ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2241/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 317 din 15 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 7526/95/2009, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul L.A.R., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 288 alin. (2) C. pen. și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen. În baza art. 181 C. pen., raportat la art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului L.A.R., sancțiunea de 800 lei, amendă administrativă. În baza art. 170 C. proc. pen., au fost anulate mențiunile false din declarația martorului B.D.

din Dosarul nr. 757/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci. În considerntele acestei hotărâri s-au reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 443/P/2009 din 29 septembrie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului L.A.R. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 288 alin. (2) C. pen. și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33-34 C. pen. S-a reținut prin actul de sesizare că inculpatul, încadrat la data de 16 decembrie 2006 ca agent de poliție la Postul de Poliție Roșia de Amaradia, județul Gorj și avizat la 12 martie 2007, ca organ de cercetare al Poliției Judiciare în sensul Legii nr. 364/2004, a efectuat acte de cercetare penală în mai multe cauze, inclusiv în Dosarul nr. 757/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci, împotriva numitului A.G., la plângerea fiului său, A.M.

Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci, partea vătămată A.M. a solicitat cercetarea tatălui său, A.G., (în Dosarul sus menționat nr. 757/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci), pentru săvârșirea infracțiunii de furt, susținând că la data de 22 mai 2008 a sustras o poartă metalică de la locuința sa. Dosarul a fost instrumentat de către inculpatul L.A.R., ca agent de poliție al Postului de Poliție Roșia de Amaradia, în efectuarea actelor de cercetare, acesta procedând și la audierea martorului B.D., care a fost ascultat la 27 noiembrie 2008, declarația acestuia fiind consemnată de inculpat pe aversul unei file de format A4.

În actul de sesizare al instanței s-a reținut că, fără a încunoștința acest martor, inculpatul a completat declarația lui pe verso-ul aceleiași file, tot cu scris de mână, menționând fictiv caracteristicile unei porți metalice (dimensiuni, culoare, etc), după care a contrafăcut semnătura martorului prin imitare. în continuare, inculpatul a propus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul A.G., pentru infracțiunea de furt între rude, cu motivarea că fapta nu există, propunerea fiind confirmată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Novaci prin rezoluția nr. 757/P/2008 din 17 decembrie 2008, soluție menținută prin sentința penală nr. 44 din 23 februarie 2009 a Judecătoriei Novaci și Decizia penală nr. 272 din 08 aprilie 2009 a Tribunalului Gorj.

Din concluziile raportului de expertiză criminalistică întocmit în cauză a rezultat că semnătura aflată pe verso-ul declarației martorului B.D., nu a fost executată de către acesta, însă nu se poate stabili persoana care a executat-o după caracteristicile grafice ale semnăturii. Chiar dacă specialiștii au apreciat că nu poate fi stabilită persoana care a contrafăcut semnătura martorului B.D., s-a reținut de către procuror că autorul ei este inculpatul, în condițiile în care scrisul de completare al declarației îi aparține, iar alți lucrători de poliție nu au efectuat activități de cercetare în acest dosar. În drept, s-a reținut că activitatea infracțională desfășurată de inculpat, constând în completarea declarației dată de martorul B.D.

în Dosarul nr. 757/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci și în contrafacerea semnăturii prin imitare și, respectiv, folosirea acestei declarații pentru motivarea referatului cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitorul A.G., pentru infracțiunea de furt între rude, realizează elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 288 alin. (2) și art. 291 C. pen. S-a mai reținut că în cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul care nu a recunoscut semnarea martorului prin imitare, după completarea făcută pe verso-ul declarației acestuia, iar martorul B.D. a precizat că a semnat declarația doar pe prima pagină, iar fraza de pe a doua pagină a declarației sale nu a fost dictată de acest martor și nici semnătura după această completare nu-i aparține.

