ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1725/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1725/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului penal de față;

Prin sentința

penală nr. 68 din 01 iunie 2010 a Tribunalului Olt, în baza art. 403 alin. (3) C.

proc. pen. s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul condamnat

Z.M.F., ca inadmisibilă.

A fost obligat

petentul condamnat la 65 lei, cheltuieli judiciare statului din care 50 lei,

onorariu avocat oficiu suma fiind avansată din fondul Ministerului Justiției în

contul Baroului de Avocați Olt.

In

argumentarea soluției pe care a pronunțat-o instanța de fond a reținut

următoarele:

Cu adresa nr. 129/111/6/2010 înregistrată pe rolul

Tribunalului

Olt la nr.

1078/104/2010, Parchetul de pe lângă această instanță a

înaintat cererea

de revizuire formulată de condamnatul Z.M.F. deținut în Penitenciarul de Maximă

Siguranță Craiova împotriva sentinței penale nr. 6 din 26 ianuarie 2009,

pronunțată în dosarul nr. 926/104/2008.

În motivarea

cererii de revizuire condamnatul Z.M.F.

a

solicitat rejudecarea cauzei și suplimentarea probatoriilor

cu martorii G.I.

și G.A. care cunosc aspecte legate de conflictul ivit între familia sa și

victima A.L.

Din actele și

lucrările dosarului, s-a reținut că prin sentința penală nr. 6 din 26 ianuarie

2009, pronunțată de Tribunalul Olt, în dosarul penal nr. 926/104/2008,

inculpatul Z.M.F. a fost condamnat la 7 ani și 6 luni închisoare privativă de

libertate dispunându-se și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit.

a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

In baza art.

88 alin. (1) C. pen., prima instanță a dedus din durata pedepsei timpul

arestării preventive pentru zilele de 26 și 27 februarie 2008.

Sub aspectul

laturii civile inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 3430,42 lei

cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul municipal Caracal,

40.000 lei cu titlu de daune morale și 3.000 lei cu titlu de daune materiale,

către partea civilă A.L.

S-a reținut că

între familia inculpatului și aceea a părții vătămate A.L., au existat relații

vechi de dușmănie,

concretizate prin

procese intentate în mod reciproc, în urma cărora

părțile au fost

sancționate cu amenzi penale iar în cazul inculpatului și cu amenzi

contravenționale.

S-a mai

reținut că părțile din proces sunt vecini în municipiul Caracal iar inculpatul

desfășoară activități de tăiere a materialului lemnos prin folosirea unui

ferăstrău electric.

Întrucât

inculpatul nu a respectat prevederile legale ce reglementează desfășurarea

acestei activități - nu a respectat distanta minimă de 15 metri fată de

locuința părții vătămate - aceasta a sesizat Comisariatul Județean Olt al

Gărzii Naționale de Mediu și reclamat faptul că inculpatul, în activitatea

menționată, a depășit limita maximă admisibilă de zgomot și a deranjat-o.

Această sesizare a atras efectuarea unui control la firma SC R.C. SRL, având ca

administrator pe Z.E., mama inculpatului, în urma căruia s-a aplicat o amendă

contravențională în cuantum de 3.000 lei.

In aceste condiții,

dar și pentru faptul că este o fire răzbunătoare, inculpatul în după amiaza

zilei de 2 noiembrie 2007, după ce a observat-o pe partea vătămată plecând de

la domiciliu, s-a gândit să o agreseze pe aceasta, scop în care s-a înarmat cu

un ciomag, apoi a așteptat-o la intersecția străzilor Mircea Vodă și Doamna

Stanca, din municipiul Caracal jud.Olt.

După ce partea

vătămată s-a deplasat la locuința martorei R.M. din același municipiu, pentru a

ajuta la pregătirea unui parastas, în jurul orei 21,00 aceasta a fost chemată

telefonic de către fiul său martorul A.C.P. să vină înapoi acasă pentru a-i

pregăti masa.

