ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1176/2014

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, a constatat următoarele:

Prin Sentința penală nr. 128 din data de 10

iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava, în baza disp. art. 403 alin. (3)

C. proc. pen. raportat la art. 394 C. proc. pen. a fost respinsă cererea de

revizuire formulată de revizuentul B.G. cu privire la Sentința penală nr. 136

din data de 07 mai 2009 a Tribunalului Suceava, modificată în parte prin

Decizia penală nr. 8 din data de 26 ianuarie 2011 a Curții de Apel Suceava și

rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3043 din data de 13 septembrie 2011 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca inadmisibilă.

În temeiul disp. art.

192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat revizuentul la plata sumei de 50 RON

cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî

astfel instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Referatul nr.

409/III/6 din data de 08 mai 2013, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava a

sesizat această instanță, conform art. 399 alin. ultim C. proc. pen., cu

cererea de revizuire formulată de numitul B.G., deținut în Penitenciarul

Botoșani, a Sentinței penale nr. 136 din 07 mai 2009, pronunțată de Tribunalul

Suceava în Dosarul nr. 1848/86/2008, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.

3042 din data de 13 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu

propunerea de a fi respinsă, ca inadmisibilă în raport de disp. art. 394 lit.

a) C. proc. pen. și Decizia nr. XVII/2007 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

În motivarea cererii,

revizuentul a arătat, în esență, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre

"nedreaptă" bazată pe înscrisuri, respectiv facturi false. De

asemenea, a arătat că și fila C.E.C. pentru care a fost condamnat era falsă,

motiv pentru care aceasta ar fi fost refuzată la plată. Totodată, a arătat că

adevăratul autor al infracțiunii a fost numitul O.D., care a completat fila

C.E.C. cu o sumă imensă, a ștampilat-o cu o ștampilă confecționată de el și a

semnat-o în fals.

Cererea de revizuire

a fost întemeiată pe preved. art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Analizând cererea de

revizuire formulată corelativ la dispozițiile legale care reglementează această

instituție și în raport de actele și lucrările dosarului, Tribunalul a

constatat că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Prin Sentința penală

nr. 136 din data de 07 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr.

1848/86/2008, modificată în parte prin Decizia penală nr. 8 din data 26

ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava și rămasă definitivă prin

Decizia penală nr. 3043 din data de 13 septembrie 2011, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, inculpatul B.G. a fost condamnat la pedeapsa de 5

ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. pe o perioadă de 2

ani, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin.

(1), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin

aplicarea art. 74 alin. (1), lit. a), art. 76 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 71

alin. (1), (2) C. pen. s-au interzis inculpatului B.G. drepturile prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

S-au emis mandatul de

executare al pedepsei închisorii și ordinul de interzicere a părăsirii țării

nr. 173/2009 de Tribunalul Suceava la data de 14 septembrie 2011.

S-a reținut că din

economia dispozițiilor art. 393 și art. 394 C. proc. pen. rezultă caracterul

revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura

erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească

definitivă, datorită necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care

depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul judiciar.

Din aceleași

dispoziții, rezultă că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârii în

care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt.

În condițiile în care

este o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile

determinate de art. 393 C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute în

norma legală precizată, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei

penale.

Tribunalul,

raportându-se la aspectele invocate de către revizuent, prin relaționare la

considerațiile de ordin juridic expuse, a constatat că revizuentul a invocat

cazul de revizuire prev. de art. 394 lit. a) C. proc. pen. și, analizând aceste

dispoziții, a constatat că cererea de revizuire întemeiată în drept pe acest

text de lege este dublu condiționată, în sensul că trebuie să fie vorba de

descoperirea de fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la data

soluționării cauzei, iar aceste fapte și împrejurări noi să poată dovedi

netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de

condamnare.

Or, instanța de fond

a reținut că cel în cauză nu face trimitere la alte elemente noi ce nu au fost

cunoscute cu ocazia judecării pricinii, de natură a dovedi netemeinicia

hotărârii de condamnare, așa cum este cerința temeiului legal, ci,

susținându-și nevinovăția, pentru a dovedi că nu este autorul infracțiunilor,

petentul a invocat o serie de motive care au fost analizate pe parcursul căilor

de atac exercitate în cauză. Nemulțumirile legate de administrarea

probatoriului administrat și concludenta mijloacelor de probă avute în vedere

la soluționarea fondului pot fi supuse analizei doar instanțelor de control

judiciar în căile de atac promovate, fiind atributul acestora de a se pronunța

asupra unor atari motive, în limita în care au fost investite. Or, în speță,

s-a constatat că toate motivele invocate de către petent în cererea sa de

revizuire au fost analizate atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în

cursul cercetării judecătorești.

