ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1992/2012

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 127 din 22 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. 3043/104/2011, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul condamnat B.G., deținut în Penitenciarul Rahova București, împotriva sentinței penale nr. 155 din 07 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 2205/104/2010, modificată prin decizia penală nr. 16 din 26 ianuarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 2205/104/2010 și prin decizia penală nr. 1948 din 12 mai 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (definitivă) în Dosarul nr. 2205/104/2010, ca inadmisibilă.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuientul B.G. la plata sumei de 40 RON cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat următoarele: Cu adresa din data de 04 iulie 2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a înaintat Tribunalului Olt, spre competentă soluționare, conform art. 399 alin. ultim. C. proc. pen., cererea de revizuire formulată de condamnatul B.G., deținut în Penitenciarul Rahova București, împotriva sentinței penale nr. 155 din 07 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 2205/104/2010, împreună cu concluziile de respingere a acesteia ca inadmisibilă potrivit art. 403 C. proc. pen., susținându-se că nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea în principiu.

S-au atașat și înscrisuri în fotocopie: sentința penală nr. 155 din 07 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 2205/104/2010 și extrase - minuta deciziei penale nr. 16 din 26 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 2205/104/2010 și a deciziei penale nr. 1946 din 12 mai 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la data de 06 iulie 2011 - Dosar nr. 3043/104/2011. Pentru soluționarea, potrivit dispozițiilor art. 403 C. proc. pen., judecătorul căruia i-a fost repartizată cauza a dispus efectuarea unui referat de către Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului Olt și conform art. 402 C. proc.

pen., atașarea dosarului de fond, care se afla la Înalta Curte de Casație și Justiție de unde a fost solicitat și ulterior restituit la Curtea de Apel Craiova, fiind primit la data de 09 septembrie 2011. Astfel s-a atașat dosarul de fond nr. 2205/104/2010 în care s-a pronunțat hotărârea prin care s-a dispus condamnarea petentului la pedeapsa în a cărei executare este în prezent (după modificarea în parte în apel și ulterior în recurs), precum și dosarele atașate acestuia formate în căile de atac și dosarele privind măsura arestării preventive. Din examinarea acestor dosare a rezultat că hotărârile în baza cărora s-a dispus condamnarea petentului la pedeapsa în a cărei executare este în prezent au fost pronunțate astfel: Prin sentința penală nr. 155 din 07 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 2205/104/2010, în baza art. 197 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (3) teza I C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și aplicarea art. 320 1 alin. (1)-(7) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului B.G. la pedeapsa principală de 9 ani închisoare în regim de detenție cu aplicarea art. 57 C. pen. și pedeapsa complementară interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani. În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei principale s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă începând cu data de 31 mai 2010, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. S-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 20.000 RON daune morale către partea civilă B.M., în calitate de reprezentant legal al părții vătămate minore T.G.A.M. A fost obligat inculpatul la plata a 1.300 RON cheltuieli judiciare statului, din care 300 RON onorarii avocați oficiu (200 RON onorariu avocat T.Z. și 100 RON onorariu avocat R.R.) sumă avansată din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Olt. Prin decizia penală nr. 16 din 26 ianuarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. 2205/104/2010 s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpatul B.G.

S-a desființat în parte sentința sub aspect penal fiind înlăturate dispozițiile art. 320 1 alin. (1)-(7) C. proc. pen. În baza art. 197 alin. (1) și (2) lit. b) alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului B.G. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 C. pen. S-a dedus din pedeapsă detenția executată de la 31 mai 2010 la zi și s-a menținut starea de arest. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Cheltuielile judiciare, din care 200 RON onorariu avocat oficiu, au rămas în sarcina statului, urmând a fi avansate din fondurile Ministerului Justiției. Prin decizia penală nr. 1946 din 12 mai 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 2205/104/2010 s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova. S-a casat în parte sentința penală nr. 155 din 07 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Olt și decizia penală atacată și, rejudecând, s-au înlăturat dispozițiile art. 74 lit. c), art. 76 C. pen. În baza art. 197 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului B.G.

la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. S-a făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. S-a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat B.G. S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 31 mai 2010 la 12 mai 2011. S-a dispus obligarea recurentului-inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției. Cu privire la cererea de revizuire, Tribunalul a reținut că din denumirea marginală a capitolului IV din Titlul II C. proc.

pen. și examinarea dispozițiilor art. 393 și 394 C. proc. pen., rezultă caracterul de cale extraordinară de atac a revizuirii prin intermediul căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depinde adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul. Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile prev. de art. 393 C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute în art. 394 C. proc. pen., singurele care ar putea justifica o reexaminare în fapt a cauzei penale. Dispozițiile legale ce o reglementează sunt, așadar, de strictă interpretare, pentru admisibilitatea acesteia fiind necesar a fi îndeplinite condițiile impuse de normele care prevăd această cale de atac.

O altă interpretare în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații privitoare la eventuala neaplicare sau greșita aplicare a unor dispoziții legale sau a unor raționamente juridice pretins eronate, este exclusă în raport de dispozițiile procesuale menționate și în raport cu principiul statuat prin art. 129 din Constituția României potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează calitate procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii. De altfel, și prin decizia nr. 60/2005 în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit: „cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prev. de art. 394 C. proc. pen., este inadmisibilă”.

