întreținere stabilită în sarcina lor în acest contract. Acțiunea a fost

precizată ulterior, în sensul că a solicitat ca instanța să constate că reclamanta

este unica moștenitoare a defunctului N.D. și să stabilească că imobilul obiect

al contractului îi revine în această calitate.

Prin sentința civilă

nr. 1462 de la 21 noiembrie 2002 a Judecătoriei Brașov, judecătorul M.C. a

admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta N.E. și

continuată de moștenitorii săi, în contra pârâților M.M. și M.M., fiind

reprezentați de mandatarul său, M.V.V., dispunându-se rezilierea contractului

de întreținere nr. 1084 din 10 iunie 1998 și revenirea la situația anterioară

de carte funciară prin radierea dreptului asupra nudei proprietăți a pârâților.

Sentința a rămas

definitivă prin respingerea apelului pârâților M.M. și M.M. de către Tribunalul

Brașov, în completul de judecată format din judecătorii L.G. și D.P., prin

decizia nr. 757 din 25 iunie 2003 și irevocabilă prin respingerea recursului M.M.

și M.M., de către Curtea de Apel Brașov, în completul de judecată format din

judecătorii A.P., N.G. și M.L., prin decizia nr. 1235 din 10 noiembrie 2003.

Motivele de

nemulțumire exprimate de petenți relativ la activitatea magistraților M.C.,

judecător la Judecătoria Brașov, G.L. și P.D., judecători la Tribunalul Brașov, A.P., N.G. și M.L., judecători la Curtea de Apel Brșov, se referă la faptul că instanțele de fond, apel sau recurs, nu au dispus anularea ca

insuficient timbrată a acțiunii.

Prin plângerea

formulată, petenții M.M. și M.M. și M.V.V. au criticat această împrejurare, pe

care o consideră a fi faptă de natură penală.

În vederea stabilirii

situației de fapt mai sus menționate, procurorul din cadrul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a avut în vedere plângerea

petiționarilor M.M., M.M., M.V.V. (filele 37-38 dosarul nr. 277/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov), precum și fotocopiile

înscrisurilor anexate acesteia ( filele 39-56 dosarul parchetului menționat

respectiv a unui răspuns către petiționarul M.V.V., a încheierilor de la 19

decembrie 2000, de la 30 ianuarie 2001 ale Judecătoriei Brașov în dosarul nr.

11705/2000, a sentinței civile nr. 14627 de la 21 noiembrie 2002 a Judecătoriei Brașov, în dosarul nr. 11705/2000, a deciziei civile nr. 757/A de la 25 iunie 2003 a Tribunalului Brașov, secția civilă, pronunțată în dosarul nr. 709/2003, a deciziei civile nr.

1235/R de la 10 noiembrie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția civilă,

pronunțată în dosarul nr. 1343/R/2003.

Totodată, procurorul a

dispus efectuarea de acte premergătoare, potrivit proceselor-verbale întocmite

la 12 martie 2008 prin care în conformitate cu art. 224 C. proc. pen. s-a

solicitat de la Judecătoria Brașov, dosarul nr. 11705/2000 (fila 35 dosarul nr.

277/P/2008); 8 aprilie 2008 prin care în condițiile art. 224 C. proc. pen. s-a

solicitat de la Curtea de Apel Brașov dosarul format în urma contestației în

anulare formulată de M.M., în litigiul civil ce formează obiectul dosarului nr.

11705/2000 al Judecătoriei Brașov împreună cu acesta și cu dosarele atașate nr.

709/2003 al Tribunalului Brașov și nr. 1343/R/2003 al Curții de Apel Brașov (fila

30 dosarul nr. 277/P/2008); 7 octombrie 2008 prin care în condițiile art. 224 C.

proc. pen. s-a revenit la solicitarea din 15 aprilie 2008 adresată Curții de

Apel Brașov de a trimite dosarul format ca urmare a contestației în anulare

formulată de M.M., în litigiul civil ce a format obiectul dosarului nr.

