ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 769/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data

de 07 iunie 2011 contestatorul C.O.L. a formulat contestație în anulare împotriva

sentinței penale nr. 86 din 10 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în

Dosarul cu nr. 2516/54/2010, solicitând anularea acestei hotărâri, invocând incidența

cazului prev de art. 386 lit. d) C. proc. pen., cu motivarea că deși a solicitat

în scris conexarea Dosarului nr. 2516/54/2010 la Dosarul nr. 2351/54/2010, care

priveau aceleași părți și aceleași fapte, Curtea de Apel Craiova nu a ținut seama

de această cerere și astfel a pronunțat o nouă hotărâre (sentința penală nr. 86/2011),

cu privire la care există autoritate de lucru judecat deoarece, anterior, prin sentința

penală nr. 205 din 02 noiembrie 2010 (definitivă prin decizia nr. 1682 din 27

aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) se dispusese respingerea ca

nefondată a plângerii formulată împotriva rezoluției nr. 461/P/2010 din 05 iulie

2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe intimatul C.V.S.

Prin sentința penală nr. 136 din 22 septembrie Curtea de Apel

Craiova a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petentul

C.O.L. împotriva sentinței penale nr. 86 din 10 mai 2011 pronunțată de Curtea de

Apel Craiova în Dosarul cu nr. 2516/54/2010, privind pe intimatul C.V.S. și l-a

obligat pe contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat.

A reținut instanța de fond că prin sentința penală nr. 205

de la 02 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în Dosarul nr. 2351/54/2010,

s-a dispus respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petentul C.O.L. împotriva

rezoluției nr. 461/P/2010 din 5 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova și a fost obligat petentul la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare

statului, sens în care instanța a constatat, în esență, că în mod just procurorul

de caz a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul șef C.V.S. - șeful

I.P.J. Gorj, întrucât actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat săvârșirea

de către intimat a infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., reclamată de petent.

Această hotărâre a rămas definitivă prin decizia nr. 1682 din 27 aprilie 2011,

Înalta Curte de Casație și Justiție respingând calea de atac formulată de petiționar,

ca fiind nefondată și obligându-l pe acesta la plata sumei de 200 RON reprezentând

cheltuieli judiciare către stat.

Prin sentința penală nr. 86 de la 10 mai 2011 a Curții de Apel

Craiova, pronunțată în Dosarul nr. 2516/54/2010, s-a dispus respingerea ca inadmisibilă

a plângerii formulată de petentul C.O.L. împotriva rezoluției nr. 461/P/2010 din

5 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și a fost obligat

petentul la plata sumei de 280 RON cheltuieli judiciare statului, constatări du-se

că instanța a fost investită cu o plângere formulată împotriva aceleiași soluții

de netrimitere în judecată, care vizează aceleași părți și fapte și referitor la

care s-a finalizat deja cercetarea printr-o hotărâre definitivă, conform procedurii

prev de art. 278

1

C. proc. pen. Această ultimă hotărâre a rămas definitivă,

intrând în vigoare dispozițiile art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., așa

cum acestea s-au fost modificat prin Legea nr. 202/2010, rap la art. XXIV alin.

(1) din Legea nr. 202/2010.

A constatat instanța că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele

impuse de art. 386 lit. d) C. proc. pen. întrucât, astfel cum s-a statuat prin decizia

nr. XVII/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul

legii, „în raport cu soluțiile ce pot fi pronunțate în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen. de către judecătorul care examinează plângerea

împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată,

nu se poate considera că într-o astfel de etapă procesuală s-ar rezolva fondul cauzei,

deoarece niciuna dintre aceste soluții nu implică stabilirea existenței faptei și

a vinovăției în accepțiunea prevederilor art. 345 C. proc. pen., respectiv prin

condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal".

Împotriva acestei decizii definitive a formulat recurs contestatorul

C.O.L. la data de 16 noiembrie 2011, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție sub nr. 1204/54/2011, având ca obiect recursul declarat

de contestator împotriva deciziei penale nr. 136 din 22 septembrie 2011 a Curții

de Apel Craiova.

Față de susținerile contestatorului referitoare disp. art.

394 lit d) C. proc. pen. și la faptul că există autoritate de lucru judecat,

Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile menționate, întrucât

prin sentința penală nr. 205 din 02 noiembrie 2010 Curtea de Apel Craiova, a dispus

respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petentul C.O.L. împotriva rezoluției

nr. 461/P/2010 din 5 iulie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova

constatând în esență că în mod just s-a dispus neînceperea urmăririi penale față

de intimatul C.V.S., iar prin sentința penală nr. 86 de la 10 mai 2011 a Curții

de Apel Craiova, s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a plângerii formulată de

petentul C.O.L. împotriva aceleiași rezoluții constatându-se că instanța a fost

investită cu o plângere formulată împotriva aceleiași soluții de netrimitere în

judecată, care vizează aceleași părți și fapte și referitor la care s-a finalizat

deja cercetarea printr-o hotărâre definitivă, reținându-se că o plângere cu același

obiect a mai fost soluționată definitiv anterior.

Înalta Curte constată că în mod corect Curtea de Apel Craiova,

prin decizie definitivă, a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată

de petentul C.O.L., întrucât în cauză nu sunt îndeplinite cerințele impuse de

art. 386 lit. d) C. proc. pen.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 385

1

din C.

proc. pen. pot fi atacate cu recurs:

a) sentințele pronunțate de judecătorii;

b) sentințele pronunțate de tribunalele militare;

c) sentințele pronunțate de curțile de apel și Curtea Militară

de Apel;

d) sentințele pronunțate de secția penală a Înalta Curte de

Casație de Justiție;

d

1

) sentințele privind infracțiunile pentru care

punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei

vătămate; deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de curți de apel și Curtea

Militară de Apel;

Sentințele pronunțate în materia executării hotărârilor penale,

afară de cazul când legea prevede altfel, precum și cele privind reabilitarea.

Dispozițiile art. 385

1

C. proc. pen. enumera strict

și limitativ hotărârile care pot fi atacate cu recurs. Totodată, sistemul român

de jurisdicție a statuat principiul legalității și unicității acestei căi de atac,

iar recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală

ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac, și, din acest

motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecință, fată de cele reținute, având în vedere că recursul

declarat de contestator este formulat împotriva unei decizii definitive, Înalta

Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit a) C. proc. pen., va respinge

recursul formulat contestatorul C.O.L. ca fiind inadmisibil și față de dispozițiile

art. 192 C. proc. pen. va obliga recurentul contestator la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul

C.O.L. împotriva sentinței penale nr. 136 din 22 septembrie 2011 a Curții de Apel

Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 RON cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 martie 2012.