ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2525/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2525/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 136 de la 1 octombrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, pronunțată în Dosarul nr. 497/32/2009

a fost respinsă, ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petentul P.I.

împotriva sentinței penale nr. 169 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea

de Apel Bacău.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen. a fost obligat petentul să plătească statului suma de 150 lei,

cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Curții

de Apel Bacău sub numărul 497/32/2009, petentul a solicitat instanței

revizuirea sentinței penale nr. 169 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea

de Apel Bacău.

În motivarea cererii,

revizuientul petent a arătat că instanța de recurs care a exercitat controlul

judiciar asupra sentinței penale nr. 169 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de

Curtea de Apel Bacău, nu a avut posibilitatea examinării efective a cauzei,

întrucât la Dosarul penal 584/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Bacău nu erau depuse actele de cercetare penală referitoare la patru plângeri

pe care petentul P.I. le-a formulat.

Examinând actele și

lucrările dosarului, curtea de apel a constatat că cererea de revizuire

formulată de petentul P.I. este inadmisibilă.

Analizând conținutul

prevederilor art. 394 alin. (1) C. proc. pen., cât și din precizările făcute în

alin. (2) - (4) ale aceluiași articol cu privire la condițiile în care cazurile

reglementate la art. 394 alin. (1) C. proc. pen. constituie motive de revizuire,

a rezultat că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești prin care

s-a soluționa fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat

raportul juridice de drept substanțial, pronunțându-se o soluție de condamnare

sau achitare ori de încetare a procesului penal.

Din aceste reglementări de

ansamblu ale cazurilor de revizuire și ale condițiilor pe care fiecare dintre

acestea trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de revizuire a

unei hotărâri judecătorești definitive a rezultat, deci, că hotărârile

judecătorești prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse

revizuirii.

Or, în raport cu soluțiile

ce pot fi pronunțate în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) C.

proc. pen. de către judecătorul care examinează plângerea împotriva

rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, nu se

poate considera că într-o astfel de etapă procesuală s-ar rezolva fondul

cauzei, deoarece niciuna dintre aceste soluții nu implică stabilirea existenței

faptei și a vinovăției în accepțiunea prevederilor art. 345 C. proc. pen.,

respectiv prin condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului

penal.

Pe de altă parte, cât timp

prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii

extraordinare de atac a revizuirii și împotriva hotărârilor judecătorești

pronunțate în soluționarea plângerilor formulate în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., o atare cale de atac nu este admisibilă, întrucât în situația

contrară s-ar contraveni principiului instituit prin art. 129 din Constituția

României, potrivit căruia „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile […] pot

exercita căile de atac, în condițiile legii.”

De altfel, această

interpretare a legii a fost împărtășită de către Înalta Curte de Casație și Justiție,

care prin Decizia nr. 17 din 19 martie 2007 pronunțată într-un recurs în

interesul legii, obligatorie pentru instanțe, a stabilit că cererea de

revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive,

pronunțată în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) C. proc.

pen., este inadmisibilă.

Având în vedere aceste

considerente, curtea de apel a respins, ca inadmisibilă cererea de revizuire

formulată în cauză de petentul P.I.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe a

declarat, în termenul legal, recurs revizuientul P.I., criticând-o, arătând în

scris că dacă Poliția mun. Onești, județul Bacău, ar fi comunicat Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în conformitate cu cererea acestuia înregistrată

sub nr. 584/P/20888 O.D.C.P. 4923 din data de 13 mai 2008, Dosarele de

cercetare penale nr. 342609 din 29 aprilie 2008 pentru infracțiunile făptuite

în ziua de 24 aprilie 2008; nr. 342613 din 05 mai 2008 pentru infracțiunile

făptuite în ziua de 25 aprilie 2008 și nr. 342624 din 05 mai 2008 pentru

infracțiunile făptuite în ziua de 1 mai 2008, cât și procesul-verbal de

consemnare al plângerii făcute telefonic la S.N.A.U. 112 pentru infracțiunile

făptuite în ziua de 5 mai 2008, plângere la care organele de cercetare ale

Poliției Onești, județul Bacău nu au mai făcut cercetarea la fața locului,

intimata, fosta soție P.C. și complicii, ar fi trebuit să-și ispășească

pedeapsa, potrivit legii, după faptele comise.

Recurentul petiționar a mai

menționat că Poliția Onești, județul Bacău a trimis în locul dosarelor de

cercetare susmenționate, dosare din care a reieșit fătă putință de tăgadă

infracțiunile comise de intimată și complicii acesteia, o simplă adresă

înregistrată în 26 mai 2008, în care s-a arătat că A.N. au făptuit spargerile

și furturile din zilele de 24 aprilie 2008, 25 aprilie 2008 și 01 mai 2008,

chiar dacă din declarațiile făptuitorilor, date în fața acelorași organe de

cercetare, aceștia recunoșteau faptele comise. Mai mult Dosarele nr. 1103/P/2008

și 1164/P/2008 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Onești, județul Bacău,

dosare care nu sunt de competența acestui parchet ele au fost conexate unui

dosar care nu avea nimic comun cu faptele comise, nu li s-a dat niciodată o

rezoluție a procurorului și nu au ajuns la nici o instanță.

