ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3134/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 61 de la 6 mai 2010

a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, pronunțată în

Dosarul nr. 133/32/2010, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. a fost

respinsă cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 147 din 29 octombrie 2008

pronunțată în Dosarul nr. 566/32/2008 al Curții de Apel Bacău, formulată de

revizuentul F.D., ca inadmisibilă.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat revizuentul la plata a 200 RON,

cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea de revizuire

formulată la data de 01 februarie 2010 și înregistrată pe rolul instanței sub

nr. 132/32/2010 revizuentul F.D. a solicitat anularea Sentinței penale nr. 147

din 29 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, prin care s-a dispus

respingerea, ca nefondată, a plângerii împotriva Rezoluției nr. 627/P/2008 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, sentință menținută în recurs prin

Decizia penală nr. 165 din 21 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție. În esență s-a motivat pe netemeinicia hotărârii și pe existența

infracțiunilor prevăzute de art. 217 și 246 C. pen.

În cauză a fost

atașat Dosarul nr. 566/32/2008, în care a fost pronunțată sentința penală a

cărei anulare se cere.

Analizând actele și

lucrările dosarului și cererea de revizuire sub aspectul admisibilității în

principiu, instanța a reținut următoarele:

Hotărârea

judecătorească atașată prin cererea de revizuire nu conține o soluție de

achitare, încetare a procesului penal sau de condamnare a vreunei părți, prin

pronunțarea asupra unui raport juridic de drept material penal, atât pe latură

penală, cât și pe latură civilă

Procedura specială

prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen. are ca obiect strict indicat de

lege verificarea actului procurorului de netrimitere în judecată.

Având în vedere

natura juridică a acestei plângeri, precum și Decizia nr. XVII/2007 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea unui recurs în

interesul legii tocmai pe acest aspect, în baza art. 403 alin. 3 C. proc. pen.

a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva acestei

sentințe a declarat, în termenul legal, recurs revizuentul F.D., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a arăta în scris motivele de recurs.

La termenul de

astăzi, recurentul revizuent petiționar a lipsit, procedura de citare fiind

legal îndeplinită.

Reprezentantul

parchetului în concluziile orale, în dezbateri a solicitat, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respingerea, ca nefondat, a recursului declarat

de recurentul revizuent petiționar F.P., arătând că hotărârea pronunțată în

cauză este legală și temeinică, întrucât nu sunt supuse revizuirii hotărârile pronunțate

în procedura prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen., deoarece prin

acestea nu se pronunță o soluție în fond a cauzei.

Examinând recursul

declarat de recurentul revizuent petiționar F.D. împotriva sentinței pronunțată

de instanța de fond, conform art. 278

1

alin. (10) cu referire la

art. 385

1

alin. (1) lit. c) C. proc. pen., din oficiu, potrivit art.

385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul

revizuentului petiționar ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor

arăta.

Din analiza cauzei

rezultă că în mod corect și motivat, prima instanță, în baza art. 403 alin. (3)

C. proc. pen. a respins cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 147 din 29

octombrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 566/32/2008 al Curții de Apel Bacău,

formulată de revizuentul F.D., ca inadmisibilă și în baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen. a fost obligat revizuentul la plata a 200 RON cheltuieli judiciare

avansate de stat.

Astfel, prima

instanță a reținut că hotărârea judecătorească atașată prin cererea de revizuire

nu conține o soluție de achitare, încetare a procesului penal sau de condamnare

a vreunei părți, prin pronunțarea asupra unui raport juridic de drept material

penal, atât pe latură penală, cât și pe latură civilă, că procedura specială

prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen. are un obiect strict indicat de

lege și anume verificarea actului procurorului de netrimitere în judecată,

natura juridică a plângerii și Decizia nr. XVII din 19 martie 2007 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea unui recurs în

interesul legii tocmai pe acest aspect.

Înalta Curte, la

rândul său, în baza propriului examen, în contextul cauzei, a reținut că prin

Sentința penală nr. 147 de la 29 octombrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția

penală, cauze minori și familie, pronunțată în Dosarul nr. 566/32/2008, în baza

art. 278

1

pct. 8 lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarul F.D. împotriva Rezoluției din

data de 17 iulie 2008, dată în Dosarul nr. 627/P/2008 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Bacău, confirmată prin Rezoluția nr. 647/II/2 din data de

14 august 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Bacău, a menținut rezoluția atacată și în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

a fost obligat petentul să plătească statului suma de 100 RON cu titlul de

cheltuieli judiciare.

