ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1725/2011

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 68 din 01 iunie 2010 a Tribunalului Olt, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul condamnat Z.M.F., ca inadmisibilă. A fost obligat petentul condamnat la 65 lei, cheltuieli judiciare statului din care 50 lei, onorariu avocat oficiu suma fiind avansată din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Olt. In argumentarea soluției pe care a pronunțat-o instanța de fond a reținut următoarele: Cu adresa nr. 129/111/6/2010 înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la nr. 1078/104/2010, Parchetul de pe lângă această instanță a înaintat cererea de revizuire formulată de condamnatul Z.M.F.

deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova împotriva sentinței penale nr. 6 din 26 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr. 926/104/2008. În motivarea cererii de revizuire condamnatul Z.M.F. a solicitat rejudecarea cauzei și suplimentarea probatoriilor cu martorii G.I. și G.A. care cunosc aspecte legate de conflictul ivit între familia sa și victima A.L. Din actele și lucrările dosarului, s-a reținut că prin sentința penală nr. 6 din 26 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt, în dosarul penal nr. 926/104/2008, inculpatul Z.M.F. a fost condamnat la 7 ani și 6 luni închisoare privativă de libertate dispunându-se și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

In baza art. 88 alin. (1) C. pen., prima instanță a dedus din durata pedepsei timpul arestării preventive pentru zilele de 26 și 27 februarie 2008. Sub aspectul laturii civile inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 3430,42 lei cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul municipal Caracal, 40.000 lei cu titlu de daune morale și 3.000 lei cu titlu de daune materiale, către partea civilă A.L. S-a reținut că între familia inculpatului și aceea a părții vătămate A.L., au existat relații vechi de dușmănie, concretizate prin procese intentate în mod reciproc, în urma cărora părțile au fost sancționate cu amenzi penale iar în cazul inculpatului și cu amenzi contravenționale. S-a mai reținut că părțile din proces sunt vecini în municipiul Caracal iar inculpatul desfășoară activități de tăiere a materialului lemnos prin folosirea unui ferăstrău electric.

Întrucât inculpatul nu a respectat prevederile legale ce reglementează desfășurarea acestei activități - nu a respectat distanta minimă de 15 metri fată de locuința părții vătămate - aceasta a sesizat Comisariatul Județean Olt al Gărzii Naționale de Mediu și reclamat faptul că inculpatul, în activitatea menționată, a depășit limita maximă admisibilă de zgomot și a deranjat-o. Această sesizare a atras efectuarea unui control la firma SC R.C. SRL, având ca administrator pe Z.E., mama inculpatului, în urma căruia s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 3.000 lei. In aceste condiții, dar și pentru faptul că este o fire răzbunătoare, inculpatul în după amiaza zilei de 2 noiembrie 2007, după ce a observat-o pe partea vătămată plecând de la domiciliu, s-a gândit să o agreseze pe aceasta, scop în care s-a înarmat cu un ciomag, apoi a așteptat-o la intersecția străzilor Mircea Vodă și Doamna Stanca, din municipiul Caracal jud.Olt.

După ce partea vătămată s-a deplasat la locuința martorei R.M. din același municipiu, pentru a ajuta la pregătirea unui parastas, în jurul orei 21,00 aceasta a fost chemată telefonic de către fiul său martorul A.C.P. să vină înapoi acasă pentru a-i pregăti masa. Pe drumul de întoarcere, atunci când a ajuns la intersecția celor două străzi menționate, într-un loc neiluminat, profitând de întuneric inculpatul i-a aplicat părții vătămate în mod repetat lovituri care vizau zona capului. Pentru a se apăra victima a ridicat mâinile în care ținea un capac metalic deasupra capului.

Inculpatul a continuat să-i aplice lovituri victimei, o parte din acestea fiind barate cu capacul metalic însă cea mai mare parte a acestora au produs leziuni la nivelul membrului superior drept pe treimea inferioară a antebrațului drept și la nivelul membrului superior stâng cu producerea pentru acesta din urmă de fractură a celor două oase ale antebrațului dar și occipital paramedian sub forma unei plăgi cu margini neregulate. Inculpatul a încetat să urmărească victima, deoarece de locul incidentului se apropia un autovehicul cu farurile aprinse, ceea ce l-a făcut ca, de teamă să nu fie identificat, să fugă spre domiciliul său. În continuare la locul unde se afla victima au sosit soțul acesteia A.M.

