ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2241/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2241/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 317 din 15 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în

Dosarul nr. 7526/95/2009, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.,

raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul L.A.R.,

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 288 alin.

(2) C. pen. și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen.

În baza art. 181 C. pen., raportat la art. 91 lit. c)

C. pen., s-a aplicat inculpatului L.A.R., sancțiunea de 800 lei, amendă

administrativă.

În baza art. 170 C. proc. pen., au fost anulate

mențiunile false din declarația martorului B.D. din Dosarul nr. 757/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci.

În considerntele acestei hotărâri s-au reținut

următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 443/P/2009 din 29 septembrie 2009

al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj s-a dispus punerea în mișcare a

acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului L.A.R. pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 288 alin. (2) C.

pen. și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33-34 C. pen.

S-a reținut prin actul de sesizare că inculpatul,

încadrat la data de 16 decembrie 2006 ca agent de poliție la Postul de Poliție

Roșia de Amaradia, județul Gorj și avizat la 12 martie 2007, ca organ de

cercetare al Poliției Judiciare în sensul Legii nr. 364/2004, a efectuat acte

de cercetare penală în mai multe cauze, inclusiv în Dosarul nr. 757/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci, împotriva numitului A.G., la

plângerea fiului său, A.M.

Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă

Judecătoria Novaci, partea vătămată A.M. a solicitat cercetarea tatălui său, A.G.,

(în Dosarul sus menționat nr. 757/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Novaci), pentru săvârșirea infracțiunii de furt, susținând că la data de 22 mai

2008 a sustras o poartă metalică de la locuința sa. Dosarul a fost instrumentat

de către inculpatul L.A.R., ca agent de poliție al Postului de Poliție Roșia de

Amaradia, în efectuarea actelor de cercetare, acesta procedând și la audierea

martorului B.D., care a fost ascultat la 27 noiembrie 2008, declarația acestuia

fiind consemnată de inculpat pe aversul unei file de format A4.

În actul de sesizare al instanței s-a reținut că,

fără a încunoștința acest martor, inculpatul a completat declarația lui pe

verso-ul aceleiași file, tot cu scris de mână, menționând fictiv

caracteristicile unei porți metalice (dimensiuni, culoare, etc), după care a

contrafăcut semnătura martorului prin imitare. în continuare, inculpatul a

propus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul A.G., pentru

infracțiunea de furt între rude, cu motivarea că fapta nu există, propunerea

fiind confirmată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Novaci prin rezoluția nr.

757/P/2008 din 17 decembrie 2008, soluție menținută prin sentința penală nr. 44

din 23 februarie 2009 a Judecătoriei Novaci și Decizia penală nr. 272 din 08

aprilie 2009 a Tribunalului Gorj.

Din concluziile raportului de expertiză

criminalistică întocmit în cauză a rezultat că semnătura aflată pe verso-ul

declarației martorului B.D., nu a fost executată de către acesta, însă nu se

poate stabili persoana care a executat-o după caracteristicile grafice ale

semnăturii.

Chiar dacă specialiștii au apreciat că nu poate fi

stabilită persoana care a contrafăcut semnătura martorului B.D., s-a reținut de

către procuror că autorul ei este inculpatul, în condițiile în care scrisul de

completare al declarației îi aparține, iar alți lucrători de poliție nu au

efectuat activități de cercetare în acest dosar.

În drept, s-a reținut că activitatea infracțională

desfășurată de inculpat, constând în completarea declarației dată de martorul B.D.

în Dosarul nr. 757/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci și în

contrafacerea semnăturii prin imitare și, respectiv, folosirea acestei

declarații pentru motivarea referatului cu propunerea de neîncepere a urmăririi

penale față de făptuitorul A.G., pentru infracțiunea de furt între rude,

realizează elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 246, art.

288 alin. (2) și art. 291 C. pen.

S-a mai reținut că în cursul cercetării judecătorești

a fost audiat inculpatul care nu a recunoscut semnarea martorului prin imitare,

după completarea făcută pe verso-ul declarației acestuia, iar martorul B.D. a

precizat că a semnat declarația doar pe prima pagină, iar fraza de pe a doua

pagină a declarației sale nu a fost dictată de acest martor și nici semnătura

după această completare nu-i aparține.

Totodată, s-a constatat că martorii A.A. și A.G. au

declarat că poarta găsită la martorul B.D. este una și aceeași cu cea care

fusese luată de la accesul din curtea locuinței sale.