În cauză revizuientul B.G. a solicitat revizuirea într-o cauză în care s-a pronunțat o hotărâre ce îndeplinește condițiile prev. de art. 393 C. proc. pen. în sensul că aceasta conține o rezolvare a fondului fiind examinată existența faptei și a vinovăției inculpatului, cauză finalizată printr-o soluție de condamnare, însă fără a formula critici și a invoca și depune probe care să poată determina incidența vreunuia din cazurile prev. de art. 394 C. proc. pen. În primul caz s-ar impune ca revizuientul să învedereze existența unor fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și prin a căror dovedire să se tindă la obținerea unei soluții diametral opuse de cea dispusă inițial (în speță achitarea inculpatului).

În cererea scrisă formulată de revizuient acesta a solicitat revizuirea pentru a se audia trei martori și s-a invocat că în mod greșit nu s-au aplicat dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. Susținerile revizuientului că nu au fost aplicate dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., nu s-au încadrat în niciunul dintre cazurile de revizuire și mai mult sunt și necorespunzătoare realității întrucât din examinarea hotărârilor judecătorești pronunțate în cauză se constată că prima instanță, chiar prin sentința ce formează obiectul revizuirii de față a reținut incidența dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. Acestea au fost însă înlăturate de instanța de apel, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs a menținut decizia Curții de Apel Craiova sub acest aspect.

Ori revizuirea este o cale de atac de retractare și nu de reformare prin care să fie cenzurate deciziile din apel și recurs. Pe de altă parte, reiterarea în revizuire a acestei solicitări și aceea de a fi audiați trei martori (care nu au fost nominalizați și fără a se indica faptele ce urmau a fi dovedite), nu pot fi considerate drept fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, respectiv să fi fost descoperite după această dată așa cum impun dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. Pentru incidența acestui caz de revizuire este necesară existența caracterului de noutate al faptelor probatorii sau împrejurărilor invocate, cu indicarea acestora și a mijloacelor de probă prin care pot fi administrate.

Trebuie să fie noi faptele probatorii și nu mijloacele de probă a unor fapte și împrejurări cunoscute de instanță la solutionarea cauzei. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 394alin. (2) C. proc. pen. „cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de (…) condamnare”.

Cererea privind audierea altor persoane ca martori nu poate face obiectul revizuirii întrucât prin această cale extraordinară de atac nu este admisă continuarea judecății prin suplimentarea administrării unor mijloace de probă - în același sens fiind și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție (ex: decizia penală nr. 1217 din 17 februarie 2005). Tribunalul a constatat că, nu s-a stabilit că martorii audiați în cauză ar fi săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, nu există niciun indiciu din care să rezulte că soluția instanței s-ar fi întemeiat pe declarații mincinoase pentru a fi incident cazul de revizuire prev. de art. 394 lit. b) C. proc. pen., întrucât conform art. 395 C. proc.

pen. acesta se dovedește prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului cauzei. S-a motivat că revizuientul nu a invocat și nu a depus la dosar asemenea dovezi care să confirme existența vreunuia dintre cazurile de revizuire expres și limitativ prev. de art. 394 C. proc. pen., iar acestea nu au fost stabilite nici în cadrul cercetărilor efectuate de procuror conform art. 399 C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul B.G. criticând hotărârea sub aspectul nelegalității și netemeiniciei în sensul că, deși a dat dovadă de sinceritate pe tot parcursul cercetării penale atât la organele de anchetă, cât și la instanță, nu a beneficiat de prevederile art. 320 1 C. proc.

pen. De asemenea, a mai arătat că nu i-au fost audiați cei trei martori care cunoșteau întâmplarea și că organele de anchetă i-au denaturat situația familială. Prin decizia penală nr. 40 din 10 februarie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat apelul declarat de revizuientul condamnat B.G., obligând apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut, în esență, că motivele invocate de inculpat nu constituie, potrivit legii, cazuri de revizuire. Împotriva acestei din urmă decizii penale a declarat recurs inculpatul B.G. reiterând motivele arătate în fața instanței de apel. Recursul este nefondat.

Revizuirea este reglementată, ca fiind o cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depinde adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul. Totodată, revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita judecătorește pe cei condamnați pe nedrept. Cazurile de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute în art. 394 C. proc. pen. și sunt singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

O altă interpretare, în recursul extinderii acestei căi de atac la alte situații privitoare la eventuala nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau a unor raționamente jurisdicționale, pretins corecte, este exclusă în raport de dispozițiile procesual penale ce reglementează revizuirea, dar și cu principiul statuat prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia părțile interesate care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii. Împrejurarea că în cererea de revizuire se solicită administrarea unor probe (audierea a trei martori) sau se invocă faptul că, deși a dat dovadă de sinceritate pe tot parcursul cercetării penale, atât la organele de anchetă, cât și la instanță nu a beneficiat de prevederile art. 320 1 C. proc.

pen., nu poate determina admiterea acestei cereri, întrucât pe calea extraordinară a revizuirii nu se poate obține o prelungire a probatoriului pentru fapte și împrejurări cunoscute deja de instanțele care au soluționat cauza. Cum în speță, motivele de revizuire invocate de recurentul revizuient nu se circumscriu cazurilor prevăzute de art. 394 C. proc. pen. care sunt de strictă interpretare și aplicare, recursul urmează a fi respins ca nefondat. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul-revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat din care suma reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu a se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul B.G. împotriva deciziei penale nr. 40 din 10 februarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul-revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 iunie 2012.