și fiica sa A.L. cărora Ie-a relatat că autorul agresiunii este inculpatul. În urma probatoriilor administrate s-a apreciat că fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 alin. (1) C. pen., rap. la art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și în consecință s-a dispus condamnarea acestuia de către Tribunalul Olt prin sentința penală nr. 6 din 26 ianuarie 2009. Împotriva acestei hotărâri judecătorești inculpatul Z.M.F. în termen legal a declarat apel criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Craiova prin decizia penală nr. 201 din 19 octombrie 2009 pronunțată în dosarul nr. 926/104/2008 a admis apelul declarat de inculpat, a desființat parțial sentința, cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei principale și, făcând aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., a redus pedeapsa aplicată de către instanța de fond la 5 ani închisoare în detenție. Prin cererea de revizuire, inculpatul a solicitat rejudecarea cauzei și suplimentarea probatoriilor cu martorii G.I. și G.A. care cunosc aspecte legate de conflictul ivit între familia sa și familia victimei A.L. Prima instanță a considerat cererea de revizuire drept inadmisibilă, pentru următoarele considerente: Cei doi martori indicați în declarația dată în fața procurorului au fost audiați în cursul procesului penal însă declarațiile lor au fost înlăturate ca fiind subiective.

Astfel, depoziția martorului G.I., potrivit căruia inculpatul în timpul agresiunii s-ar fi aflat numai în domiciliul său, unde a efectuat lucrări de montaj tocuri și geamuri, a fost înlăturată pentru faptul că de circa 12 ani acesta este concubinul mamei inculpatului iar pentru argumente similare s-a înlăturat și declarația martorei G.A. cu privire la același alibi invocat, întrucât aceasta este concubina sa. În acest context a apreciat că reaudierea celor doi martori nu constituie fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și, în consecință, nu poate fi reținut cazul de revizuire, prev. de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat apel revizuientul Z.M.F.

Prin motivele de apel, formulate în scris și susținute oral de avocatul ales al revizuientului s-a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței pronunțată de Tribunalul Olt și admiterea în principiu a cererii de revizuire, motivat de faptul că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) și c) C. proc. pen. întrucât există fapte și împrejurări, care nu au fost cunoscute de instanță la momentul soluționării cauzei și care pot da o altă turnură acestui dosar. S-a arătat astfel că un aspect necunoscut de către instanța de fond îl constituie faptul că mama inculpatului nu era administrator la SC R.C. SRL, aspect care reiese din actul constitutiv depus la dosar, situație față de care, în mod injust s-a considerat că mobilul faptei l-ar fi constituit răzbunarea inculpatului pe partea vătămată.

împrejurarea că acest mobil nu poate fi reținut în cauză reiese și din aceea că inculpatul nu a fost vreodată sancționat penal iar amenzile contravenționale au fost înlăturate în instanță. S-a mai arătat că un alt aspect, necunoscut de instanță, îl reprezintă depoziția martorului P.N., care este contrazisă de depoziția dată de același martor într-un alt dosar, ce s-a aflat pe rolul Judecătoriei Caracal. În susținerea motivelor de apel s-a susținut și faptul că în dosarul a cărei revizuire se solicită au fost încălcate prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Prin decizia penală nr. 173 din 16 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuient.

A fost obligat apelantul Z.M.F. la 40 lei, cheltuieli judiciare către stat. Curtea de Apel a constatat că potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri judecătorești penale definitive poate avea loc atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Prin fapte sau împrejurări noi, în înțelesul acestui articol se înțeleg elementele de fapt, probele, în accepțiunea art. 63 C. proc. pen. iar nu mijloacele de probă prin care se administrează probe deja cunoscute. Or, prin cererea de revizuire cu care a fost învestită prima instanță, petentul nu a invocat vreun un aspect care să nu fi fost cunoscut de instanță, cu ocazia soluționării cauzei ci a solicitat, în dovedirea nevinovăției sale, reaudierea martorilor G.I.

și G.A. care, în cursul procesului penal, au confirmat alibiul revizuientului, în sensul că, la data agresiunii acesta de afla la domiciliul martorului G.I. și, pe cale de consecință, nu avea cum să comită fapta de care era acuzat. Depozițiile celor doi martori au fost însă apreciate ca subiective și înlăturate cu această motivare din ansamblul materialului probator, situație în raport de care, în mod corect instanța de prim grad, a reținut că petentul nu a invocat în susținerea cererii de revizuire fapte sau împrejurări noi, în accepțiunea art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Cât privește cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. - un înscris care a servit drept temei al cererii de revizuire a fost declarat fals - curtea constată că pentru prima dată a fost invocat de avocatul ales al revizuientului, cu ocazia dezbaterilor desfășurate în fața primei instanțe.

Or, în materia revizuirii – cale extraordinară de atac, ce presupune în sistemul românesc o procedură mijlocită, revizuientul neputând sesiza direct instanța de revizuire, el fiind obligat, prin dispozițiile art. 397 alin. (1) C. proc. pen. să se adreseze mai întâi procurorului de la parchetul de pe lângă instanța care a judecat cauza în primă instanță - în practica judiciară s-a stabilit că procedura de revizuire se limitează doar la cazul invocat în cererea de revizuire nefiind admisibilă revizuirea pentru alt caz, la care aceasta nu s-a referit. În afara acestor considerațiuni se constată că, de altfel, nici în fața primei instanțe și nici în apel nu s-a arătat în concret care este înscrisul în legătură cu care se susține că a servit drept temei al condamnării iar ulterior a fost declarat fals.