Față de apectele anterior prezentate, prima instanță,

pe baza probatoriului administrat în cursul cercetării judecătorești, coroborat

cu actele de urmărire penală efectuate în cauză, a constatat că faptele pentru

care inculpatul a fost trimis în judecată subzistă, ca de altfel și vinovăția

inculpatului, însă a apreciat că aceste fapte nu prezintă gradul de pericol

social al unor infracțiuni întrucât, prin acea frază completată de către

inculpat, referitoare la dimensiunile și caracteristicile unei porți,

completare semnată de același inculpat prin imitare, s-a adus o atingere minimă

uneia din valorile apărate de lege.

Totodată, prima instanță a apreciat că, prin

conținutul său concret, faptele inculpatului, fiind lipsite în mod vădit de

importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, fiind pe

deplin aplicabile în cauză dispozițiile art. 181 C. pen.

În aprecierea lipsei de pericol sociel al faptelor

inculpatului, prima instanța a invocat și procesul-verbal încheiat de către

inculpat (fila nr. 35 din dosarul de urmărire penală), în conținutul căruia

acesta menționase caracteristicile și dimensiunile porții ce apar în

completarea declarației martorului B.D.

De asemenea, instnața de fond a constatat că

inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la prima abatere, este

un element tânăr, care era încadrat în muncă ca agent de poliție de la data de

16 decembrie 2006.

În consecință, pentru argumentele anterior

prezentate, prima instanță a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., achitarea inculpatului L.A.R. sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., 288 alin. (2)

C. pen. și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen., iar în baza art.

181 C. pen., raportat la art. 91 lit. c) C. pen., i-a aplicat acestuia

sancțiunea de 800 lei, amendă administrativă.

Totodată, în baza art. 170 C. proc. pen., au fost

anulate mențiunile false din declarația martorului B.D. din Dosarul nr. 757/P/2008

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, criticând sentința atacată

sub două aspecte: 1. greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunile

pentru care a fost trimis în judecată, cu motivarea că ne se poate reține lipsa

pericolului social, având în vedere consecințele infracțiunii, atingerea adusă

actului de justiție și credibilității de care trebuie să se bucure organele de

poliție și 2. cheltuielile judiciare către stat au fost stabilite într-un

cuantum mai mic decât cel real, având în vedere că la urmărirea penală a fost

de 150 lei, iar prin sentință s-au stabilit numai în cuantum de 100 lei,

solicitându-se desființarea hotărârii și sub acest aspect.

Prin Decizia penală nr. 55 din 3 martie 2010 a Curții

de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj împotriva sentinței penale nr.

317 din 15 decembrie 209, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 7526/95/2009,

s-a desființat, în parte, sentința atacată și s-au majorat cheltuielile

judiciare către stat la plata cărora a fost obligat inculpatul, de la 100 la

250 lei, menținându-se celelate dispoziții ale hotărârii atacate.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel

a constatat că primul motiv de apel formulat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Gorj este nefondat întrucât instanța de fond a reținut o stare de

fapt corectă, concordantă cu probele administrate în cauză.

Astfel, având în vedere împrejurările comiterii

faptelor, scopul urmărit nefiind acela de a favoriza vreuna din părți, faptul

că aspectele consemnate de inculpat în completarea declarației martorului

corespund cu cele relevate de probele administrate (procesul-verbal arătat mai

sus și declarațiile martorilor B.D., A.A. și A.G.), persoana și conduita

inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, avea la data faptei

vârsta de 22 de ani și a avut o comportare bună anterior comiterii faptelor,

instanța de apel a apreciat că faptele inculpatului au adus o atingere minimă

valorii sociale apărate de lege, fiind corect dispusă de instanța de fond

achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen., cu aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 800 lei,

pentru infracțiunile prev. de art. 246 C. pen., art. 288 alin. (2) C. pen. și art.

291 C. pen.

În ceea ce privește al doilea motiv de apel, s-a

apreciat că acesta este întemeiat, întrucât cuantumul cheltuielilor judiciare

către stat stabilit de instanța de fond este mai mic decât cel real, având în

vedere că la urmărirea penală au fost stabilite cheltuieli de 150 lei, iar prin

sentință s-au stabilit cheltuieli judiciare în sumă de doar 100 lei.