11705/2000 al Judecătoriei Brașov împreună cu toate dosarele atașate (fila 26

dosarul nr. 277/P/2008); 3 martie 2009 prin care în condițiile art. 224 C.

proc. pen. s-a solicitat de la Curtea de Apel Brașov și Judecătoria Brașov a

dosarului acesteia din urmă nr. 11705/2000 sau a unei copii certificate de pe

decizia civilă nr. 1235/R din 10 noiembrie 2003 a Curții de Apel Brașov (fila 21 dosarul nr. 277/P/2008); 15 mai 2009 prin care în condițiile

art. 224 C. proc. pen. s-a solicitat de la Judecătoria Brașov și Curtea de Apel Brașov a unor copii certificate de pe sentința civilă

nr. 14627/2002, respectiv de pe decizia civilă nr. 1235/R/2003 și de pe decizia

prin care s-a soluționat contestație în anulare formulată de petent, precum și

în xerocopierea din dosarul nr. 11705/2000 al Judecătoriei Brașov a

încheierilor din 19 decembrie 2000, 30 ianuarie 2001 și 13 februarie 2001 și a

filelor 69 și 70 (fila 7 dosarul nr. 277/P/2008 ).

Situația de fapt

reținută de procuror în rezoluția mai sus menționată a fost stabilită pe baza

actelor premergătoare și anume: fotocopiile încheierii de ședință din 19

decembrie 2000 a Judecătoriei Brașov, în dosarul nr. 11705/2000 (fila 9 dosarul

nr. 277/P/2008 al parchetului); a încheierii de ședință din 30 ianuarie 2001 a Judecătoriei Brașov, în dosarul nr. 11705/2000 (fila 10 dosarul parchetului menționat); a

încheierii din 13 februarie 2001 a Judecătoriei Brașov în dosarul nr.

11705/2000 (fila 11 dosarul parchetului menționat); a cererii formulate de B.G.V.

pentru dosarul nr. 11705/2000 (filele 13-14 dosarul parchetului); adresei

Judecătoriei Brașov către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, prin care se comunică

înaintarea dosarului civil nr. 11705/2000 privind pe M.E. și M.M.N., având ca

obiect reziliere contract, numerotat și sigilat, conținând 265 de file ( fila

15 dosarul parchetului menționat ).

Procurorul a

constatat, în drept că aspectele arătate, în fapt, nu pot constitui

infracțiuni, în condițiile în care eventualele erori ale instanței pot fi

remediate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de normele legale, în

condițiile în care, în apelul și recursul declarat de către petenți nu a fost

invocat motivul privind insuficienta timbrare a acțiunii.

De altfel, în

plângere nici nu s-a precizat în ce ar consta infracțiunile de abuz în serviciu

și fals intelectual, săvârșite de către magistrați, ci se limitează a expune

motivele pentru care petenții nu sunt mulțumiți de soluția dispună și consideră

că simplul fapt al pronunțării unei hotărâri în neconcordanță cu interesele

sale reprezintă o infracțiune.

Pentru aceste motive,

procurorul a considerat că faptele de abuz în serviciu și fals intelectual

reclamate de către M.M. și M.M. și M.V.V., în sarcina magistraților M.C.,

judecător la Judecătoria Brașov, G.L. și P.D., judecători la Tribunalul Brașov, A.P., N.G. și M.L., judecători la Curtea de Apel Brașov, nu există.

Împotriva rezoluției

dată de procuror la 16 iunie 2009 în dosarul nr. 277/P/2008 al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Brașov, petiționarii M.M., M.M. și M.V.V. au formulat

plângere la procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din

cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin

rezoluția din 20 iulie 2009 în lucrarea cu nr. 6951/3291/II-2/2009, în temeiul

art. 278 alin. (1) C. proc. pen. a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a

plângerii formulate de petiționari împotriva rezoluției nr. 277/P/2008 din 16

iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de urmărire penală și criminalistică, precum și comunicarea soluției.

Împotriva

rezoluțiilor dispuse, petiționarii M.M., M.M. și M.V.V. au formulat plângeri

întemeiate pe dispozițiile art. 278

C. proc. pen., pe care le-au

adresat Înaltei Curți de Casație și Justiție, în condițiile menționate și care

fac obiectul prezentei cauze.

Înalta Curte, în

temeiul art. 278

alin. (7) C. proc. pen. a examinat plângerile

formulate de petiționarii M.M., M.M. și M.V.V. împotriva rezoluției din 16

iunie 2009 dată în dosarul nr. 277/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică, prin

care procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.C., judecător la Judecătoria Brașov, G.L. și P.D., judecători la Tribunalul Brașov, A.P., N.G. și M.L., judecători la Curtea de Apel Brașov, pentru infracțiunile arătate, pe baza actelor premergătoare efectuate în cauză.

