ÎCCJ, Secția penală

Asupra

plângerii penale de față,

Examinând

actele dosarului constată următoarele:

Prin

plângerea înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 6

aprilie 2009, petentul T.A. a solicitat:

1) -

desființarea Rezoluției nr. 1271/P/2008 din 29 ianuarie 2009 a Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de C.O., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Craiova, confirmată prin Rezoluția nr. 5016/1061/II/2/2009 din 5 martie 2009 a

Procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică a aceluiași

Parchet și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale

pentru infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen.

2) -

începerea urmăririi penale față de procurorul M.I. de la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție pentru infracțiunea prevăzută de art. 264

(favorizarea infractorului) C. pen., apreciind că ar fi favorizat pe procurorul

J.R., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

care a dat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale.

Referitor

la plângerea formulată de petent împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale, Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului de urmărire

penală, constată că aceasta este neîntemeiată, faptele penale reclamate a fi

săvârșite de magistratul procuror C.O. (abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și

favorizarea

infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen.) fiind inexistente.

Procurorii care au examinat plângerea petentului

au stabilit în mod legal și

corect că procurorul C.O. și-a

îndeplinit atribuțiile de serviciu, rezoluția sa de neîncepere a urmăririi

penale față de comisarii de poliție E.G. și B.G., fiind confirmată de

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. De

asemenea, s-a stabilit că, prin activitatea sa profesională, nu a favorizat

nici o persoană care ar fi săvârșit o faptă penală.

Petentul

nu a depus nici o probă în dovedirea afirmațiilor sale nici la organele de

cercetare penală și nici în instanță.

De altfel, nici nu s-a prezentat la Înalta Curte

pentru a-și susține plângerea

formulată în baza art. 278

1

C. proc. pen.

î

n

consecință, va fi respinsă, ca nefondată plângerea petentului împotriva

Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale față de C.O., dată la 29 ianuarie

2009 în dosarul nr. 1271/P/2008 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție și confirmată de procurorul

șef al S.U.P.C. din cadrul aceluiași

Parchet prin Rezoluția nr. 5016/1061/II/2/2009

din 5 martie 2009.

Referitor

la al doilea aspect privind trimiterea în judecată penală a domnului M.I.,

procuror șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că nu este competentă

material să efectueze urmărirea penală, competența aparținând

Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport

cu calitatea de procuror la acest Parchet a persoanei reclamate.

Potrivit

art. 222 alin. (7) C. proc. pen., plângerea greșit îndreptată la organul de

urmărire penală sau Ia instanța de judecată se trimite organului competent, în

speță, organul competent fiind Parchetul de pe lângă I.C.C.J.

Doar

acest organ este competent să verifice susținerile petentului, să efectueze

cercetări penale și să dispună asupra existenței ori inexistenței

infracțiunilor reclamate, asupra săvârșirii lor

de către presupusul făptuitor,

administrând probele necesare pentru

descoperirea adevărului și pronunțând o soluție conformă acestora.

Î

n

consecință, sub acest aspect, Înalta Curte va dispune trimiterea plângerii

petentului T.A., greșit adresată instanței de judecată, la Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata sumei de 150

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă

R Ă Ș T E

Respinge,

ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul T.A. împotriva Rezoluției din

29 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, dispusă în dosarul nr. 1271/P/2008.

Menține

rezoluția atacată.

Trimite

plângerea penală formulată de petiționar față de M.I. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzută de art. 264 C. pen., la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Obligă

petiționarul la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Cu recurs.

Pronunțată

în ședință publică, azi 12 mai 2009.