ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1992/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1992/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 127 din 22

septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. 3043/104/2011, în

baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a respins cererea de revizuire formulată

de revizuientul condamnat B.G., deținut în Penitenciarul Rahova București,

împotriva sentinței penale nr. 155 din 07 decembrie 2010 pronunțată de

Tribunalul Olt în Dosarul nr. 2205/104/2010, modificată prin decizia penală nr.

16 din 26 ianuarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr.

2205/104/2010 și prin decizia penală nr. 1948 din 12 mai 2011, pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție (definitivă) în Dosarul nr. 2205/104/2010,

ca inadmisibilă.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuientul B.G. la plata sumei de 40 RON

cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a constatat următoarele:

Cu adresa din data de

04 iulie 2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a înaintat Tribunalului Olt,

spre competentă soluționare, conform art. 399 alin. ultim. C. proc. pen., cererea

de revizuire formulată de condamnatul B.G., deținut în Penitenciarul Rahova București,

împotriva sentinței penale nr. 155 din 07 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul

Olt în Dosarul nr. 2205/104/2010, împreună cu concluziile de respingere a acesteia

ca inadmisibilă potrivit art. 403 C. proc. pen., susținându-se că nu sunt îndeplinite

condițiile pentru admiterea în principiu.

S-au atașat și înscrisuri

în fotocopie: sentința penală nr. 155 din 07 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul

Olt în Dosarul nr. 2205/104/2010 și extrase - minuta deciziei penale nr. 16 din

26 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 2205/104/2010

și a deciziei penale nr. 1946 din 12 mai 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Tribunalului Olt

la data de 06 iulie 2011 - Dosar nr. 3043/104/2011.

Pentru soluționarea, potrivit

dispozițiilor art. 403 C. proc. pen., judecătorul căruia i-a fost repartizată cauza

a dispus efectuarea unui referat de către Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului

Olt și conform art. 402 C. proc. pen., atașarea dosarului de fond, care se afla

la Înalta Curte de Casație și Justiție de unde a fost solicitat și ulterior restituit

la Curtea de Apel Craiova, fiind primit la data de 09 septembrie 2011.

Astfel s-a atașat dosarul

de fond nr. 2205/104/2010 în care s-a pronunțat hotărârea prin care s-a dispus condamnarea

petentului la pedeapsa în a cărei executare este în prezent (după modificarea în

parte în apel și ulterior în recurs), precum și dosarele atașate acestuia formate

în căile de atac și dosarele privind măsura arestării preventive.

Din examinarea acestor

dosare a rezultat că hotărârile în baza cărora s-a dispus condamnarea petentului

la pedeapsa în a cărei executare este în prezent au fost pronunțate astfel:

Prin sentința penală

nr. 155 din 07 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 2205/104/2010,

în baza art. 197 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și aplicarea art. 320

1

alin. (1)-(7) C.

proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului B.G. la pedeapsa principală de 9

ani închisoare în regim de detenție cu aplicarea art. 57 C. pen. și pedeapsa complementară

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C.

pen., pe durata executării pedepsei principale s-a aplicat inculpatului pedeapsa

accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 alin.

(1) C. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă începând cu

data de 31 mai 2010, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut

măsura arestării preventive a inculpatului.

S-a dispus obligarea inculpatului

la plata sumei de 20.000 RON daune morale către partea civilă B.M., în calitate

de reprezentant legal al părții vătămate minore T.G.A.M.

A fost obligat inculpatul

la plata a 1.300 RON cheltuieli judiciare statului, din care 300 RON onorarii avocați

oficiu (200 RON onorariu avocat T.Z. și 100 RON onorariu avocat R.R.) sumă avansată

din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Olt.

Prin decizia penală

nr. 16 din 26 ianuarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul

nr. 2205/104/2010 s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Olt și inculpatul B.G.

S-a desființat în parte

sentința sub aspect penal fiind înlăturate dispozițiile art. 320

1

alin.

(1)-(7) C. proc. pen.

În baza art. 197

alin. (1) și (2) lit. b) alin. (3) teza I C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului

B.G. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-au interzis inculpatului

drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe

durata prev. de art. 71 C. pen.

S-a dedus din pedeapsă

detenția executată de la 31 mai 2010 la zi și s-a menținut starea de arest.

S-au

menținut celelalte dispoziții

ale sentinței.