Împotriva sentinței

mai sus menționate a fost declarat recurs de către petiționatul F.D., ce a fost

soluționat prin Decizia penală nr. 165 de la 21 ianuarie 2009 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 566/32/2008.

Petiționarul F.D. a

formulat cerere de revizuire împotriva sentinței mai sus arătate.

În concluziile cu nr.

60/111/6/2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în dispozițiile art.

401 și urm. C. proc. pen., a făcut referiri la hotărârile pronunțate în cauză,

la împrejurarea că petiționarul a formulat o cerere de revizuire a hotărârii,

fără a indica în concret vreunul din cazurile de revizuire prevăzute de lege.

S-a arătat că motivat

de faptul, că prin Sentința penală nr. 147 de la 29 octombrie 2008 a Curții de

Apel Bacău s-a pronunțat o soluție în temeiul art. 278

1

alin. (8)

lit. a) C. proc. pen., cererea de revizuire este inadmisibilă, în acest sens,

pronunțându-se Decizia nr. XVII din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, Secțiile Unite.

În concluzii se

solicită respingerea, ca inadmisibilă a cererii de revizuire, iar cererea de

revizuire formulată de revizuentul F.D. a fost respinsă, ca inadmisibilă prin

sentința penală ce face obiectul prezentului recurs.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secțiile Unite în Decizia nr. XVII din 19 martie 2007, ce

a fost publicată în M. Of. nr. 542/17.07.2008 a admis recursul în interesul

legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, stabilind că cererea de revizuire îndreptată împotriva

unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen., este inadmisibilă.

În considerentele

deciziei mai sus arătate, s-a reținut că „or, în raport cu soluțiile ce pot fi

pronunțate în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) C. proc.

pen. de către judecătorul care examinează plângerea împotriva rezoluțiilor sau

ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, nu se poate considera că

într-o astfel de etapă procesuală s-ar rezolva fondul cauzei, deoarece niciuna

dintre aceste soluții nu implică stabilirea existenței faptei și a vinovăției

în accepțiunea prevederilor art. 345 C. proc. pen., respectiv prin condamnarea,

achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal.

Pe de altă parte, cât

timp prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii

extraordinare de atac a revizuirii și împotriva hotărârilor judecătorești

pronunțate în soluționarea plângerilor formulate în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., o atare cale de atac nu este admisibilă, întrucât în situația

contrară s-ar contraveni principiului instituit prin art. 129 din Constituția

României, potrivit căruia „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile

(

..

)

pot exercita căile

de atac, în condițiile legii."

Or, în prezenta

cauză, în condițiile mai sus arătate, petiționarul F.D. a formulat cerere de

revizuire împotriva unei sentințe penale definitive prin care a fost pronunțată

o soluție întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., asupra plângerii formulate de petiționar împotriva unei rezoluții

prin care s-a dispus o soluție de netrimitere în judecată, respectiv, prin care

nu s-a rezolvat fondul cauzei, întrucât nu s-a stabilit existența faptei și a

vinovăției în accepțiunea prevederilor art. 345 C. proc. pen., respectiv prin

condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal și cum prin

lege nu a fost reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii

extraordinare de atac a revizuirii și împotriva hotărârilor judecătorești

pronunțate în soluționarea plângerilor formulate în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., o atare cale de atac nu este admisibilă.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte constată

că prima instanță, prin soluția de respingere, ca inadmisibilă a cererii de

revizuire formulată de petiționarul F.D. împotriva Sentinței penale nr. 147 din

29 octombrie 2008 a Curții de Apel Bacău a pronunțat o soluție cu respectarea

legii, printr-o corectă aplicare a Deciziei nr. XVII din 19 martie 2007 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, publicată în monitorul

oficial menționat.

Astfel, în raport cu

cele arătate, Înalta Curte consideră sentința pronunțată de prima instanță, în

prezenta cauză, ca fiind legală și temeinică sub toate aspectele.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuent

petiționar F.D. împotriva Sentinței penale nr. 61 din 6 mai 2010 a Curții de

Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

În conformitate cu

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul revizuent la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul revizuent petiționar F.D. împotriva

Sentinței penale nr. 61 din 6 mai 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală,

cauze minori și familie.

Obligă recurentul

revizuent petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 13 septembrie 2010.