ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3134/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 61 de la 6 mai 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, pronunțată în Dosarul nr. 133/32/2010, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. a fost respinsă cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 147 din 29 octombrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 566/32/2008 al Curții de Apel Bacău, formulată de revizuentul F.D., ca inadmisibilă. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat revizuentul la plata a 200 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea de revizuire formulată la data de 01 februarie 2010 și înregistrată pe rolul instanței sub nr. 132/32/2010 revizuentul F.D.

a solicitat anularea Sentinței penale nr. 147 din 29 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, prin care s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii împotriva Rezoluției nr. 627/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, sentință menținută în recurs prin Decizia penală nr. 165 din 21 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În esență s-a motivat pe netemeinicia hotărârii și pe existența infracțiunilor prevăzute de art. 217 și 246 C. pen. În cauză a fost atașat Dosarul nr. 566/32/2008, în care a fost pronunțată sentința penală a cărei anulare se cere.

Analizând actele și lucrările dosarului și cererea de revizuire sub aspectul admisibilității în principiu, instanța a reținut următoarele: Hotărârea judecătorească atașată prin cererea de revizuire nu conține o soluție de achitare, încetare a procesului penal sau de condamnare a vreunei părți, prin pronunțarea asupra unui raport juridic de drept material penal, atât pe latură penală, cât și pe latură civilă Procedura specială prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen. are ca obiect strict indicat de lege verificarea actului procurorului de netrimitere în judecată. Având în vedere natura juridică a acestei plângeri, precum și Decizia nr. XVII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii tocmai pe acest aspect, în baza art. 403 alin. 3 C. proc.

pen. a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat, în termenul legal, recurs revizuentul F.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a arăta în scris motivele de recurs. La termenul de astăzi, recurentul revizuent petiționar a lipsit, procedura de citare fiind legal îndeplinită. Reprezentantul parchetului în concluziile orale, în dezbateri a solicitat, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de recurentul revizuent petiționar F.P., arătând că hotărârea pronunțată în cauză este legală și temeinică, întrucât nu sunt supuse revizuirii hotărârile pronunțate în procedura prevăzută de art. 278 1 C. proc.

pen., deoarece prin acestea nu se pronunță o soluție în fond a cauzei. Examinând recursul declarat de recurentul revizuent petiționar F.D. împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, conform art. 278 1 alin. (10) cu referire la art. 385 1 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., din oficiu, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul revizuentului petiționar ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza cauzei rezultă că în mod corect și motivat, prima instanță, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. a respins cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 147 din 29 octombrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 566/32/2008 al Curții de Apel Bacău, formulată de revizuentul F.D., ca inadmisibilă și în baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. a fost obligat revizuentul la plata a 200 RON cheltuieli judiciare avansate de stat. Astfel, prima instanță a reținut că hotărârea judecătorească atașată prin cererea de revizuire nu conține o soluție de achitare, încetare a procesului penal sau de condamnare a vreunei părți, prin pronunțarea asupra unui raport juridic de drept material penal, atât pe latură penală, cât și pe latură civilă, că procedura specială prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen. are un obiect strict indicat de lege și anume verificarea actului procurorului de netrimitere în judecată, natura juridică a plângerii și Decizia nr. XVII din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii tocmai pe acest aspect.

Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului examen, în contextul cauzei, a reținut că prin Sentința penală nr. 147 de la 29 octombrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, pronunțată în Dosarul nr. 566/32/2008, în baza art. 278 1 pct. 8 lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul F.D. împotriva Rezoluției din data de 17 iulie 2008, dată în Dosarul nr. 627/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, confirmată prin Rezoluția nr. 647/II/2 din data de 14 august 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, a menținut rezoluția atacată și în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

a fost obligat petentul să plătească statului suma de 100 RON cu titlul de cheltuieli judiciare. Împotriva sentinței mai sus menționate a fost declarat recurs de către petiționatul F.D., ce a fost soluționat prin Decizia penală nr. 165 de la 21 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 566/32/2008. Petiționarul F.D. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței mai sus arătate. În concluziile cu nr. 60/111/6/2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în dispozițiile art. 401 și urm. C. proc. pen., a făcut referiri la hotărârile pronunțate în cauză, la împrejurarea că petiționarul a formulat o cerere de revizuire a hotărârii, fără a indica în concret vreunul din cazurile de revizuire prevăzute de lege.

S-a arătat că motivat de faptul, că prin Sentința penală nr. 147 de la 29 octombrie 2008 a Curții de Apel Bacău s-a pronunțat o soluție în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., cererea de revizuire este inadmisibilă, în acest sens, pronunțându-se Decizia nr. XVII din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite. În concluzii se solicită respingerea, ca inadmisibilă a cererii de revizuire, iar cererea de revizuire formulată de revizuentul F.D. a fost respinsă, ca inadmisibilă prin sentința penală ce face obiectul prezentului recurs. Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite în Decizia nr. XVII din 19 martie 2007, ce a fost publicată în M. Of.

nr. 542/17.07.2008 a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilind că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen., este inadmisibilă. În considerentele deciziei mai sus arătate, s-a reținut că „or, în raport cu soluțiile ce pot fi pronunțate în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen. de către judecătorul care examinează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, nu se poate considera că într-o astfel de etapă procesuală s-ar rezolva fondul cauzei, deoarece niciuna dintre aceste soluții nu implică stabilirea existenței faptei și a vinovăției în accepțiunea prevederilor art. 345 C. proc.

pen., respectiv prin condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal. Pe de altă parte, cât timp prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii și împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în soluționarea plângerilor formulate în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., o atare cale de atac nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar contraveni principiului instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile ( .. ) pot exercita căile de atac, în condițiile legii." Or, în prezenta cauză, în condițiile mai sus arătate, petiționarul F.D. a formulat cerere de revizuire împotriva unei sentințe penale definitive prin care a fost pronunțată o soluție întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., asupra plângerii formulate de petiționar împotriva unei rezoluții prin care s-a dispus o soluție de netrimitere în judecată, respectiv, prin care nu s-a rezolvat fondul cauzei, întrucât nu s-a stabilit existența faptei și a vinovăției în accepțiunea prevederilor art. 345 C. proc. pen., respectiv prin condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal și cum prin lege nu a fost reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii și împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în soluționarea plângerilor formulate în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., o atare cale de atac nu este admisibilă. În raport cu cele menționate, Înalta Curte constată că prima instanță, prin soluția de respingere, ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de petiționarul F.D.

împotriva Sentinței penale nr. 147 din 29 octombrie 2008 a Curții de Apel Bacău a pronunțat o soluție cu respectarea legii, printr-o corectă aplicare a Deciziei nr. XVII din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, publicată în monitorul oficial menționat. Astfel, în raport cu cele arătate, Înalta Curte consideră sentința pronunțată de prima instanță, în prezenta cauză, ca fiind legală și temeinică sub toate aspectele. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuent petiționar F.D. împotriva Sentinței penale nr. 61 din 6 mai 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul revizuent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuent petiționar F.D. împotriva Sentinței penale nr. 61 din 6 mai 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurentul revizuent petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 13 septembrie 2010.