ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1049/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Revizuientul C.O.L. a formulat cerere de revizuire la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, și a susținut că au fost descoperite împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin referatul întocmit a constatat că prin sentința penală nr. 205 din 2 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 2352/54/2010, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul C.O.L. împotriva rezoluției din 5 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova privind pe intimatul C.V.S. Hotărârea a rămas definitivă la data de 27 aprilie 2011 prin decizia penală nr. 1682, Înalta Curte de Casație și Justiție respingând, ca nefondat, recursul formulat de petent.

A constatat că cererea de revizuire este îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive pronunțată în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., având în vedere și cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 17/2007 în soluționarea recursului în interesul legii. La data de 5 septembrie 2011 cererea de revizuire formulată de petentul C.O.L. a fost înaintată Curții de Apel Craiova. Prin sentința penală definitivă nr. 149 din 21 octombrie 2011 Curtea de Apel Craiova a respins cererea de revizuire formulată de petentul C.O.L. împotriva sentinței penale nr. 205 din 2 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, ca inadmisibilă și a obligat petentul la cheltuieli judiciare către stat.

A constatat instanța că sentința penală nr. 205 din 2010 a Curții de Apel Craiova a vizat o plângere întemeiată pe disp. art. 278 1 C. proc. pen. și nu s-a pronunțat o soluție pe fondul cauzei, soluția fiind de respingere a plângerii în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., revizuirea de față privind o hotărâre definitivă dată în procedura prev. de art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Împotriva acestei decizii definitive a formulat recurs revizuientul C.O.L. la data de 12 decembrie 2012, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 1649/54/2011, având ca obiect recursul declarat de contestator împotriva sentinței penale nr. 149 din 21 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova.

A solicitat, în esență, admiterea recursului, admiterea cererii de revizuire și în subsidiar casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, motivele aflându-se dosar. Fată de susținerile revizuientului Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 394 C. proc. pen. și în mod corect Curtea de Apel Craiova, prin decizie definitivă, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petentul C.O.L., constatând că pot fi atacate pe calea revizuirii numai hotărârile definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei, prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal.

Mai este de menționat că prin decizia nr. XVII/2007 Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la admisibilitatea căii extraordinare de atac a revizuirii împotriva hotărârilor judecătorești definitive, pronunțate în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen. și a stabilit că „cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen., este inadmisibilă". De asemenea, dispozițiile art. 385 1 C. proc. pen. enumera strict și limitativ hotărârile care pot fî atacate cu recurs, sentința atacată fiind definitivă.

Totodată, sistemul român de jurisdicție a statuat principiul legalității și unicității acestei căi de atac, iar recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac, și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. În consecință, fată de cele reținute, având în vedere că recursul declarat de revizuient este formulat împotriva unei sentințe definitive și față de decizia RIL nr. XVII/2007, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge recursul formulat contestatorul C.O.L. ca fiind inadmisibil. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuientul C.O.L. împotriva sentinței penale nr. 149 din 21 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul-revizuient la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 aprilie 2012.