Astfel, în contextul

cauzei, procurorul a analizat criticile formulate de către petiționari față de

intimați, în raport cu faptele pretins a fi comise, efectuând acte

premergătoare complete, la care s-a făcut referire în concret mai sus, iar în

baza procesului de evaluare a constatat situația de fapt prezentată și a dispus

în mod legal și temeinic motivat, soluția de neîncepere a urmăririi penale față

de intimați, constatând inexistența faptelor prevăzute de art. 246 și art. 289 C.

proc. pen. față de M.C., judecător la Judecătoria Brașov, G.L. și P.D., judecători la Tribunalul Brașov, A.P., N.G. și M.L., judecători la Curtea de Apel Brașov.

Înalta Curte,

examinând actele premergătoare efectuate a constatat că intimații și-au

exercitat atribuțiile conferite prin lege, dispunând soluțiile pronunțate ,

prin examinarea actelor și lucrărilor dosarelor, față de criticile, apărările

formulate de părți și dispozițiile legale, motivându-le amplu, neinvocându-se

în căile de atac exercitate, motivul referitor la insuficienta timbrare a

acțiunii.

Înalta Curte

consideră că în contextul cauzei de față, procurorul a efectuat acte

premergătoare în mod complet, fiind de competența sa exclusivă în a aprecia, în

această etapă, asupra oportunității efectuării verificărilor pe care le

consideră necesare și suficiente.

Altfel spus, în etapa

actelor premergătoare, etapă care se situează în afara procesului penal, nu pot

fi administrate mijloace de probă, ci doar se fac verificări cu privire la

presupuse fapte penale, așa cum de altfel s-a arătat.

Înalta Curte constată

din examinarea actelor premergătoare efectuate că nu există indicii cu privire

la existența faptelor pretins a fi comise, respectiv art. 246 și art. 289 C.

pen., de către intimați, deoarece nu se poate antrena răspunderea penală a

judecătorilor menționați, pentru soluțiile date, acestea fiind pronunțate în

baza unui proces de interpretare a materialului probator și a aprecierii

condițiilor legale incidente.

Dispozițiile art. 2

din Principiile Fundamentale ale Independenței Justiției adoptate de Adunarea

Generală a Națiunilor Unite în noiembrie 1985 stipulează că puterea

judecătorească decide în cauzele în care este investită de o manieră imparțială

pe baza faptelor și în conformitate cu legea.

Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa, în deplin acord cu

dispozițiile art. 4 din Recomandarea Comitetului de Miniștri al Consiliului

Europei nr. (94)12, că standardele universal recunoscute ale independenței

puterii judecătorești interzic orice intervenție negarantată sau care nu oferă

garanția unui proces judiciar și

impun ca hotărârile judecătorești să nu poată

fi modificate decât prin procedurile de control judiciar prevăzute de lege.

De asemenea în Avizul

nr. 3 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni din cadrul

Consiliului Europei, aviz dat în anul 2002 asupra principiilor și regulilor privind

imperativele profesionale aplicabile judecătorilor în mod deosebit a

deontologiei comportamentelor incompatibile și imparțialității la pct. 5

„Concluzii privind răspunderea judecătorilor” se arată în § 75 că „În ceea ce

privește răspunderea penală, CCJE consideră că: i) judecătorii trebuie să fie

răspunzători penal în fața legii ordinare pentru infracțiuni comise în afara

funcției lor juridice; ii) răspunderea penală nu trebuie să se aplice

judecătorilor pentru greșeli neintenționate în exercițiul funcțiunii.”

Simpla exercitare a

atribuțiilor judiciare de către un magistrat nu poate fi calificată ca abuz,

chiar dacă una dintre părți este nemulțumită de soluția pronunțată în cauză.

De altfel, nici

erorile judiciare, care se pot produce în confirmarea sau aplicarea legii ori

în evaluarea probatorilor nu pot constitui obiectiv și nici subiectiv

conținutul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută

de art. 246 C. pen. și fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., ele

urmând a fi remediate prin căile de atac prevăzute de lege.

În raport cu cele

menționate, Înalta Curte constată că rezoluția dată de procuror la 16 iunie

2009 în dosarul nr. 277/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică, prin care s-a

dispus soluția neînceperii urmăririi penale față de M.C., judecător la Judecătoria Brașov, G.L. și P.D., judecători la Tribunalul Brașov, A.P., N.G. și M.L., judecători la Curtea de Apel Brașov, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen., este

legală și temeinică, așa încât plângerile formulate de petiționarii M.M., M.M.

și M.V.V., împotriva rezoluției arătate, plângeri ce au fost întemeiate pe

dispozițiile art. 278