ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1176/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin Sentința penală nr. 128 din data de 10 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava, în baza disp. art. 403 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 394 C. proc. pen. a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul B.G. cu privire la Sentința penală nr. 136 din data de 07 mai 2009 a Tribunalului Suceava, modificată în parte prin Decizia penală nr. 8 din data de 26 ianuarie 2011 a Curții de Apel Suceava și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3043 din data de 13 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca inadmisibilă. În temeiul disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat revizuentul la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele: Prin Referatul nr. 409/III/6 din data de 08 mai 2013, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava a sesizat această instanță, conform art. 399 alin. ultim C. proc. pen., cu cererea de revizuire formulată de numitul B.G., deținut în Penitenciarul Botoșani, a Sentinței penale nr. 136 din 07 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 1848/86/2008, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3042 din data de 13 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu propunerea de a fi respinsă, ca inadmisibilă în raport de disp. art. 394 lit. a) C. proc. pen. și Decizia nr. XVII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea cererii, revizuentul a arătat, în esență, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre "nedreaptă" bazată pe înscrisuri, respectiv facturi false. De asemenea, a arătat că și fila C.E.C. pentru care a fost condamnat era falsă, motiv pentru care aceasta ar fi fost refuzată la plată. Totodată, a arătat că adevăratul autor al infracțiunii a fost numitul O.D., care a completat fila C.E.C. cu o sumă imensă, a ștampilat-o cu o ștampilă confecționată de el și a semnat-o în fals. Cererea de revizuire a fost întemeiată pe preved. art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Analizând cererea de revizuire formulată corelativ la dispozițiile legale care reglementează această instituție și în raport de actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente: Prin Sentința penală nr. 136 din data de 07 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 1848/86/2008, modificată în parte prin Decizia penală nr. 8 din data 26 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3043 din data de 13 septembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, inculpatul B.G. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen.

pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin aplicarea art. 74 alin. (1), lit. a), art. 76 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen. s-au interzis inculpatului B.G. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei. S-au emis mandatul de executare al pedepsei închisorii și ordinul de interzicere a părăsirii țării nr. 173/2009 de Tribunalul Suceava la data de 14 septembrie 2011. S-a reținut că din economia dispozițiilor art. 393 și art. 394 C. proc. pen.

rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul judiciar. Din aceleași dispoziții, rezultă că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârii în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt. În condițiile în care este o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute în norma legală precizată, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Tribunalul, raportându-se la aspectele invocate de către revizuent, prin relaționare la considerațiile de ordin juridic expuse, a constatat că revizuentul a invocat cazul de revizuire prev. de art. 394 lit. a) C. proc. pen. și, analizând aceste dispoziții, a constatat că cererea de revizuire întemeiată în drept pe acest text de lege este dublu condiționată, în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea de fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la data soluționării cauzei, iar aceste fapte și împrejurări noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.

Or, instanța de fond a reținut că cel în cauză nu face trimitere la alte elemente noi ce nu au fost cunoscute cu ocazia judecării pricinii, de natură a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, așa cum este cerința temeiului legal, ci, susținându-și nevinovăția, pentru a dovedi că nu este autorul infracțiunilor, petentul a invocat o serie de motive care au fost analizate pe parcursul căilor de atac exercitate în cauză. Nemulțumirile legate de administrarea probatoriului administrat și concludenta mijloacelor de probă avute în vedere la soluționarea fondului pot fi supuse analizei doar instanțelor de control judiciar în căile de atac promovate, fiind atributul acestora de a se pronunța asupra unor atari motive, în limita în care au fost investite.

Or, în speță, s-a constatat că toate motivele invocate de către petent în cererea sa de revizuire au fost analizate atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești. Prin urmare, în condițiile în care demersul legal al revizuentului nu s-a circumscris cazurilor prev. de art. 394 C. proc. pen., ținând cont în aceeași măsură și de dispozițiile Deciziei nr. LX pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, obligatorii pentru instanțe în conformitate cu disp. art. 414 2 alin. (2) C. proc. pen., Tribunalul, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 394 C. proc. pen., a respins cererea de revizuire cu care a fost învestit, ca inadmisibilă.

