ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

plângerii de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data

de 23 decembrie 2009, petiționarul M.G. s-a adresat Înaltei Curții de Casație

și Justiție cu plângere împotriva rezoluției nr. 21/P/2009 din 13 octombrie 2009

a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică.

Prin

rezoluția atacată, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.I.,

G.V., C.B., M.M., I.F.M., T.R. și P.L. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

și pedepsită de art. 246 C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4) C.

proc. pen. și art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Scoaterea

de sub urmărire penală a învinuitei D.G. pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute și pedepsite de art. 292 C. pen. și neînceperea urmăririi penale

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1) și

(3) C. pen.

Plângerea

formulată de petent împotriva măsurii dispuse de procuror, în temeiul

dispozițiilor art. 275-278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată de

procurorul șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin rezoluția nr. 11191/5585/II-2/2009.

Împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, persoana vătămată M.G. a formulat

plângere la instanță, în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C.

proc. pen., solicitând admiterea acesteia, desființarea rezoluției atacate ca

nelegală și netemeinică și trimiterea acesteia la procuror în vederea începerii

urmăririi penale față de persoanele reclamate.

Plângerea

este neîntemeiată.

La

data de 01 decembrie 2004, M.G. s-a adresat Poliției Sectorului 1, solicitând

efectuarea de cercetări față de numita D. (fostă M.) G. și funcționarii din

cadrul Primăriei Sectorului 1, în legătură cu împrejurările în care a fost

încheiat contractul de închiriere nr. 44/2004 privind o parte a apartamentului nr.

31, situat în București, Calea Griviței.

Se

susține, astfel, de către M.G. că spațiul respectiv i-a fost atribuit în mod

abuziv numitei D.G., care a uzat în scopul obținerii acestuia de declarații

necorespunzătoare adevărului referitor la veniturile obținute, starea civilă și

imobilele deținute în proprietate, și în condițiile în care contractul inițial

de închiriere fusese reziliat prin hotărâre judecătorească, ca urmare a

neplății chiriei datorate.

În

temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C.

proc. pen., prin rezoluția nr. 8838/P/2005, din 18 ianuarie 2007, Parchetul de

pe lângă Judecătoria Sectorului 1 a dispus neînceperea urmăririi penale față de

numita D.G., cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 292 C.

pen. și art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., precum și față de funcționarii din

cadrul Primăriei Sectorului 1 sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art.

246 C. pen.

Soluția

a fost infirmată prin decizia penală nr. 111/R/2008 a Tribunalului București, secția

a II-a penală, instanța dispunând trimiterea cauzei la parchet în vederea

începerii urmăririi penale față de numita D.G., pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 292 C. pen. și art. 215 C. pen., și in rem sub

aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.

La

data de 09 aprilie 2008, prin rezoluția nr. 8838/P/2005 a Parchetului de pe

lângă Judecătoria Sectorului 1, s-a dispus începerea urmăririi penale față de D.G.

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 292 C. pen., constând în aceea că,

la 11 martie 2004, a solicitat Primăriei Sectorului 1 emiterea unei repartiții

pentru imobilul situat în București, Calea Griviței, făcând în acest sens

declarații necorespunzătoare adevărului.

De

asemenea, au fost efectuate cercetări și față de numiții M.M., P.L., C.B., I.F.M.

și T.R., membri ai Comisiei de Atribuire a Locuințelor din cadrul Primăriei

Sectorului 1, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.,

constând în exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu în contextul

reatribuirii către D.G. a spațiului de locuit din apartamentul 31, situat în

București, Calea Griviței, persoană care nu era îndreptățită în acest sens,

documentele ce au fundamentat cererea acesteia fiind false.

Ulterior,

competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere calitatea

numitului C.B. de deputat în Parlamentul României.

În

temeiul dispozițiilor art. 249 C. proc. pen. și art. 228 alin. (4) C. proc.

pen. rap. la art. 10 lit. d C. proc. pen., Parchetul pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, prin

rezoluția nr. 21/P/2009, din 13 octombrie 2009, a dispus:

-

scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului D.G. pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 292 C. pen.;

-

neînceperea urmăririi penale față de D.G., cercetată pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.;

-

neînceperea urmăririi penale față de S.I., G.V., C.B., M.M., I.F.M., T.R. și P.L.

sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.

Soluția

este contestată de numitul M.G., conform dispozițiilor art. 278 C. proc. pen.,

în esență petentul reiterând aspectele expuse în cuprinsul plângerii penale și

al declarațiilor date.

În

urma exercitării probelor administrate rezultă că Judecătoria Sectorului 1,

prin sentința civilă nr. 1751 din 01 aprilie 1988, a admis acțiune formulată de

reclamanta M.G. în contradictoriu cu pârâtul G.M.

Instanța

a declarat desfăcută căsătoria părților, a stabilit că reclamanta va reveni la

numele anterior, D., și a partajat folosința spațiului de locuit din București,

Calea Griviței. A fost atribuită reclamantei camera nr. 3, pârâtului camera nr.

l (conform schiței aflată la dosar), sufrageria și restul dependințelor urmând

a fi folosite în comun.

Ulterior,

la data de 19 iunie 1995, între Primăria Municipiului București, SC R.V. SA, în

calitate de prestator, și numiții M.G., respectiv, D.G. au intervenit

contractele de închiriere înregistrate sub nr. 81 bis și nr. 81, având ca

obiect câte o cameră și dependințele din apartamentul nr. 31.

Ca

urmare a neplății chiriei de către D.G., SC R.V. SA s-a adresat instanței în

vederea rezilierii contractului de închiriere și evacuarea pârâtei din imobil.

Acțiunea a fost admisă prin sentința civilă nr. 5806/29 septembrie 2003 a

Judecătoriei Sectorului 1.

