ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin decizia penală nr. 3773 din 26 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționara Z.L.S. împotriva sentinței penale nr. 107 din 19 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. A fost obligată recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că prin sentința penală nr. 107 din 19 mai 2010, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 424/54/2010, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru soluționarea plângerii formulată de petiționara Z.L.S.

împotriva rezoluției nr. 333/P/2009 din 29 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe intimații P.B., S.E., C.C., judecători în cadru Tribunalului Mehedinți și pe intimatul J.C., agent de poliție în cadrul I.P.J. Mehedinți, în raport de dispozițiile art. 278 C. proc. pen. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Prin rezoluția nr. 333/P/2009 din 29 iulie 2009 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații procurori S.E., C.C. și P.B., cercetați pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen., precum și față de subinspectorul de poliție J.C., cercetat pentru aceleași fapte.

Procurorul de caz a reținut că, la 31 martie 2009, persoana vătămată Z.S.L. a formulat plângere, solicitând tragerea la răspundere penală a magistraților procurori P.B., S.E., C.C., precum și a subinspectorului de poliție judiciară J.C., pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen., motivând, în esență, că cei trei magistrați procurori și subinspectorul de poliție, prin modul defectuos în care și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu cu ocazia soluționării dosarelor nr. 663/P/2007, nr. 3933/P/2006, nr. 3952/P/2006 și nr. 3456/P/2006 – în care a avut calitatea de persoană vătămată – au favorizat pe funcționarii din cadrul I.S.J. Mehedinți, în sensul că nu au dispus tragerea lor la răspundere penală cu privire la infracțiunile reclamate în plângerea inițială, respectiv: în dosarul nr. 663/P/2007, subinspectorul de poliție judiciară și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în mod defectuos cu ocazia efectuării actelor premergătoare față de C.D.M., M.E.

și L.M. (cercetați pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 289 și art. 291 C. pen.); magistratul procuror S.E., cu ocazia verificării actelor premergătoare efectuate de J.C., și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile, cu consecința dispunerii greșite a soluției de neîncepere a urmăririi penale față de cei trei făptuitori; magistratul procuror C.C. nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în mod corect, astfel că a dispus respingerea plângerii. Procurorul de caz a constatat că actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat pretinsele fapte penale sesizate de petentă în sarcina celor trei magistrați și subinspectorului J.C., acesta din urmă dispunând soluția de neîncepere a urmăririi penale într-un termen rezonabil (circa 3 luni de la data când persoana vătămată a depus plângerea) și a respectat dispozițiile art. 228 C. proc.

pen. Ulterior, dosarul s-a repartizat spre soluționare magistratului procuror S.E., care a constatat că actele premergătoare s-au efectuat cu respectarea dispozițiilor art. 228 C. proc. pen. și, întrucât nu au rezultat indicii cu privire la comiterea infracțiunilor sesizate, prin rezoluția din 27 septembrie 2007, a dispus neînceperea urmăririi penale față de persoanele indicate în plângerea petentei. La rândul său, magistratul procuror C.C. și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu prevăzute de art. 278 C. pen., verificând actele premergătoare efectuate în cauză potrivit dispozițiilor art. 228 C. proc. pen., constatând că și rezoluția nr. 663/P din 27 septembrie 2007 este legală și temeinică și dispunând respingerea plângerii formulată de persoana vătămată.

În dosarul nr. 3933/P/2006, magistratul procuror P.B. a dispus la 19 februarie 2007 neînceperea urmăririi penale față de C.D.M. și F.I. – cercetate pentru infracțiunile prevăzute de art. 247, art. 248, art. 249 și art. 318 alin. (2) C. pen., sesizate de Asociația Solidaritatea pentru Libertatea de Conștiință București. Astfel, s-a reținut că soluția magistratului nu se referă la o plângere a persoanei vătămate, așa încât, drepturile procesuale ale acesteia nu au fost lezate cu ocazia efectuării actelor premergătoare în dosarul nr. 3933/P/2006. Referitor la dosarul nr. 3952/P/2006 (având ca obiect plângerea petentelor Z.L.S. și P.L.L., prin care au fost sesizate infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 215 C. pen.

