ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3027/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 10 aprilie 2008 reclamanta SC P.R. SRL Timișoara a chemat în judecată A.N.A.F., solicitând anularea Deciziei nr. 336 din 28 noiembrie 2007, prin care a fost suspendată soluționarea contestației având ca obiect suma totală de 2.594.115 lei. În motivarea acțiunii reclamanta arată că a formulat contestație împotriva Deciziei de impunere nr. 182 din 7 august 2007, emisă de activitatea de inspecție fiscală din cadrul D.G.A. m .C. București prin care s-au stabilit în sarcina sa obligații fiscale reprezentând impozit pe profit suplimentar, cu majorările aferente, accize pentru alte produse cu majorările aferente, și TVA suplimentar cu majorările aferente.

Susține reclamanta că măsura suspendării dispusă în baza art. 214 alin. 1 lit. a) C. proc. civ. este facultativă pentru organul de control și nu obligatorie. Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 146 din 3 iunie 2008 a respins acțiunea formulată de reclamantă, reținând că activitățile comerciale desfășurate de aceasta au caracter infracțional. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC P.R. SRL din Timișoara, susținând în esență că cele constatate de organele de control nu corespund realității și că se impune soluționarea contestației formulate, în vederea elucidării rezultatelor controlului. Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 184 alin. (1) lit. a) C. proc.

civ. de procedură fiscală (devenit art. 214 după republicarea codului de procedură fiscală la data de 31 iulie 2007: „organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizia motivată, soluționarea cauzei atunci când: organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă”. În cazul în speță organele de control au constatat că activitatea comercială desfășurată de societatea reclamantă are caracter infracțional și au sesizat organele de urmărire penală. Prin adresa din 16 mai 2008 la solicitarea instanței de fond, D.I.I.C.O.T.

– Birou Teritorial Timiș comunică faptul că prin Rezoluția nr. 444/D/2005 s-a dispus începerea urmării penale împotriva a celor cinci asociați și administratori ai societății, pentru faptul că începând cu anul 2001 s-au constituit într-un grup infracțional organizat, înscriind în documentele contabile operațiuni nereale, cu scopul de a diminua profitul firmei. Așa fiind, în mod corect organul administrativ a suspendat soluționarea contestației până la terminarea cercetărilor penale. Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC P.R. SRL Timișoara împotriva sentinței nr. 146 din 3 iunie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2009.