Totodată, s-a constatat că martorii A.A. și A.G. au declarat că poarta găsită la martorul B.D. este una și aceeași cu cea care fusese luată de la accesul din curtea locuinței sale. Față de apectele anterior prezentate, prima instanță, pe baza probatoriului administrat în cursul cercetării judecătorești, coroborat cu actele de urmărire penală efectuate în cauză, a constatat că faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată subzistă, ca de altfel și vinovăția inculpatului, însă a apreciat că aceste fapte nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni întrucât, prin acea frază completată de către inculpat, referitoare la dimensiunile și caracteristicile unei porți, completare semnată de același inculpat prin imitare, s-a adus o atingere minimă uneia din valorile apărate de lege.

Totodată, prima instanță a apreciat că, prin conținutul său concret, faptele inculpatului, fiind lipsite în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, fiind pe deplin aplicabile în cauză dispozițiile art. 181 C. pen. În aprecierea lipsei de pericol sociel al faptelor inculpatului, prima instanța a invocat și procesul-verbal încheiat de către inculpat (fila nr. 35 din dosarul de urmărire penală), în conținutul căruia acesta menționase caracteristicile și dimensiunile porții ce apar în completarea declarației martorului B.D. De asemenea, instnața de fond a constatat că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la prima abatere, este un element tânăr, care era încadrat în muncă ca agent de poliție de la data de 16 decembrie 2006. În consecință, pentru argumentele anterior prezentate, prima instanță a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., achitarea inculpatului L.A.R. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., 288 alin. (2) C. pen. și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen., iar în baza art. 181 C. pen., raportat la art. 91 lit. c) C. pen., i-a aplicat acestuia sancțiunea de 800 lei, amendă administrativă. Totodată, în baza art. 170 C. proc. pen., au fost anulate mențiunile false din declarația martorului B.D. din Dosarul nr. 757/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, criticând sentința atacată sub două aspecte: 1. greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, cu motivarea că ne se poate reține lipsa pericolului social, având în vedere consecințele infracțiunii, atingerea adusă actului de justiție și credibilității de care trebuie să se bucure organele de poliție și 2. cheltuielile judiciare către stat au fost stabilite într-un cuantum mai mic decât cel real, având în vedere că la urmărirea penală a fost de 150 lei, iar prin sentință s-au stabilit numai în cuantum de 100 lei, solicitându-se desființarea hotărârii și sub acest aspect.

Prin Decizia penală nr. 55 din 3 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj împotriva sentinței penale nr. 317 din 15 decembrie 209, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 7526/95/2009, s-a desființat, în parte, sentința atacată și s-au majorat cheltuielile judiciare către stat la plata cărora a fost obligat inculpatul, de la 100 la 250 lei, menținându-se celelate dispoziții ale hotărârii atacate. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a constatat că primul motiv de apel formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj este nefondat întrucât instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, concordantă cu probele administrate în cauză.

Astfel, având în vedere împrejurările comiterii faptelor, scopul urmărit nefiind acela de a favoriza vreuna din părți, faptul că aspectele consemnate de inculpat în completarea declarației martorului corespund cu cele relevate de probele administrate (procesul-verbal arătat mai sus și declarațiile martorilor B.D., A.A. și A.G.), persoana și conduita inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, avea la data faptei vârsta de 22 de ani și a avut o comportare bună anterior comiterii faptelor, instanța de apel a apreciat că faptele inculpatului au adus o atingere minimă valorii sociale apărate de lege, fiind corect dispusă de instanța de fond achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen., cu aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 800 lei, pentru infracțiunile prev. de art. 246 C. pen., art. 288 alin. (2) C. pen. și art. 291 C. pen. În ceea ce privește al doilea motiv de apel, s-a apreciat că acesta este întemeiat, întrucât cuantumul cheltuielilor judiciare către stat stabilit de instanța de fond este mai mic decât cel real, având în vedere că la urmărirea penală au fost stabilite cheltuieli de 150 lei, iar prin sentință s-au stabilit cheltuieli judiciare în sumă de doar 100 lei.