Pe drumul de

întoarcere, atunci când a ajuns la intersecția celor două străzi menționate,

într-un loc neiluminat, profitând de

întuneric

inculpatul i-a aplicat părții vătămate în mod repetat lovituri

care

vizau zona capului.

Pentru a se

apăra victima a ridicat mâinile în care ținea un capac metalic deasupra

capului. Inculpatul a continuat să-i aplice lovituri victimei, o parte din

acestea fiind barate cu capacul metalic însă cea mai mare parte a acestora au

produs leziuni la nivelul membrului superior drept pe treimea inferioară a

antebrațului drept

și la nivelul membrului

superior stâng cu producerea pentru acesta

din urmă de fractură a celor

două oase ale antebrațului dar și occipital paramedian sub forma unei plăgi cu

margini neregulate.

Inculpatul a încetat să urmărească victima,

deoarece de locul

incidentului se apropia un autovehicul cu farurile

aprinse, ceea ce l-a făcut ca, de teamă să nu fie identificat, să fugă spre

domiciliul său.

În continuare

la locul unde se afla victima au sosit soțul acesteia A.M. și fiica sa A.L.

cărora Ie-a relatat că autorul agresiunii este inculpatul.

În urma

probatoriilor administrate s-a apreciat că fapta săvârșită de inculpat întrunește

elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat prev.

de art. 20 alin. (1) C. pen., rap. la art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin.

(1) lit. i) C. pen. și în consecință s-a dispus condamnarea acestuia de către

Tribunalul Olt prin sentința penală nr. 6 din 26 ianuarie 2009.

Împotriva

acestei hotărâri judecătorești inculpatul Z.M.F. în termen legal a declarat

apel criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel

Craiova prin decizia penală nr. 201 din 19 octombrie 2009 pronunțată în dosarul

nr. 926/104/2008 a admis

apelul declarat de

inculpat, a desființat parțial sentința, cu privire la individualizarea

judiciară a pedepsei principale și, făcând aplicarea

art. 74 și art. 76 C.

pen., a redus pedeapsa aplicată de către instanța de fond la 5 ani închisoare

în detenție.

Prin cererea

de revizuire, inculpatul a solicitat rejudecarea cauzei și suplimentarea

probatoriilor cu martorii G.I. și G.A. care cunosc aspecte legate de conflictul

ivit între familia sa și familia victimei A.L.

Prima instanță

a considerat cererea de revizuire drept inadmisibilă, pentru următoarele

considerente:

Cei doi

martori indicați în declarația dată în fața procurorului au fost audiați în

cursul procesului penal însă declarațiile lor au fost înlăturate ca fiind

subiective.

Astfel,

depoziția martorului G.I., potrivit căruia inculpatul în timpul agresiunii s-ar

fi aflat numai în domiciliul său,

unde a

efectuat lucrări de montaj tocuri și geamuri, a fost înlăturată

pentru

faptul că de circa 12 ani acesta este concubinul mamei

inculpatului iar pentru argumente similare s-a înlăturat și declarația

martorei

G.A. cu privire la același alibi invocat, întrucât aceasta este concubina sa.

În acest

context a apreciat că reaudierea celor doi martori nu constituie fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și, în

consecință, nu poate fi reținut cazul de revizuire, prev. de art. 394 alin. (1)

lit. a) C. proc. pen.

Împotriva

acestei hotărâri, în termen legal, a formulat apel revizuientul Z.M.F.

Prin motivele

de apel, formulate în scris și susținute oral de avocatul ales al

revizuientului s-a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței pronunțată

de Tribunalul Olt și admiterea în principiu a cererii de revizuire, motivat de

faptul că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) și

c) C. proc. pen. întrucât există fapte și împrejurări, care nu au fost

cunoscute de instanță la momentul soluționării cauzei și care pot da o altă

turnură acestui dosar. S-a arătat astfel că un aspect necunoscut de către

instanța de fond îl constituie faptul că mama inculpatului nu era administrator

la SC R.C. SRL, aspect care reiese din actul constitutiv depus la dosar,

situație față de care, în mod injust s-a considerat că mobilul faptei l-ar fi

constituit răzbunarea inculpatului pe partea vătămată. împrejurarea că acest

mobil nu poate fi reținut în cauză reiese și din aceea că inculpatul nu a fost

vreodată sancționat penal iar amenzile contravenționale au fost înlăturate în

instanță.