Pentru argumentele anterior prezentate, instanța de

apel a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj împotriva

sentinței penale nr. 317 din 15 decembrie 209, pronunțată de Tribunalul Gorj,

secția penală, în Dosarul nr. 7526/95/2009, a desființat, în parte, sentința

atacată și a majorat cheltuielile judiciare către stat la plata cărora a fost

obligat inculpatul, de la 100 la 250 lei, menținând celelate dispoziții ale

hotărârii atacate.

Împotriva aceste hotărâri, în termen legal, a

formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, motivele de

recurs fiind dezvoltate în memoriul aflat la filele 3-5 din dosarul de recurs.

La termenul acordat pentru soluționarea cauzei, 8

iunie 2010 susținând oral motivele de recurs, reprezentantul parchetului a

arătat că înțelege să susțină numai pct. 1 din motivele de recurs formulate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, respectiv cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., arătând că achitarea

inculpatului de sub acuzarea săvârșirii celor trei fapte, pe considerentul că

acestea sunt lipsite de gradul de pericol social al unei infracțiuni, are la

bază o gravă eroare solicitând, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. b)

C. proc. pen., admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și, în

rejudecare, condamnarea inculpatului pentru fiecare dintre faptele pentru care

a fost trimis în judecată.

Apărătorul intimatului inculpat a solicitat

respingerea recursului parchetului, ca nefondat, concluziile acestuia și ale

intimatului inculpat fiind redate în practicaua prezentei hotărâri.

Analizând recursul declarat, potrivit motivului de

casare susținut de reprezentantul Parchetului, a actelor și lucrărilor de la

dosar, a sentinței pronunțate în cauză, precum și din oficiu, sub toate

aspectele de legalitate și temeinicie, conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

din același cod, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.

În conformitate cu dispozițiilor art. 181 C. pen.:

„nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea

minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret,

fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social

al unei infracțiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social se

ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările

în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce,

precum și de persoana și conduita făptuitorului".

Pentru a fi incidente dispozițiile art. 181 C. pen.,

trebuie îndeplinite următoarele condiții referitoare la gradul de pericol

social al infracțiunii și anume:

S prin fapta săvârșită să se fi adus o atingere

minimă valorii apărate de textul care încriminează infracțiunea pentru care a

fost trimis în judecată un inculpat; valoarea apărată de lege, prin conținutul

ei concret să fie lipsit în mod vădit de importanță;

În mod just Tribunalul Gorj și ulterior Curtea de

Apel Craiova au apreciat că acțiunile ilicite întreprinse de inculpat, ce au

constat în completarea declarației dată de martorul B.D. în Dosarul nr. 757/P/2008

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci și în contrafacerea semnăturii

acestuia prin imitare și folosirea acestei declarații pentru motivarea

referatului cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală față de A.G.,

pentru săvârșirea infracțiunii de furt între rude, nu prezintă gradul de

pericol social al unor infracțiuni.

În opinia și argumentele instanțelor anterioare,

Curtea, având în vedere împrejurările comiterii faptelor, scopul urmărit

nefiind acela de a favoriza vreuna din părți, faptul că aspectele consemnate de

inculpat în completarea declarației martorului corespund cu cele relevate de

probele administrate (procesul-verbal arătat mai sus și declarațiile martorilor

B.D., A.A. și A.G.), persoana și conduita inculpatului, care nu este cunoscut

cu antecedente penale, avea la data faptei vârsta de 22 de ani și a avut o

comportare bună anterior comiterii faptelor, apreciază că soluția de achitare a

inculpatului întemeiată pe lipsa uneia din trăsăturile esențiale ale

infracțiunii (pericolul social) este legală și temeinică.

Împrejurarea semnalată de procuror referitoare la

existența unui alt dosar în care inculpatul este cercetat pentru infracțiuni de

aceeași natură cu cea ce formează obiectul prezentului dosar, nu atrage

inaplicabilitatea dispozițiilor art. 181 C. pen., întrucât circumstanțele

personale ale inculpatului constituie doar unul din criteriile de apreciere a

pericolului social concret al faptei.

Pentru aceste considerente, apreciind că motivul de

casare susținut de reprezentantul parchetului este neîntemeiat, și cum nu se

constată existența unor motive susceptibile de a fi luate în considerare din

oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 55 din 3 martie 2010 a

Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 55 din 3

martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru

intimatul inculpat L.A.R., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 iunie 2010.