ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2023/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2023/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 10 din 17 ianuarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori,

a fost respinsă cererea de revizuire

formulată de revizuenta Z.L.S. împotriva sentinței penale nr. 107 din 19 mai

2010, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 424/54/2010, cu

obligarea revizuentei la plata sumei de 15 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare avansate de stat.

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 1440 din

5 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 4096/1/2011 de Înalta Curte de

Casație și Justiție, în baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., a fost trimisă

cererea formulată de revizuenta Z.L.S. privind revizuirea sentinței penale nr.

107 din 19 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 424/54/2010,

la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, spre competentă soluționare.

S-a reținut că prin decizia penală nr. 3773 din 26 octombrie 2010 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală s-a respins, ca nefondat, recursul

declarat de petiționara Z.L.S. împotriva sentinței penale nr. 107 din 19 mai

2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

S-a

constatat că prin sentința penală nr. 107 din 19 mai 2010, pronunțată de Curtea

de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr.

424/54/2010, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea la procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru soluționarea

plângerii formulată de petiționara Z.L.S. împotriva rezoluției nr. 333/P/2009

din 29 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe

intimații P.B., Ș.E., C.C., judecători în cadru Tribunalului Mehedinți și pe

intimatul J.C., agent de poliție în cadrul I.P.J. Mehedinți, în raport de

dispozițiile art. 278 C. proc. pen.

Pentru

a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin rezoluția nr. 333/P/2009

din 29 iulie 2009 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații procurori Ș.E.,

C.C. și P.B., cercetați pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și 264 C.

pen., precum și față de subinspectorul de poliție J.C., cercetat pentru

aceleași fapte.

Procurorul

de caz a reținut că la data de 31 martie 2009, persoana vătămată Z.S.L. a

formulat plângere, solicitând tragerea la răspundere penală a magistraților

procurori P.B., Ș.E., C.C., precum și a subinspectorului de poliție judiciară J.C.,

pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen., motivând, în

esență, că cei trei magistrați procurori și subinspectorul de poliție, prin

modul defectuos în care și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu cu ocazia

soluționării Dosarelor nr. 663/P/2007, nr. 3933/P/2006, nr. 3952/P/2006 și nr.

3456/P/2006 - în care a avut calitatea de persoană vătămată - au favorizat pe

funcționarii din cadrul I.S.J. Mehedinți, în sensul că nu au dispus tragerea

lor la răspundere penală cu privire la infracțiunile reclamate în plângerea

inițială, respectiv: în Dosarul nr. 663/P/2007, subinspectorul de poliție

judiciară și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în mod defectuos cu ocazia

efectuării actelor premergătoare față de C.D.M., M.E. și L.M. (cercetați pentru

infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 289 și art. 291 C. pen.); magistratul

procuror Ș.E., cu ocazia verificării actelor premergătoare efectuate de J.C.,

și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile, cu consecința dispunerii greșite

a soluției de neîncepere a urmăririi penale față de cei trei făptuitori;

magistratul procuror C.C. nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în mod

corect, astfel că a dispus respingerea plângerii.

Procurorul

de caz a constatat că actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat

pretinsele fapte penale sesizate de petentă în sarcina celor trei magistrați și

subinspectorului J.C., acesta din urmă dispunând soluția de neîncepere a

urmăririi penale într-un termen rezonabil (circa 3 luni de la data când

persoana vătămată a depus plângerea) și a respectat dispozițiile art. 228 C.

proc. pen.

Ulterior,

dosarul s-a repartizat spre soluționare magistratului procuror Ș.E., care a

constatat că actele premergătoare s-au efectuat cu respectarea dispozițiilor

art. 228 C. proc. pen. și, întrucât nu au rezultat indicii cu privire la

comiterea infracțiunilor sesizate, prin rezoluția din 27 septembrie 2007, s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de persoanele indicate în plângerea

petentei.

La

rândul său, magistratul procuror C.C. și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu

prevăzute de art. 278 C. pen., verificând actele premergătoare efectuate în

cauză potrivit dispozițiilor art. 228 C. proc. pen., constatând că și rezoluția

nr. 663/P/27 septembrie 2007 este legală și temeinică și dispunând respingerea

plângerii formulată de persoana vătămată.

S-a

mai reținut că în Dosarul nr. 3933/P/2006, magistratul procuror P.B. a dispus

la 19 februarie 2007 neînceperea urmăririi penale față de C.D.M. și F.I. -

cercetate pentru infracțiunile prevăzute de art. 247 și art. 248 C. pen.; de

asemenea, s-a arătat că rezoluția nu a avut în vedere plângerea, memoriul

adresat în luna martie 2009 domnului ministru M.A.I., care a ajuns în atenția

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în care se reclama lipsa de

deontologie profesională și etica subinspectorului C.J. de la Poliția Mehedinți

(a cărei profesoară de franceză a fost timp de 4 ani), conivența frauduloasă

între acesta și Inspectoratul Școlar Mehedinți, favorizarea acestei instituții

și a I.P.J. Mehedinți de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu

Severin; în final, a precizat că la data de 22 mai 2009 a formulat o altă

plângere împotriva subinspectorului de poliție C. J., pentru a se efectua

cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de asociere în vederea

săvârșirii infracțiunii de fals și uz de fals, iar în luna iunie 2009 a

solicitat efectuarea unei contraexpertize și aducerea unor documente, pentru a

putea dovedi modul defectuos în care Parchetul a instrumentat cu superficialitate

și dezinteres infracțiunile pe care le-a sesizat în plângerea penală inițială

(abuz în serviciu, fals și uz de fals).