S-a mai arătat

că un alt aspect, necunoscut de instanță, îl reprezintă depoziția martorului P.N.,

care este contrazisă de depoziția dată de același martor într-un alt dosar, ce

s-a aflat pe rolul Judecătoriei Caracal.

În susținerea

motivelor de apel s-a susținut și faptul că în dosarul a cărei revizuire se

solicită au fost încălcate prevederile art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

Prin decizia penală nr. 173 din 16 septembrie

2010 a Curții de

Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a

fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuient.

A fost obligat

apelantul Z.M.F. la 40 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Curtea de Apel

a constatat că potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea unei

hotărâri judecătorești penale definitive poate avea loc atunci când s-au

descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei.

Prin fapte sau

împrejurări noi, în înțelesul acestui articol se înțeleg elementele de fapt,

probele, în accepțiunea art. 63 C. proc. pen. iar nu mijloacele de probă prin

care se administrează probe deja cunoscute.

Or, prin

cererea de revizuire cu care a fost învestită prima instanță, petentul nu a

invocat vreun un aspect care să nu fi fost cunoscut de instanță, cu ocazia

soluționării cauzei ci a solicitat, în dovedirea nevinovăției sale, reaudierea

martorilor G.I. și G.A. care, în cursul procesului penal, au confirmat alibiul

revizuientului, în sensul că, la data agresiunii acesta de afla la domiciliul

martorului G.I. și, pe cale de consecință, nu avea cum să comită fapta de care

era acuzat.

Depozițiile

celor doi martori au fost însă apreciate ca subiective și înlăturate cu această

motivare din ansamblul materialului probator, situație în raport de care, în

mod corect instanța de prim grad, a reținut că petentul nu a invocat în

susținerea cererii de revizuire fapte sau împrejurări noi, în accepțiunea art.

394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Cât privește

cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. - un înscris care a

servit drept temei al cererii de revizuire a fost declarat fals - curtea

constată că pentru prima dată a fost invocat de avocatul ales al revizuientului,

cu ocazia dezbaterilor desfășurate în fața primei instanțe. Or, în materia

revizuirii – cale extraordinară de atac, ce presupune în sistemul românesc o

procedură mijlocită, revizuientul neputând sesiza

direct instanța de

revizuire, el fiind obligat, prin dispozițiile art.

397 alin. (1) C. proc. pen. să se adreseze mai întâi procurorului de la

parchetul de pe lângă instanța care a judecat cauza în primă instanță - în

practica judiciară s-a stabilit că procedura de revizuire se limitează doar la

cazul invocat în cererea de revizuire nefiind admisibilă revizuirea pentru alt

caz, la care aceasta nu s-a referit.

În afara acestor considerațiuni se constată că,

de altfel, nici

în fața primei instanțe și nici în apel nu s-a arătat în

concret care este înscrisul în legătură cu care se susține că a servit drept

temei al condamnării iar ulterior a fost declarat fals. Singurele referiri în

acest sens sunt cuprinse în motivele de apel și vizează actul constitutiv al SC

R.C. SRL, fără a se susține însă că înscrisul cunoscut în cursul procesului a

fost ulterior declarat fals.

Tot în

cuprinsul motivelor de apel pentru prima dată se susține că un aspect,

necunoscut de instanțele care au soluționat cauza, îl constituie împrejurarea

că mama inculpatului nu era administrator la SC R.C. SRL.

Nici această împrejurare nu atrage însă incidența

dispozițiilor

art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. întrucât în

declarația pe care a dat-o în cursul procesului penal - fila nr. 70 din dosarul

nr. 926/104/2008 -     inculpatul a arătat că administratorul societății

comerciale care deținea un ferăstrău electric era fratele său, sens în care a și

depus la dosar înscrisuri, cu ocazia soluționării prezentului apel.