Cheltuielile judiciare,

din care 200 RON onorariu avocat oficiu, au rămas în sarcina statului, urmând a

fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.

Prin decizia penală

nr. 1946 din 12 mai 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul

nr. 2205/104/2010 s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Craiova.

S-a casat în parte sentința

penală nr. 155 din 07 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Olt și decizia penală

atacată și, rejudecând, s-au înlăturat dispozițiile art. 74 lit. c), art. 76 C.

pen.

În baza art. 197

alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (3) teza I

C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., s-a dispus condamnarea inculpatului B.G. la pedeapsa de 10 ani închisoare

și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C.

pen.

S-au menținut celelalte

dispoziții ale hotărârilor atacate.

S-a făcut aplicarea

art. 71 rap. la art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

S-a respins ca nefondat

recursul declarat de recurentul-inculpat B.G.

S-a dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 31 mai

2010 la 12 mai 2011.

S-a dispus obligarea recurentului-inculpat

la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Cu privire la cererea

de revizuire, Tribunalul a reținut că din denumirea marginală a capitolului IV din

Titlul II C. proc. pen. și examinarea dispozițiilor art. 393 și 394 C. proc.

pen., rezultă caracterul de cale extraordinară de atac a revizuirii prin intermediul

căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o

hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor

împrejurări de care depinde adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.

Fiind o cale extraordinară

de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile prev. de art. 393 C. proc.

pen. și numai pentru cazurile prevăzute în art. 394 C. proc. pen., singurele care

ar putea justifica o reexaminare în fapt a cauzei penale. Dispozițiile legale ce

o reglementează sunt, așadar, de strictă interpretare, pentru admisibilitatea acesteia

fiind necesar a fi îndeplinite condițiile impuse de normele care prevăd această

cale de atac.

O altă interpretare în

sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații privitoare la eventuala neaplicare

sau greșita aplicare a unor dispoziții legale sau a unor raționamente juridice pretins

eronate, este exclusă în raport de dispozițiile procesuale menționate și în raport

cu principiul statuat prin art. 129 din Constituția României potrivit căruia părțile

interesate, care își legitimează calitate procesuală, pot exercita căile de atac

numai în condițiile legii.

De altfel, și prin decizia

nr. 60/2005 în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție

s-a stabilit: „cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile

prev. de art. 394 C. proc. pen., este inadmisibilă”.

În cauză revizuientul

B.G. a solicitat revizuirea într-o cauză în care s-a pronunțat o hotărâre ce îndeplinește

condițiile prev. de art. 393 C. proc. pen. în sensul că aceasta conține o rezolvare

a fondului fiind examinată existența faptei și a vinovăției inculpatului, cauză

finalizată printr-o soluție de condamnare, însă fără a formula critici și a invoca

și depune probe care să poată determina incidența vreunuia din cazurile prev. de

art. 394 C. proc. pen.

În primul caz s-ar impune

ca revizuientul să învedereze existența unor fapte sau împrejurări care nu au fost

cunoscute la soluționarea cauzei și prin a căror dovedire să se tindă la obținerea

unei soluții diametral opuse de cea dispusă inițial (în speță achitarea inculpatului).

În cererea scrisă formulată

de revizuient acesta a solicitat revizuirea pentru a se audia trei martori și s-a

invocat că în mod greșit nu s-au aplicat dispozițiile art. 320

1

C.

proc. pen.

Susținerile revizuientului

că nu au fost aplicate dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., nu s-au

încadrat în niciunul dintre cazurile de revizuire și mai mult sunt și necorespunzătoare

realității întrucât din examinarea hotărârilor judecătorești pronunțate în cauză

se constată că prima instanță, chiar prin sentința ce formează obiectul revizuirii

de față a reținut incidența dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. Acestea

au fost însă înlăturate de instanța de apel, iar Înalta Curte de Casație și Justiție,

în recurs a menținut decizia Curții de Apel Craiova sub acest aspect. Ori revizuirea

este o cale de atac de retractare și nu de reformare prin care să fie cenzurate

deciziile din apel și recurs.

Pe de altă parte, reiterarea

în revizuire a acestei solicitări și aceea de a fi audiați trei martori (care nu

au fost nominalizați și fără a se indica faptele ce urmau a fi dovedite), nu pot

fi considerate drept fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanță

la soluționarea cauzei, respectiv să fi fost descoperite după această dată așa cum

impun dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Pentru incidența acestui

caz de revizuire este necesară existența caracterului de noutate al faptelor probatorii

sau împrejurărilor invocate, cu indicarea acestora și a mijloacelor de probă prin

care pot fi administrate. Trebuie să fie noi faptele probatorii și nu mijloacele

de probă a unor fapte și împrejurări cunoscute de instanță la solutionarea cauzei.