Prin urmare, în

condițiile în care demersul legal al revizuentului nu s-a circumscris cazurilor

prev. de art. 394 C. proc. pen., ținând cont în aceeași măsură și de

dispozițiile Deciziei nr. LX pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție

- Secțiile Unite, obligatorii pentru instanțe în conformitate cu disp. art. 414

2

alin. (2) C. proc. pen., Tribunalul, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen.

rap. la art. 394 C. proc. pen., a respins cererea de revizuire cu care a fost

învestit, ca inadmisibilă.

În conformitate cu

disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul la plata

sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel revizuentul, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Prin Decizia penală

nr. 112 din data de 9 septembrie 2013 Curtea de Apel Suceava, secția penală și

pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul

B.G. împotriva Sentinței penale nr. 128 din 10 iunie 2013 pronunțată de

Tribunalul Suceava, secția penală, în Dosarul nr. 5612/86/2013 și a obligat

revizuentul la cheltuieli judiciare.

S-a reținut că,

susținerile revizuentului în sensul că hotărârea este nedreaptă, el fiind

nevinovat, că a fost condamnat în mod abuziv datorită unor influențe politice,

nu se circumscriu motivelor de revizuire expres prevăzute de lege, iar

criticile formulate care vizează judecata cauzei, modul de administrare a

probatoriului, concludența mijloacelor de probă, aspecte ce au mai fost

invocate și au fost avute în vedere de către instanțele de fond, apel, recurs.

De asemenea s-a

reținut că revizuentul cu ocazia dezbaterilor în calea de atac a apelului, a invocat

ca temei al revizuirii și art. 394 lit. c) C. proc. pen., susținând că la baza

hotărârii de condamnare stau înscrisuri false, că a formulat împotriva

procurorului de caz plângere penală pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în

serviciu, fals și uz de fals deoarece nu a administrat probatoriul complet. A

mai susținut că este bolnav de hepatita C, iar în penitenciar nu sunt condiții

pentru tratarea acestei afecțiuni.

Raportat la aceste

critici s-a constatat că, potrivit art. 395 C. proc. pen., situațiile de

revizuire prev. de art. 394 lit. c) și d) C. proc. pen. se dovedesc prin

hotărâre judecătorească sau ordonanță a procurorului, lucru care nu s-a făcut

în cauză, iar motivele de natură medicală nu sunt prevăzute de art. 394 C.

proc. pen.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuentul condamnat B.G.

Concluziile formulate de reprezentantul Ministerului Public, apărătorul

recurentului revizuent condamnat și ultimul cuvânt al acestuia au fost

consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi

reluate.

Examinând recursul

declarat de recurentul revizuent condamnat prin raportare la dispozițiile art.

385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr.

2/2013, Înalta Curte a constatat că acesta este nefondat pentru considerentele

care urmează:

Consacrând efectul

parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară,

art. 385

6

C. proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art.

385

9

din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului

declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța

nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare

prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care

le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se

circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385

9

C. proc. pen.

În speță, Înalta Curte

a constatat că recurentul revizuent condamnat deși a dezvoltat anumite critici

nu au fost circumscrise niciunui caz de casare și nici nu se identifică

incidența vreunui caz de casare care poate fi luat în considerare din oficiu.

Totodată, se reține că

recurentul revizuent condamnat deși a făcut referire la cazurile prevăzute de

art. 394 lit. a), c) și d) C. proc. pen. criticile formulate privind

nevinovăția sa, modul de administrare a probatoriului, concludenta mijloacelor

de probă, că la baza hotărârii de condamnare stau înscrisuri false și că este

bolnav de hepatita C, iar în penitenciar nu sunt condiții pentru tratarea

acestei afecțiuni, au fost susținute cu ocazia, judecării cauzei în fond și în

căile de atac și care au fost avute în vedere de instanțe.

De altfel, prin

cererea de revizuire ce face obiectul prezentei cauze, condamnatul tinde în

esență la o prelungire a probatoriului cu privire la împrejurări cunoscute de

instanțele de fond și recurs, în ciclul procesual finalizat cu condamnarea

revizuentului și, prin aceasta, la o reanalizare a apărărilor pe care și le-a

făcut cu acea ocazie.

Or, acest lucru nu

poate face obiectul revizuirii, ca și cale extraordinară de atac, motivele

invocate de către recurentul revizuent condamnat nu se încadrează în niciunul

din motivele de revizuire limitativ și expres prevăzute de art. 394 C. proc.

pen., astfel încât în mod legal și temeinic cererea condamnatului a fost

respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerente

anterior expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

revizuentul condamnat B.G. împotriva Deciziei penale nr. 112 din data de 9

septembrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat B.G. împotriva Deciziei

penale nr. 112 din data de 9 septembrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

revizuent condamnat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 aprilie 2014.

Procesat de GGC - GV