ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.10.2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3258/2009

HOTĂRÂRE
14.10.2009
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3258/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului penal de față;

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin concluziile nr. 803/III/6/2008 din 26 mai 2008

Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj a solicitat Tribunalului Gorj revizuirea

Deciziei penale nr. 548/A din 9 decembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr.

283/P/2003 al Curții de Apel Craiova, secția penală, solicitându-se condamnarea

inculpatului T.I.M., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 174

alin. (1) C. pen. și art. 208 alin. (1) C. pen., ce se pretindeau a fi comise

de acesta în ziua de 12 martie 2002.

Judecarea cauzei a fost strămutată

la Tribunalul Caraș-Severin.

Prin Sentința penală nr. 12 din 5

martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 7804/95/2008 al Tribunalului

Caraș-Severin, cererea de revizuire a fost respinsă.

În cererea de revizuire formulată de

procuror s-a invocat cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen., respectiv, revizuirea poate fi cerută când un martor, un expert sau un

interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei

revizuire se cere.

Pentru a respinge cererea de

revizuire, Tribunalul Caraș-Severin și Curtea de Apel Timișoara în motivarea

Deciziei penale nr. 67/A din 21 mai 2009 prin care a respins apelul

procurorului, au apreciat că instanța de apel, respectiv, Curtea de Apel

Craiova care a judecat fondul cauzei în apel, a motivat hotărârea de achitare a

inculpatului exclusiv pe argumente de ordin tehnico-științific și nicidecum pe

declarațiile martorilor N.M., B.P.A. și R.I.

În termen legal, Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara a declarat recurs împotriva acestor ultime

hotărâri; în esență, s-a susținut că probele testimoniale cât și raportul de

expertiză medico-legală nr. 941/2004 al I.M.L. Craiova - arătate și analizate -

nu sunt de natură să excludă pe T.I.M. ca autor al agresiunilor exercitate

asupra victimei N.G., câtă vreme s-au făcut precizări univoce în sensul că

„leziunile puteau fi produse prin lovire cu mâna stângă, cu agresorul în

poziție lateral stânga sau lateral dreapta” față de victimă.

În ședința publică din 14 octombrie

2009, procurorul de ședință a declarat că înțelege să retragă recursul

declarat, depunând în acest sens la dosar, referatul cu propunerea de

retragerea recursului declarat, cu aprobarea din 5 octombrie 2009 a

procurorului ierarhic superior.

În raport de declarația făcută de

procuror în ședință publică de retragerea recursului declarat în cauză și

constatând că sunt realizate cumulativ și celelalte cerințe prevăzute de art.

369 C. proc. pen., în temeiul art. 385

4

alin. (2) C. proc. pen. se

va lua act de retragerea recursului declarat de procuror prin hotărârea ce se

va pronunța.

Conform art. 192 alin. (6) C. proc.

pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Ia act de retragerea recursului declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva Deciziei penale nr. 67

din 21 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind pe T.M.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 octombrie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-06-20
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2153/2012
a efectuat urmărirea penală și cercetarea judecătorească. S-a arătat și că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen. în raport de declarația martorului V.I. din data de 10 mai 2010 din dosarul de ur
ÎCCJ 2010-06-24
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2525/2010
ești, respectiv Dosarele de cercetare nr. 342609, 342613 și 342624. La termenul din 16 februarie 2009, data când s-a judecat recursul său, a depus instanței copii după 40 de file din dosarele de cercetare menționate mai sus. Pentru că pronu
ÎCCJ 2010-06-11
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2299/2010
și V.C. Totodată, a mai arătat că martorul V.C. are capacități intelectuale extrem de reduse, existând dubii cu privire la gradul de percepție a realității obiective. Martorul C.C. nu a fost de față la data de 26 decembrie 2007, iar martori
ÎCCJ 2006-03-13
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4057/2006
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1594 din 13 decembrie 2005 Tribunalul București, secția I penală, în temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a respins, ca nefondată
ÎCCJ 2013-04-09
0,95
ÎCCJ, Secția penală
9/D din 2 iulie 2008 în Dosarul nr. 29/110/2005 l-a achitat pe inculpat pentru toate infracțiunile, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. (fapta nu a fost săvârșită de inculpat). Curtea de
Sursă