La Dosarul penal nr. 584/P/2008

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, la data de 01 august 2008, dată

la care procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a

dat rezoluția nr. 603/II/2/2008 nu se găseau decât declarația făptuitoarei în

care nu mai recunoștea, de această dată, niciuna din faptele comise, declarația

ginerelui făptuitoarei, numitul B.C., complice la toate cele 4 spargeri și

furturi, inclusiv faptul că i-a fost copiat din calculatorul proprietate

personală, documente personale și ale societății la care este acționar unic.

Întrucât la Dosarul penal nr. 584/P/2008 nu existau nici măcar unui din cele 3

dosare de cercetare penală ale Poliției Onești, dosare arătate mai sus, procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, datorită lipsei

probelor, a dispus respingerea plângerii petiționarului.

La plângerea pe care a

adresat-o Curții de Apel Bacău, în temeiul art. 278

1

alin. (1) C.

proc. pen., înregistrată în Dosarul penal nr. 549/32/2008, prin sentința penală

nr. 169 din 13 noiembrie 2008 datorită lipsei probelor la dosar s-a hotărât

respingerea plângerii sale, ca nefondată.

În termen legal a formulat

recurs la data de 21 noiembrie 2008 la Înalta Curte de Casație și Justiție, Dosar

înregistrat sub nr. 624/32/2008. A învederat faptul că abia în luna ianuarie 2009 a reușit, după numeroase cereri, atât la Poliția Onești, cât și la Parchetul de pe lângă Judecătoria Onești, județul Bacău și Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Bacău, a reușit să intre în posesia copiilor după cele 3 dosare de

cercetare penală ale Poliției Onești, respectiv Dosarele de cercetare nr. 342609,

342613 și 342624.

La termenul din 16 februarie

2009, data când s-a judecat recursul său, a depus instanței copii după 40 de

file din dosarele de cercetare menționate mai sus.

Pentru că pronunțarea s-a

dat în aceeași zi, neexistând posibilitatea studierii temeinice a actelor

depuse, instanța numai în baza actelor existente la dosar a respins, ca

nefondat, recursul prin Decizia nr. 534 din 16 februarie 2009, decizie în care

nu se vorbește nimic despre cele 3 dosare de cercetare depuse la termenul din

16 februarie 2009.

În temeiul art. 394 alin. (1)

lit. a) C. proc. pen. a formulat cerere de revizuire, cerere care se acceptă și

care se înregistrează ca Dosar penal nr. 2671/1/2009, iar prin sentința penală nr.

953 din 1 mai 2009 a fost admisă cererea de revizuire și a trimis-o Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Bacău pentru completarea cercetărilor în temeiul

noilor probe administrate și trimiterea dosarului instanței în vederea

începerii urmăririi penale față de învinuita P.C. și complicii acesteia pentru

infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 192 alin. (2), art. 209 alin. (1) lit.

a) și art. 218 alin. (1) C. pen.

Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Bacău, în rezoluția nr. 704/III/6/2009 din 26 august, cu bună știință,

încearcă tot felul de justificări în care a arătat că revizuirea nu se

justifică, însă nu a analizat și nu se vorbește nimic de probele noi depuse la Dosarul

penal 584/P/2008 și trimise acestui parchet de către Înalta Curte de Casație și

Justiție, în data de 12 august 2009.

Curtea de Apel Bacău a

înregistrat Dosarul sub nr. 497/32/2009 și cu termen de judecată la data de 01

octombrie 2009, dar pentru a nu lua cunoștință de termen, citația din 08

septembrie 2009 a fost trimisă la adresa din Onești, județul Bacău, locuința

proprietate personală, din care a fost alungat în data de 10 mai 2008 și nu a

fost citat la adresa, pe care a nominalizat-o pentru corespondență în toate

actele, din data de 10 mai 2008 și anume: P.I. municipiul Roman, județul Neamț

(art. 177 alin. (2) C. proc. pen.). Această adresă pentru corespondență este

specificată și în cererea de revizuire nr. 704/III/6/2009 din 26 august 2009,

transmisă de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Curții de Apel

Bacău, în data de 07 septembrie 2009.

Instanța, cu toate că era

lipsă de procedură, întrucât intimata nu a fost citată (fila 4 din Dosar nr. 497/32/2009),

judecă cauza și prin sentința penală nr. 136 din 01 octombrie 2009, fără o

motivare reală și fără a analiza probele din dosar, a respins, ca inadmisibilă

cererea de revizuire.