Cât privește

depoziția martorului P.N., invocată de asemenea în cuprinsul motivelor de apel,

se constată că această persoană a fost audiată cu ocazia soluționării cauzei

(fila nr. 126 dosar nr. 926/104/2008).

În condițiile

în care se susține că declarația martorului este mincinoasă (în susținerea

acestei împrejurări se invocă declarația dată de martor în altă cauză), cazul

care trebuie invocat nu este

însă cel

prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. ci cazul prev. de

art.

394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. Or, în speță, acest caz, în privința

căruia legiuitorul a reglementat o procedură

specială de probațiune

- potrivit

art. 395 alin. (1) C. proc. pen. mărturia mincinoasă, invocată drept temei de

revizuire nu se poate dovedi decât prin hotărâre judecătorească sau prin

ordonanță procurorului, putând fi constatată în procedura de revizuire doar

dacă hotărâre judecătorească sau prin ordonanță procurorului nu se pot obține pentru

că organele respective nu pot sau nu au putut examina fondul cauzei (de ex.

martorul a decedat, pe care revizuientul încearcă să o eludeze, nu a fost

invocat în cuprinsul cererii de revizuire, pentru ca instanța să fie învestită

cu examinarea sa.

Cât privește soluționarea procesului cu

încălcarea prevederilor

art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului curtea constată că o astfel de situație nu este prevăzută între cazurile

de revizuire reglementate în legislația română.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs condamnatul care, fără a invoca vreun caz de

casare, a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a

fost condamnat.

Examinând

hotărârea atacată prin prisma criticii formulate și a cazului de casare în care

formal se încadrează, respectiv

art. 385/9

pct. 17/2 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este

nefondat.

I. Din actele

și lucrările dosarului rezultă în esență că petentul Z.M.F. a formulat o cerere

de revizuire a hotărârii prin care a fost condamnat definitiv la 5 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor în forma tentativei (s.pen. 6

din 26 ianuarie 2009 a Tribunalului Olt, def. prin d.pen. 374 din 2 februarie 2010

a I.C.C.J).

În motivarea

cererii de revizuire, condamnatul susține că este nevinovat, arătând că nu a

exercitat acte de violență și solicitând audierea unor martori.

reține că potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) și (2) C. proc. pen. revizuirea

unei hotărâri penale definitive poate fi cerută

când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute

de

instanță la soluționarea cauzei,fapte sau împrejurări pe baza cărora se poate

dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori

de condamnare.

Pentru a fi

incident acest caz de revizuire,cu referire la existența unei hotărâri de

condamnare, este necesar ca după

rămânerea

definitivă a acesteia să se fi descoperit elemente noi,de

natură a

influența stabilirea situației de fapt și a vinovăției condamnatului,în sensul

că pe baza acestora se ajunge la o soluție diametral opusă (achitare în loc de

condamnare), înlăturându-se pe această cale eroarea judiciară existentă în

hotărârea rămasă definitivă.

revizuire formulate de

către condamnat reprezintă o reiterare a

susținerilor făcute de către acesta în fața instanței de fond, apel și recurs,

nefiind vorba așadar despre o împrejurare nouă,în sensul art. 394 lit. a) C.

proc. pen.

Prin cererea

de revizuire ce face obiectul prezentei cauze, condamnatul tinde în esență la o

prelungire a probatoriului cu

privire la o

împrejurare cunoscută de instanțele de fond și recurs,în

ciclul

procesual finalizat cu condamnarea revizuientei și, prin aceasta, la o

reanalizare a apărărilor pe care și Ie-a făcut cu acea ocazie.

Or, acest

lucru nu poate face obiectul revizuirii ,ca și cale extraordinară de atac, astfel

încât în mod legal și temeinic cererea condamnatului a fost respinsă.

este nefondat și va fi respins conform art. 385/15 pct. l lit. b) C. proc. pen.,cu

obligarea recurentului revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat

conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul revizuent Z.M.F. împotriva deciziei

penale nr. 173 din 16 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală

și pentru cauze cu minori.

Obligă

recurentul revizuent la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 28 aprilie 2011.