ca fiind săvârșite de către reprezentanții I.P.J. Mehedinți și ai Școlii Generale nr. 8 Drobeta Turnu Severin), magistratul procuror B.P. a dispus la 22 octombrie 2007 neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., actele premergătoare confirmând că acesta a respectat dispozițiile art. 228 C. proc. pen. cu ocazia pronunțării acestei soluții și i-a îndeplinit atribuțiile prevăzute de lege, nefavorizând în niciun fel pe cei doi reclamanți să se sustragă de la urmărirea penală, judecată sau executarea judecătorească. Privitor la dosarul nr. 3956/P/2006, procurorul de caz a reținut că procurorul P.B. a respectat dispozițiile art. 228 C. proc. pen. cu ocazia soluționării acestui dosar, astfel că nu s-a confirmat săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen.

reclamate în plângerea petentei. Prin plângerea penală formulată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 03 februarie 2010 și înregistrată sub nr. 424/54 din 04 februarie 2010, petenta Z.L.S. a criticat soluția dispusă de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul cu nr. 333/P/2009, prin rezoluția de la 29 iulie 2009. În motivarea plângerii, petiționara a susținut, în esență, că soluția dată prin această rezoluție este nelegală, netemeinică și „tendențioasă”, deoarece nu răspunde celor reclamate și invocate, organele de urmărire penală refuzând efectuarea unei contraexpertize care ar consta doar în compararea a două rânduri disparate ce se pretind că ar aparține paginii 102/103 din Registrul de Mobilitate al Inspectoratului Județean Mehedinți, registru a cărui copertă apare fotocopiată pe aceeași filă (pag.

49) cu cele două rânduri anterior menționate, dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin având nr. 663/2007; de asemenea, s-a arătat că rezoluția nu a avut în vedere plângerea (memoriul) adresat în luna martie 2009 domnului ministru M.A.I., care a ajuns în atenția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în care reclama lipsa de deontologie profesională și etica subinspectorului C.J. de la Poliția Mehedinți (a cărei profesoară de franceză a fost timp de 4 ani), conivența frauduloasă între acesta și Inspectoratul Școlar Mehedinți, favorizarea acestei instituții și a I.P.J.

Mehedinți de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin; în final, a precizat că la data de 22 mai 2009 a formulat o altă plângere împotriva subinspectorului de poliție C. Jenaru, pentru a se efectua cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii infracțiunii de fals și uz de fals, iar în luna iunie 2009 a solicitat efectuarea unei contraexpertize și aducerea unor documente, pentru a putea dovedi modul defectuos în care Parchetul a instrumentat cu superficialitate și dezinteres infracțiunile pe care le-a sesizat în plângerea penală inițială (abuz în serviciu, fals și uz de fals). În susținerea plângerii, petenta a depus la dosar, în copie, o serie de acte.

În vederea soluționării plângerii penale, instanța a dispus atașarea dosarului de urmărire penală nr. 333/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în care s-a pronunțat rezoluția criticată în cauza de față, iar prin sentința penală nr. 107 din 19 mai 2010 a pronunțat soluția susmenționată, apreciind că petenta nu a respectat dispozițiile legale obligatorii care prevăd că aceasta trebuia să se adreseze procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova înainte de a sesiza instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționara Z.L.S., solicitând casarea acesteia și, pe fond, admiterea plângerii.

Examinând recursul, conform art. 385 14 C. proc. pen., pe baza actelor și înscrisurilor existente la dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 278 C. proc. pen., plângerea împotriva măsurilor luate sau actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă de prim procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, în cazul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau al ordonanței ori, după caz, al rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, plângerea urmând să se facă în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanță sau rezoluție.

Numai după respingerea plângerii formulată de persoana interesată, conform art. 275–278 C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, persoana vătămată, ca și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278 C. proc. pen., la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. În speța de față, petiționara a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 333/P/2009 din 29 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova direct la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, fără a se adresa mai întâi procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, conform dispozițiilor legale susmenționate, care sunt obligatorii.

Față de aceste considerente, Înalta Curte a constatat că soluția dispusă de prima instanță este temeinică și legală În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara Z.L.S. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat II. La data de 13 mai 2011 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, cererea de revizuire a hotărârii sus-menționate, întrucât după darea acesteia s-au descoperit înscrisuri doveditoare, formulată de revizuienta Z.L.S. Înalta Curte, din oficiu, văzând că petiționara revizuientă nominalizată nu s-a conformat dispozițiilor imperative ale art. 399 C. proc.

pen. cu denumirea marginală „efectuarea actelor de cercetare de către procuror”, urmează ca în baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. să trimită cererea de revizuire de față procurorului de la parchetul de pe lângă instanța care a judecat cauza în primă instanță și anume Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., trimite cererea formulată de revizuenta Z.L.S. privind revizuirea sentinței penale nr. 107 din 19 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 424/54/2010, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, spre competentă soluționare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 05 octombrie 2011.