Singurele referiri în acest sens sunt cuprinse în motivele de apel și vizează actul constitutiv al SC R.C. SRL, fără a se susține însă că înscrisul cunoscut în cursul procesului a fost ulterior declarat fals. Tot în cuprinsul motivelor de apel pentru prima dată se susține că un aspect, necunoscut de instanțele care au soluționat cauza, îl constituie împrejurarea că mama inculpatului nu era administrator la SC R.C. SRL. Nici această împrejurare nu atrage însă incidența dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. întrucât în declarația pe care a dat-o în cursul procesului penal - fila nr. 70 din dosarul nr. 926/104/2008 - inculpatul a arătat că administratorul societății comerciale care deținea un ferăstrău electric era fratele său, sens în care a și depus la dosar înscrisuri, cu ocazia soluționării prezentului apel.

Cât privește depoziția martorului P.N., invocată de asemenea în cuprinsul motivelor de apel, se constată că această persoană a fost audiată cu ocazia soluționării cauzei (fila nr. 126 dosar nr. 926/104/2008). În condițiile în care se susține că declarația martorului este mincinoasă (în susținerea acestei împrejurări se invocă declarația dată de martor în altă cauză), cazul care trebuie invocat nu este însă cel prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. ci cazul prev. de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. Or, în speță, acest caz, în privința căruia legiuitorul a reglementat o procedură specială de probațiune - potrivit art. 395 alin. (1) C. proc. pen.

mărturia mincinoasă, invocată drept temei de revizuire nu se poate dovedi decât prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanță procurorului, putând fi constatată în procedura de revizuire doar dacă hotărâre judecătorească sau prin ordonanță procurorului nu se pot obține pentru că organele respective nu pot sau nu au putut examina fondul cauzei (de ex. martorul a decedat, pe care revizuientul încearcă să o eludeze, nu a fost invocat în cuprinsul cererii de revizuire, pentru ca instanța să fie învestită cu examinarea sa. Cât privește soluționarea procesului cu încălcarea prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului curtea constată că o astfel de situație nu este prevăzută între cazurile de revizuire reglementate în legislația română.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul care, fără a invoca vreun caz de casare, a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticii formulate și a cazului de casare în care formal se încadrează, respectiv art. 385/9 pct. 17/2 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. I. Din actele și lucrările dosarului rezultă în esență că petentul Z.M.F. a formulat o cerere de revizuire a hotărârii prin care a fost condamnat definitiv la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor în forma tentativei (s.pen. 6 din 26 ianuarie 2009 a Tribunalului Olt, def. prin d.pen. 374 din 2 februarie 2010 a I.C.C.J).

În motivarea cererii de revizuire, condamnatul susține că este nevinovat, arătând că nu a exercitat acte de violență și solicitând audierea unor martori. 2. Curtea reține că potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) și (2) C. proc. pen. revizuirea unei hotărâri penale definitive poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei,fapte sau împrejurări pe baza cărora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.

Pentru a fi incident acest caz de revizuire,cu referire la existența unei hotărâri de condamnare, este necesar ca după rămânerea definitivă a acesteia să se fi descoperit elemente noi,de natură a influența stabilirea situației de fapt și a vinovăției condamnatului,în sensul că pe baza acestora se ajunge la o soluție diametral opusă (achitare în loc de condamnare), înlăturându-se pe această cale eroarea judiciară existentă în hotărârea rămasă definitivă. 3. În speță, Curtea reține că motivele de revizuire formulate de către condamnat reprezintă o reiterare a susținerilor făcute de către acesta în fața instanței de fond, apel și recurs, nefiind vorba așadar despre o împrejurare nouă,în sensul art. 394 lit. a) C. proc.

pen. Prin cererea de revizuire ce face obiectul prezentei cauze, condamnatul tinde în esență la o prelungire a probatoriului cu privire la o împrejurare cunoscută de instanțele de fond și recurs,în ciclul procesual finalizat cu condamnarea revizuientei și, prin aceasta, la o reanalizare a apărărilor pe care și Ie-a făcut cu acea ocazie. Or, acest lucru nu poate face obiectul revizuirii ,ca și cale extraordinară de atac, astfel încât în mod legal și temeinic cererea condamnatului a fost respinsă. 4. Așa fiind, recursul este nefondat și va fi respins conform art. 385/15 pct. l lit. b) C. proc. pen.,cu obligarea recurentului revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuent Z.M.F. împotriva deciziei penale nr. 173 din 16 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie 2011.