Mai mult și comunicarea

acestei hotărâri s-a făcut tot la adresa la care nu a mai locuit din 10 mai

2008.

La data de 03 noiembrie 2009 a trimis o adresă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în care solicita comunicarea

stadiului cercetărilor din Dosarul penal nr. 584/P/2008, urmare a noilor probe

depuse de petiționare la dosar, copiile după Dosarele de cercetare ale Poliției

Onești nr. 342609, 342613 și 342624, copii care le-au fost trimise de I.C.C.J.

în data de 11 mai 2009. Nici până la data de astăzi nu i s-a răspuns de către

parchet la cerere.

În data de 22 aprilie 2010 a fost în audiență la procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău

pentru a afla stadiul Dosarului nr. 584/P/2008 în contextul noilor probe. Abia

la aceasta dată a aflat că dosarul a fost trimis din data de 07 septembrie 2009

ora 14,00 Curții de Apel Bacău, dar la parchet nu i s-a spus la ce nr. s-a

înregistrat, cu toate că aveau copie după înregistrarea la Curtea de Apel Bacău.

Tot la aceeași dată, mergând

la Arhiva Curții de Apel Bacău a aflat că Dosarul are nr. 497/32/2009 și că a

fost judecat în data de 01 octombrie 2009. A formulat imediat cerere pentru a i se înmâna o copie a dosarului, dosar care conține 8 file și astfel a luat

cunoștință de ilegalitatea comisă, atât de judecată, cât și de salariatul din

cadrul arhivei care are ca sarcină de serviciu citarea părților și comunicarea

hotărârilor. Față de cele prezentate consideră că hotărârea este netemeinică și

nelegală drept care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și

aplicarea corectă a legii.

La termenul de astăzi, în

recurs s-a prezentat recurentul revizuient P.I., procedura de citare fiind

legal îndeplinită.

Fiind întrebat de către

instanță la ce dată i-a fost comunicată hotărârea, recurentul revizuient a

precizat că nu mai locuia de 2 ani la acea adresă, pentru comunicarea actelor

indicând o căsuță poștală. Totodată, a depus înscrisuri, constând în plângerile

sale, care nu există la dosar și alte înscrisuri, aflate la filele 12-56

dosarul Înaltei Curți.

Recurentul revizuient, în

concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea

ordonanțelor și restituirea cauzei spre rejudecare la curtea de apel, susținând

că nu s-au efectuat cercetări, deși documentele depuse la acest termen ar fi

suficiente pentru începerea urmăririi penale.

Reprezentantul M.P. a pus

concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de recurentul

revizuient, arătând că hotărârea atacată nu este susceptibilă de a fi supusă

acestei căi extraordinare de atac.

Examinând recursul declarat

de recurentul petiționar P.I. împotriva sentinței pronunțată de instanța de

fond, conform art. 278

1

alin. (10) cu referire la art. 385

1

alin. (1) lit. c) C. proc. pen., atât în raport cu motivele invocate, cât și

din oficiu, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată recursul petiționarului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se

vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă

că în mod corect și motivat, prima instanță a respins, ca inadmisibilă cererea

de revizuire formulată de petentul P.I. împotriva sentinței penale nr. 169 din

13 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, iar în baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. a fost obligat petentul să plătească statului suma de 150

lei, cheltuieli judiciare.

Astfel, prima instanță a

examinat conținutul dispozițiilor art. 394 alin. (1), alin. (2) - (4) C. proc.

pen. referitoare la cazurile de revizuire și condițiile pe care trebuie să le

îndeplinească pentru a constitui motive de revizuire a unei hotărâri

judecătorești definitive, rezultând că hotărârile judecătorești prin care nu se

rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.

De asemenea, prima instanță

a evidențiat că soluțiile pronunțate în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit.

a) și b) C. proc. pen. ce se pot pronunța de către judecătorul care examinează

plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului netrimitere în

judecată, nu pot echivala cu o rezolvare a fondului cauzei, deoarece niciuna

dintre aceste soluții nu implică stabilirea existenței faptei și a vinovăției

în accepțiunea prevederilor art. 345 C. proc. pen., respectiv prin condamnarea,

achitarea sau încetarea procesului penală.

Totodată, prima instanță a

mai făcut referiri la art. 129 din Constituția României, arătând că nu a fost

reglementată prin lege posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare

de atac a revizuirii și împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în

soluționarea plângerilor formulate în temeiul art. 278

1

C. proc.

pen., făcând și o judicioasă aplicare a Deciziei nr. 17 din 19 martie 2007

pronunțată într-un recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că cererea

de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive,

pronunțată în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) C. proc.

pen., este inadmisibilă.