În conformitate cu disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin Decizia penală nr. 112 din data de 9 septembrie 2013 Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul B.G. împotriva Sentinței penale nr. 128 din 10 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția penală, în Dosarul nr. 5612/86/2013 și a obligat revizuentul la cheltuieli judiciare.

S-a reținut că, susținerile revizuentului în sensul că hotărârea este nedreaptă, el fiind nevinovat, că a fost condamnat în mod abuziv datorită unor influențe politice, nu se circumscriu motivelor de revizuire expres prevăzute de lege, iar criticile formulate care vizează judecata cauzei, modul de administrare a probatoriului, concludența mijloacelor de probă, aspecte ce au mai fost invocate și au fost avute în vedere de către instanțele de fond, apel, recurs. De asemenea s-a reținut că revizuentul cu ocazia dezbaterilor în calea de atac a apelului, a invocat ca temei al revizuirii și art. 394 lit. c) C. proc. pen., susținând că la baza hotărârii de condamnare stau înscrisuri false, că a formulat împotriva procurorului de caz plângere penală pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, fals și uz de fals deoarece nu a administrat probatoriul complet.

A mai susținut că este bolnav de hepatita C, iar în penitenciar nu sunt condiții pentru tratarea acestei afecțiuni. Raportat la aceste critici s-a constatat că, potrivit art. 395 C. proc. pen., situațiile de revizuire prev. de art. 394 lit. c) și d) C. proc. pen. se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau ordonanță a procurorului, lucru care nu s-a făcut în cauză, iar motivele de natură medicală nu sunt prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuentul condamnat B.G. Concluziile formulate de reprezentantul Ministerului Public, apărătorul recurentului revizuent condamnat și ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Examinând recursul declarat de recurentul revizuent condamnat prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte a constatat că acesta este nefondat pentru considerentele care urmează: Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385 6 C. proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385 9 din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385 9 C. proc.

pen. În speță, Înalta Curte a constatat că recurentul revizuent condamnat deși a dezvoltat anumite critici nu au fost circumscrise niciunui caz de casare și nici nu se identifică incidența vreunui caz de casare care poate fi luat în considerare din oficiu. Totodată, se reține că recurentul revizuent condamnat deși a făcut referire la cazurile prevăzute de art. 394 lit. a), c) și d) C. proc. pen. criticile formulate privind nevinovăția sa, modul de administrare a probatoriului, concludenta mijloacelor de probă, că la baza hotărârii de condamnare stau înscrisuri false și că este bolnav de hepatita C, iar în penitenciar nu sunt condiții pentru tratarea acestei afecțiuni, au fost susținute cu ocazia, judecării cauzei în fond și în căile de atac și care au fost avute în vedere de instanțe.

De altfel, prin cererea de revizuire ce face obiectul prezentei cauze, condamnatul tinde în esență la o prelungire a probatoriului cu privire la împrejurări cunoscute de instanțele de fond și recurs, în ciclul procesual finalizat cu condamnarea revizuentului și, prin aceasta, la o reanalizare a apărărilor pe care și le-a făcut cu acea ocazie. Or, acest lucru nu poate face obiectul revizuirii, ca și cale extraordinară de atac, motivele invocate de către recurentul revizuent condamnat nu se încadrează în niciunul din motivele de revizuire limitativ și expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen., astfel încât în mod legal și temeinic cererea condamnatului a fost respinsă ca inadmisibilă. Pentru considerente anterior expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat B.G. împotriva Deciziei penale nr. 112 din data de 9 septembrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat B.G. împotriva Deciziei penale nr. 112 din data de 9 septembrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2014. Procesat de GGC - GV