Pentru argumentele anterior prezentate, instanța de apel a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj împotriva sentinței penale nr. 317 din 15 decembrie 209, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția penală, în Dosarul nr. 7526/95/2009, a desființat, în parte, sentința atacată și a majorat cheltuielile judiciare către stat la plata cărora a fost obligat inculpatul, de la 100 la 250 lei, menținând celelate dispoziții ale hotărârii atacate. Împotriva aceste hotărâri, în termen legal, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, motivele de recurs fiind dezvoltate în memoriul aflat la filele 3-5 din dosarul de recurs. La termenul acordat pentru soluționarea cauzei, 8 iunie 2010 susținând oral motivele de recurs, reprezentantul parchetului a arătat că înțelege să susțină numai pct. 1 din motivele de recurs formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, respectiv cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen., arătând că achitarea inculpatului de sub acuzarea săvârșirii celor trei fapte, pe considerentul că acestea sunt lipsite de gradul de pericol social al unei infracțiuni, are la bază o gravă eroare solicitând, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și, în rejudecare, condamnarea inculpatului pentru fiecare dintre faptele pentru care a fost trimis în judecată. Apărătorul intimatului inculpat a solicitat respingerea recursului parchetului, ca nefondat, concluziile acestuia și ale intimatului inculpat fiind redate în practicaua prezentei hotărâri. Analizând recursul declarat, potrivit motivului de casare susținut de reprezentantul Parchetului, a actelor și lucrărilor de la dosar, a sentinței pronunțate în cauză, precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., combinat cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 din același cod, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare. În conformitate cu dispozițiilor art. 181 C. pen.: „nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului". Pentru a fi incidente dispozițiile art. 181 C. pen., trebuie îndeplinite următoarele condiții referitoare la gradul de pericol social al infracțiunii și anume: S prin fapta săvârșită să se fi adus o atingere minimă valorii apărate de textul care încriminează infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată un inculpat; valoarea apărată de lege, prin conținutul ei concret să fie lipsit în mod vădit de importanță; În mod just Tribunalul Gorj și ulterior Curtea de Apel Craiova au apreciat că acțiunile ilicite întreprinse de inculpat, ce au constat în completarea declarației dată de martorul B.D.

în Dosarul nr. 757/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci și în contrafacerea semnăturii acestuia prin imitare și folosirea acestei declarații pentru motivarea referatului cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală față de A.G., pentru săvârșirea infracțiunii de furt între rude, nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni. În opinia și argumentele instanțelor anterioare, Curtea, având în vedere împrejurările comiterii faptelor, scopul urmărit nefiind acela de a favoriza vreuna din părți, faptul că aspectele consemnate de inculpat în completarea declarației martorului corespund cu cele relevate de probele administrate (procesul-verbal arătat mai sus și declarațiile martorilor B.D., A.A.

și A.G.), persoana și conduita inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, avea la data faptei vârsta de 22 de ani și a avut o comportare bună anterior comiterii faptelor, apreciază că soluția de achitare a inculpatului întemeiată pe lipsa uneia din trăsăturile esențiale ale infracțiunii (pericolul social) este legală și temeinică. Împrejurarea semnalată de procuror referitoare la existența unui alt dosar în care inculpatul este cercetat pentru infracțiuni de aceeași natură cu cea ce formează obiectul prezentului dosar, nu atrage inaplicabilitatea dispozițiilor art. 181 C. pen., întrucât circumstanțele personale ale inculpatului constituie doar unul din criteriile de apreciere a pericolului social concret al faptei.

Pentru aceste considerente, apreciind că motivul de casare susținut de reprezentantul parchetului este neîntemeiat, și cum nu se constată existența unor motive susceptibile de a fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 55 din 3 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 55 din 3 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat L.A.R., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 iunie 2010.