Înalta Curte, la rândul său,

în baza propriului examen, în contextul cauzei, a reținut că prin sentința

penală nr. 169 de la 13 noiembrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, pronunțată în Dosarul nr. 624/32/2008, în baza art.

278

1

pct. 8 lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată,

plângerea formulată de petiționarul P.I. în contradictoriu cu intimata P.C.,

împotriva rezoluției din 1 august 2008 dată de procurorul general al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 603/II/2/2008, iar în baza art.

192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petiționarul să plătească 150 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva sentinței mai sus

menționate a fost declarat recurs de către petiționatul P.I., ce a fost

soluționat prin Decizia penală nr. 534 de la 16 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 624/32/2008.

Petiționarul P.I. a formulat

cerere de revizuire împotriva sentinței mai sus arătate, pe care a adresat-o

direct instanței de judecată, iar prin sentința nr. 953 din 11 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 2671/1/2009, în

temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. a fost trimisă cererea de revizuire

formulată de revizuientul P.I. la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

În concluziile cu nr. 704/III/6/2009,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în dispozițiile art. 401 și urm. C.

proc. pen., a făcut referiri la hotărârile pronunțate în cauză, la motivele

cererii de revizuire formulate de petiționar, la Decizia nr. 17 din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, solicitând respingere, ca inadmisibilă a

cererii de revizuire formulată de revizuientul P.I. împotriva sentinței penale nr.

169 din 13 noiembrie 2008 a Curții de Apel Bacău, definitivă prin Decizia penală

nr. 534 din 16 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cererea

de revizuire formulată de revizuientul P.I., fiind respinsă, ca inadmisibilă

prin sentința penală ce face obiectul prezentului recurs.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secțiile Unite în Decizia nr. 17 din 19 martie 2007, ce a fost

publicată în M. Of., Partea I nr. 542 din 17 iulie 2008 a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilind că cererea de revizuire

îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în

temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen., este

inadmisibilă.

În considerentele deciziei

mai sus arătate, s-a reținut că „…or, în raport cu soluțiile ce pot fi

pronunțate în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) C. proc.

pen. de către judecătorul care examinează plângere împotriva rezoluțiilor sau

ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, nu se poate considera că

într-o astfel de etapă procesuală s-ar rezolva fondul cauzei, deoarece niciuna

dintre aceste soluții nu implică stabilirea existenței faptei și a vinovăției

în accepțiunea prevederilor art. 345 C. proc. pen., respectiv prin condamnarea,

achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal.

Pe de altă parte, cât timp

prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii

extraordinare de atac a revizuirii și împotriva hotărârilor judecătorești

pronunțate în soluționarea plângerilor formulate în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., o atare cale de atac nu este admisibilă, întrucât în situația

contrară s-ar contraveni principiului instituit prin art. 129 din Constituția

României, potrivit căruia „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile […[ pot

exercita căile de atac, în condițiile legii.”

Or, în prezenta cauză, în

condițiile mai sus arătate, petiționarul P.I. a formulat cerere de revizuire

împotriva unei sentințe penale definitive prin care a fost pronunțată o soluție

întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.,

asupra plângerii formulate de petiționar împotriva unei rezoluții prin care s-a

dispus o soluție de netrimitere în judecată, respectiv, prin care nu s-a

rezolvat fondul cauzei, întrucât nu s-a stabilit existenței faptei și a

vinovăției în accepțiunea prevederilor art. 345 C. proc. pen., respectiv prin

condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal și cum prin

lege nu a fost reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii

extraordinare de atac a revizuirii și împotriva hotărârilor judecătorești

pronunțate în soluționarea plângerilor formulate în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., o atare cale de atac nu este admisibilă.

În raport cu cele

menționate, Înalta Curte constată că prima instanță, prin soluția de

respingere, ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de petiționarul P.I.

împotriva sentinței penale nr. 169 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea

de Apel Bacău a pronunțat o soluție cu respectarea legii, printr-o corectă

aplicare a Deciziei nr. 17 din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, publicată în M. Of. menționat.

Înalta Curte nu poate avea

în vedere criticile formulate de recurentul petiționar, în recurs cu privire la

apărări formulate pe fond, având în vedere că inadmisibilitatea unei cereri,

iar în contextul cauzei a cererii de revizuire reprezintă un impediment legal

în examinarea oricăror apărări care vizează fondul cauzei.

Astfel, în raport cu cele

arătate, Înalta Curte consideră sentința pronunțată de prima instanță, în

prezenta cauză, ca fiind legală și temeinică sub toate aspectele.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuent P.I. împotriva

sentinței penale nr. 136 din 1 octombrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. se va obliga recurentul revizuent la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul revizuent P.I. împotriva sentinței penale nr. 136

din 1 octombrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Obligă recurentul revizuent

la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 24 iunie 2010.