Prin

cererea adresată Primarului Sectorului 1, D.G. a solicitat să i se aprobe

repartizarea spațiului locativ respectiv și încheierea unui nou contract. În

motivarea cererii, susnumita a arătat că a plătit chiria în mod constant până

la data de 15 mai 2002 și, întrucât a fost plecată în străinătate, a

împuternicit-o pe mama sa să achite contravaloarea acesteia în continuare,

modalitate refuzată de SC R.V. SA, fapt ce a condus la rezilierea contractului

și evacuarea sa. A susținut, totodată, că a plătit integral chiria datorată,

penalitățile aferente și cheltuielile de judecată.

Cererea

a fost însoțită de două declarații date de D.G. și autentificate la data de 01

aprilie  2004, la B.N.P. - D.M. Astfel, susnumita a declarat că:

-

nu este încadrată în muncă la nici o persoană fizică sau juridică cu contract

de muncă și că nu realizează venituri;

-

nu deține în proprietate terenuri agricole;

-

nu primește ajutor social și nici ajutor de șomaj;

-

nu deține în proprietate nici o locuință pe teritoriul României;

-

nu a dobândit, înstrăinat sau vândut nici o locuință proprietate personală după

01 ianuarie 1990, conform Decretului nr. 61/1990, a Legii nr. 85/1992 și a

Legii locuinței nr. 114/1996;

-

nu a primit locuință din fondul locativ de stat;

-

nu a beneficiat de nici o repartiție a unei locuințe sau de acordarea unui

credit pentru cumpărarea unei locuințe;

-

nu a deținut și nu deține în proprietate terenuri pentru construirea unei

locuințe;

D.G.

a făcut, totodată, dovada că are domiciliul în București, Calea Griviței,

conform cărții de identitate.

Cererea

susnumitei, împreună cu documentația aferentă au fost înaintate de SC R.V. SA

(societate de administrare a fondului locativ de stat) la Primăria Sectorului 1.

Prin

nota întocmită de S.I. și semnată de directorul general al SC R.V. SA, a fost

supusă spre analiză Primăriei Sectorului 1 situația numitei D.G., urmând a se aprecia

asupra oportunității acordării unei repartiții pentru spațiul situat în

apartamentul din Calea Griviței, cu precizarea că, ulterior pronunțării

sentinței civile nr. 5806/2003 a Judecătoriei Sectorului 1, persoana în cauză a

achitat chiria datorată, penalitățile aferente și cheltuielile de judecată.

Cererea

numitei D.G. a fost analizată de membrii Comisiei de Atribuire Locuințelor din

cadrul Primăriei Sectorului 1 și anume de:

-

M.M. - viceprimar;

-

P.L. - secretar;

-

C.B. - director al Direcției Gospodărire Comunală;

-

I.F.M. - șef serviciu juridic;

-

T.R. - consilier.

Comisia

a hotărât, în ședința din 05 aprilie 2004, reatribuirea aceluiași spațiu din

apartamentul 31 către D.G.

La

data de 05 aprilie  2004, Primăria Sectorului 1, sub semnătura primarului V.G.

și a directorului C.B., i-a comunicat numitei D.G. că urmează să se prezinte la A.F.I în termen de 10 zile, în vederea încheierii contractului de închiriere pentru spațiul

atribuit, compus dintr-o cameră exclusivă (11,88 mp) și dependințe în folosință

comună. Comunicarea, vizată pe verso, cu privire la situația locuinței urma a

fi prezentată Primăriei Sectorului 1 de D.G., împreună cu actele de identitate

și adeverințele de venituri ale membrilor de familie ce urmau a locui împreună

cu aceasta.

Contractul

de închiriere a fost încheiat la data de 16 aprilie 2004.

Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin rezoluția nr. 21/P/2009

din 13 octombrie 2009 a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva

intimaților susmenționați pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., constatând că nu sunt

întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Actele

dosarului confirmă că funcționarii Primăriei Sectorului 1 și-au exercitat în

mod corespunzător atribuțiile de serviciu în cadrul legal stabilit prin

dispozițiile legale în vigoare.

De

asemenea, declarațiile notariale date de numita D.G. nu se circumscriu

prevederilor art. 292 C. pen.

Din

examinarea actelor depuse la dosar rezultă că aceasta nu are venituri sau

bunuri impozabile și că nu a moștenit bunuri de pe urma defunctului D.I. (tatăl

acesteia) la data la care se reclamă a fi fost săvârșite faptele.

De

asemenea, aceasta nu a negat existența căsătoriei sale cu un cetățean belgian,

iar în ce privește natura locuinței atribuită numitei D.G., Primăria Sector 1 a precizat că imobilul în cauză nu este locuință socială, aceasta revenindu-i susnumitei prin partaj,

ca urmare a dispoziției instanței.

Așa

încât, atribuirea spațiului de locuit din apartamentul nr. 31 acesteia nu a

prejudiciat interesele legale ale petiționarului M.G., căruia i-a fost

stabilită prin hotărârea instanței doar folosirea exclusivă a unei camere și,

în comun, a sufrageriei și a celorlalte dependințe.

În

consecință, din nici un act al cauzei nu rezultă neîndeplinirea ori

îndeplinirea în mod defectuos, cu rea-credință, de către persoanele reclamate a

atribuțiilor lor de serviciu, neexistând indicii de săvârșire a vreunei fapte

penale.

Așa

fiind, Înalta Curte urmează să respingă plângerea petiționarului, ca nefondată,

rezoluția atacată fiind menținută.

Petiționarul

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând

și dispozițiile art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. și art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H

O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarul M.G. împotriva rezoluției nr. 21/P/2009

din 13 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține.

Obligă petiționarul

la 120 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 martie 2010.