Totodată, potrivit dispozițiilor

art. 394alin. (2) C. proc. pen. „cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire

dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii

de (…) condamnare”.

Cererea privind audierea

altor persoane ca martori nu poate face obiectul revizuirii întrucât prin această

cale extraordinară de atac nu este admisă continuarea judecății prin suplimentarea

administrării unor mijloace de probă - în același sens fiind și practica Înaltei

Curți de Casație și Justiție (ex: decizia penală nr. 1217 din 17 februarie 2005).

Tribunalul a constatat

că, nu s-a stabilit că martorii audiați în cauză ar fi săvârșit infracțiunea de

mărturie mincinoasă, nu există niciun indiciu din care să rezulte că soluția instanței

s-ar fi întemeiat pe declarații mincinoase pentru a fi incident cazul de revizuire

prev. de art. 394 lit. b) C. proc. pen., întrucât conform art. 395 C. proc.

pen. acesta se dovedește prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului

dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului cauzei.

S-a motivat că revizuientul

nu a invocat și nu a depus la dosar asemenea dovezi care să confirme existența vreunuia

dintre cazurile de revizuire expres și limitativ prev. de art. 394 C. proc.

pen., iar acestea nu au fost stabilite nici în cadrul cercetărilor efectuate de

procuror conform art. 399 C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe

a declarat apel revizuientul B.G. criticând hotărârea sub aspectul nelegalității

și netemeiniciei în sensul că, deși a dat dovadă de sinceritate pe tot parcursul

cercetării penale atât la organele de anchetă, cât și la instanță, nu a beneficiat

de prevederile art. 320

1

C. proc. pen.

De asemenea, a mai arătat

că nu i-au fost audiați cei trei martori care cunoșteau întâmplarea și că organele

de anchetă i-au denaturat situația familială.

Prin decizia penală

nr. 40 din 10 februarie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze

cu minori, a respins, ca nefondat apelul declarat de revizuientul condamnat B.G.,

obligând apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța a reținut, în esență, că motivele invocate de inculpat nu constituie,

potrivit legii, cazuri de revizuire.

Împotriva acestei din

urmă decizii penale a declarat recurs inculpatul B.G. reiterând motivele arătate

în fața instanței de apel.

Recursul este nefondat.

Revizuirea este reglementată,

ca fiind o cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile

judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă,

datorate necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depinde adoptarea

unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.

Totodată, revizuirea are

rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de

fapt și de a reabilita judecătorește pe cei condamnați pe nedrept.

Cazurile de revizuire

sunt expres și limitativ prevăzute în art. 394 C. proc. pen. și sunt singurele apte

a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

O altă interpretare, în

recursul extinderii acestei căi de atac la alte situații privitoare la eventuala

nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau a unor raționamente

jurisdicționale, pretins corecte, este exclusă în raport de dispozițiile procesual

penale ce reglementează revizuirea, dar și cu principiul statuat prin art. 129 din

Constituția României, potrivit căruia părțile interesate care își legitimează calitatea

procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

Împrejurarea că în cererea

de revizuire se solicită administrarea unor probe (audierea a trei martori) sau

se invocă faptul că, deși a dat dovadă de sinceritate pe tot parcursul cercetării

penale, atât la organele de anchetă, cât și la instanță nu a beneficiat de prevederile

art. 320

1

C. proc. pen., nu poate determina admiterea acestei cereri,

întrucât pe calea extraordinară a revizuirii nu se poate obține o prelungire a probatoriului

pentru fapte și împrejurări cunoscute deja de instanțele care au soluționat cauza.

Cum în speță, motivele

de revizuire invocate de recurentul revizuient nu se circumscriu cazurilor prevăzute

de art. 394 C. proc. pen. care sunt de strictă interpretare și aplicare, recursul

urmează a fi respins ca nefondat.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul-revizuient la plata cheltuielilor

judiciare către stat din care suma reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu a se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuentul B.G. împotriva deciziei penale nr. 40 din 10 februarie

2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul-revizuent

la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 iunie 2012.