ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 534/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 207 din 16 septembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de SC M.C. SRL Arad, instanța dispunând anularea pct. 2 din Decizia nr. 164 din 14 martie 2008 și obligarea pârâtei D.G.F.P. Arad să soluționeze pe fond contestația reclamantei împotriva Deciziei de impunere nr. 220 din 29 noiembrie 2007. Totodată, instanța a respins acțiunea împotriva pârâtei A.F.P. Arad pentru lipsa calității procesuale pasive.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut, în esență, că măsura de suspendare a soluționării contestației în materie fiscală poate fi luată numai în ipoteza în care, urmare unui control fiscal, organul fiscal sesizează organul de urmărire penală privitor la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o influentă hotărâtoare asupra soluției fată de contestație. Prima instanță a apreciat că în cauza dedusă judecății nu este întrunită cerința legală, întrucât verificarea fiscală s-a făcut urmare a adresei I.P.J. Arad, serviciul de investigare a fraudelor. Așadar, a reținut prima instanță, pârâta nu a constatat existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni de către personalul reclamantei pentru a putea face aplicarea art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc.

fisc. Totodată, instanța a apreciat fondată excepția lipsa calității procesuale pasive a A.F.P. Arad, constatând că această autoritate nu este emitenta actelor atacate în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D.G.F.P. Arad, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii reclamantei și menținerea Deciziei nr. 164 din 14 martie 2008, fiind temeinică și legală. Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a apreciat ca fiind greșită concluzia primei instanței în sensul că măsura suspendării poate fi dispusă numai atunci când organul fiscal este cel care a sesizat organul de urmărire penală privitor la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o influență hotărâtoare asupra soluției dată asupra contestației.

În opinia acesteia, scopul art. 214 din O.G. nr. 92/2003 este acela de a face aplicabilitatea principiului de drept conform căruia „penalul ține în loc civilul”, care operează atât în situația în care sesizarea este făcută de organul fiscal, cât și atunci când actul de control este întocmit la cererea organelor de cercetare penală existând deja un dosar penal aflat pe rol, dacă legătura dintre respectivul dosar și actul de control este evidentă. Examinând actele dosarului și motivul de nelegalitate invocat de recurentă, prin prisma dispozițiilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar, Înalta Curte reține că recursul este fondat, pentru considerentele în continuare arătate. În conformitate cu prevederile art. 214 alin. (1) C. proc.

fisc., organul de soluționare a contestației formulată pe cale administrativă poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă. Rezultă din aceste prevederi legale că procedura suspendării soluționării contestației este facultativă iar pentru a se dispune o astfel de măsură prezintă relevanță în primul rând existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni, cu înrâurire hotărâtoare asupra soluției, interpretarea restrictivă ce le-a fost dată de către prima instanță nefiind justificată.

Condiția esențială impusă de text se referă, indiscutabil, la justificarea acestei măsuri de interdependență dintre posibilul caracter penal al faptelor investigate și stabilirea corectă a obligațiilor bugetare în sarcina contribuabilului contestator și nicidecum la modalitatea de sesizare a organelor de cercetare penală, Curtea Constituțională statuând de altfel neîndoielnic că în astfel de cazuri, similare cu cazul de suspendare prevăzut de art. 244 pct. 2 C. proc. civ., se acordă întâietate rezolvării acțiunii penale. În speță, raportul de inspecție a fost întocmit într-adevăr la solicitarea organelor de cercetare penală, dar a fost transmis I.J.P.

Arad, serviciul de investigare a fraudelor, cu adresa 3166 din 29 noiembrie 2007, din actele dosarului și informațiile obținute de către recurentă anterior adoptării deciziei contestate rezultând cu claritate efectuarea unor cercetări penale în legătură cu activitatea societății comerciale reclamante, care justifică măsura suspendării soluționării contestației împotriva Deciziei de impunere nr. 220 din 29 noiembrie 2007 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, dispusă prin respectiva decizie. În consecință, reținând incidența în cauză a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc.

civ., va admite recursul și va modifica în tot sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulate de SC M.C. SRL Arad ca fiind neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.G.F.P. a județului Arad împotriva sentinței civile nr. 207 din 16 septembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantei SC M.C. SRL Arad. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2009.