În

susținerea plângerii, petenta a depus la dosar, în copie, o serie de acte.

În

vederea soluționării plângerii penale, instanța a dispus atașarea Dosarului de

urmărire penală nr. 333/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în care s-a pronunțat rezoluția criticată în cauza de față, iar prin sentința

penală nr. 107 din 19 mai 2010 a pronunțat soluția susmenționată, apreciind că

petenta nu a respectat dispozițiile legale obligatorii care prevăd că aceasta

trebuia să se adreseze procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Craiova înainte de a sesiza instanța căreia i-ar reveni competența să

judece cauza în primă instanță.

Împotriva

sentinței anterior menționate a declarat recurs petiționara Z.L.S., solicitând

casarea acesteia și, pe fond, admiterea plângerii, recursul fiind respins, ca

nefondat, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, care a constatat că

soluția dispusă de prima instanță este temeinică și legală.

La

data de 13 mai 2011 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală cererea formulată de revizuienta Z.L.S., de revizuire a

hotărârii sus-menționate, întrucât după pronunțarea acesteia s-au descoperit

înscrisuri doveditoare.

Înalta

Curte, constatând că petiționara revizuentă nu s-a conformat dispozițiilor

imperative ale art. 399 C. proc. pen. cu denumirea marginală „efectuarea

actelor de cercetare de către procuror", în baza art. 397 alin. (1) C.

proc. pen., a trimis cererea de revizuire procurorului de la parchetul de pe

lângă instanța care a judecat cauza în primă instanță și anume Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Craiova, pentru competentă soluționare. În referatul

întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, întocmit în

conformitate cu disp. art. 399 C. proc. pen., s-a arătat că dispozițiile

procedural penale nu reglementează posibilitatea extinderii exercitării căii

extraordinare de atac a revizuirii și împotriva hotărârilor judecătorești

pronunțate în soluționarea plângerilor formulate în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., astfel încât o atare cale de atac nu este admisibilă, în caz

contrar încălcându-se principiul instituit prin art. 129 din Constituție.

Întrucât

cererea de revizuire vizează o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată în

temeiul disp. art. 278

1

C. proc. pen., s-a solicitat respingerea

cererii, ca inadmisibilă.

Ca

urmare a reînregistrării cererii de revizuire pe rolul Curții de Apel Craiova

la data de 7 decembrie 2011, sub nr. 2374/54/2011, instanța a constatat că,

potrivit deciziei XVII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, din

dispozițiile art. 394 C. proc. pen. rezultă că sunt supuse revizuirii numai

hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, adică acele

hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanțial,

pronunțându-se o soluție de condamnare sau achitare ori de încetare a

procesului penal, reținându-se că exercitarea căii de atac a revizuirii

împotriva altor hotărâri decât cele arătate în dispozițiile mai sus precizate

ar contraveni principiului instituit prin art. 129 din Constituția României,

potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile [..] pot

exercita caile de atac, în condițiile legii".

Împotriva

sentinței penale nr. 10 din 17 ianuarie 2012 a Curții de Apel Craiova,  secția

penală și pentru cauze cu minori a declarat recurs revizuentă Z.L.S.,

criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

La

termenul din data de 11 iunie 2012, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuția

părților inadmisibilitatea recursului declarat de revizuentă împotriva

sentinței penale anterior menționate.

Concluziile

formulate de apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenta revizuenta și de

reprezentantul parchetului au fost consemnate în partea introductivă a

prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Examinând

cauza, Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuenta Z.L.S. este

inadmisibil pentru următoarele considerente:

Cererea

de revizuire formulată în prezenta cauză vizează o hotărâre judecătorească

definitivă pronunțată în temeiul dispozițiilor art. 278

1

C. proc.

pen., respectiv sentința penală nr. 107 din 19 mai 2010, pronunțată de Curtea

de Apel Craiova în Dosarul nr. 424/54/2010, rămasă definitivă prin decizia

penală nr. 3773 din 26 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală.

Potrivit

art. 407 C. proc. pen., sentințele instanței de revizuire, date conform art.

403 alin. (3) și art. 406 alin. (1) din același cod, sunt supuse acelorași căi

de atac ca și hotărârile la care se referă revizuirea, iar deciziile date în

apel sunt supuse recursului.

Din

examinarea coroborată a dispozițiilor art. 407 și art. 278

1

alin. C.

proc. pen., Înalta Curte reține că hotărârea prin care a fost respinsă cererea

de revizuire formulată de revizuenta Z.L.S. împotriva sentinței penale nr. 107

din 19 mai 2010, pronunțată de Curtea de Apel Craiova a dobândit caracter definitiv,

soluția pronunțată nemaifiind susceptibilă de a fi atacată pe calea recursului.

Dând

eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind

exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și

celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea

fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a

stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele

aflate în situații juridice identice.

C.

proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării,

căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de

declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Dispozițiile

art. 385

1

C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate

cu recurs hotărârile judecătorești nedefinitive, fiind indicate expres și

limitativ hotărârile care sunt supuse recursului.

În

speță, revizuenta a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 10 din 17

ianuarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori,

hotărâre care, însă, este definitivă.

Astfel,

dacă s-ar recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele

prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de

atac consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil.

Pentru

aceste considerente, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta

Z.L.S..

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta revizuenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onoraiul

apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E:

Respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta Z.L.S. împotriva sentinței

penale nr. 10 din 17 ianuarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă

recurenta revizuenta la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 11 iunie 2012.