ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1049/2012

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Revizuientul C.O.L. a formulat

cerere de revizuire la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, și a

susținut că au fost descoperite împrejurări care nu au fost cunoscute de

instanță la soluționarea cauzei.

Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin referatul întocmit a constatat că prin

sentința penală nr. 205 din 2 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel

Craiova în Dosarul nr. 2352/54/2010, a fost respinsă ca nefondată plângerea

formulată de petentul C.O.L. împotriva rezoluției din 5 iulie 2010 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova privind pe intimatul C.V.S.

Hotărârea a rămas definitivă la data de 27 aprilie 2011 prin decizia penală nr.

1682, Înalta Curte de Casație și Justiție respingând, ca nefondat, recursul

formulat de petent. A constatat că cererea de revizuire este îndreptată

împotriva unei hotărâri judecătorești definitive pronunțată în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., având în vedere și cele statuate de Înalta

Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 17/2007 în soluționarea

recursului în interesul legii.

La data de 5

septembrie 2011 cererea de revizuire formulată de petentul C.O.L. a fost

înaintată Curții de Apel Craiova.

Prin sentința

penală definitivă nr. 149 din 21 octombrie 2011 Curtea de Apel Craiova a

respins cererea de revizuire formulată de petentul C.O.L. împotriva sentinței

penale nr. 205 din 2 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, ca

inadmisibilă și a obligat petentul la cheltuieli judiciare către stat. A

constatat instanța că sentința penală nr. 205 din 2010 a Curții de Apel Craiova

a vizat o plângere întemeiată pe disp. art. 278

1

C. proc. pen. și nu

s-a pronunțat o soluție pe fondul cauzei, soluția fiind de respingere a

plângerii în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.,

revizuirea de față privind o hotărâre definitivă dată în procedura prev. de

art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

Împotriva

acestei decizii definitive a formulat recurs revizuientul C.O.L. la data de 12

decembrie 2012, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție sub nr. 1649/54/2011, având ca obiect recursul declarat de contestator

împotriva sentinței penale nr. 149 din 21 octombrie 2011 a Curții de Apel

Craiova. A solicitat, în esență, admiterea recursului, admiterea cererii de

revizuire și în subsidiar casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre

rejudecare, motivele aflându-se dosar.

Fată de

susținerile revizuientului Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente

dispozițiile art. 394 C. proc. pen. și în mod corect Curtea de Apel Craiova,

prin decizie definitivă, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire

formulată de petentul C.O.L., constatând că pot fi atacate pe calea revizuirii

numai hotărârile definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei, prin

condamnare, achitare sau încetarea procesului penal.

Mai este de

menționat că prin decizia nr. XVII/2007 Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile

unite, a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la

admisibilitatea căii extraordinare de atac a revizuirii împotriva hotărârilor

judecătorești definitive, pronunțate în temeiul art. 278

1

alin. (8)

lit. a) și b) C. proc. pen. și a stabilit că „cererea de revizuire îndreptată

împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în temeiul art.

278

1

alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen., este inadmisibilă".

De asemenea,

dispozițiile art. 385

1

C. proc. pen. enumera strict și limitativ

hotărârile care pot fî atacate cu recurs, sentința atacată fiind definitivă.

Totodată, sistemul român de jurisdicție a statuat principiul legalității și

unicității acestei căi de atac, iar recunoașterea unei căi de atac în situații

neprevăzute de legea procesual penală ar constitui o încălcare a principiului

legalității căilor de atac, și, din acest motiv, apare ca o soluție

inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecință,

fată de cele reținute, având în vedere că recursul declarat de revizuient este

formulat împotriva unei sentințe definitive și față de decizia RIL nr.

XVII/2007, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C.

proc. pen., va respinge recursul formulat contestatorul C.O.L. ca fiind

inadmisibil.

În baza art.

192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-revizuient va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de revizuientul C.O.L. împotriva sentinței

penale nr. 149 din 21 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă

recurentul-revizuient la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 5 aprilie 2012.