ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2639/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 19 august 2008, reclamanta SC T. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. anularea Deciziei nr. 105 din data de 31 martie 2008 emisă de D.G.S.C. din cadrul A.N.A.F. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că se impune anularea actului fiscal atacat, întrucât organele abilitate ale pârâtei au procedat la suspendarea soluționării contestației până la pronunțarea unei soluții definitive pe latură penală, însă acestea nu au sesizat organele de cercetare penală. Se mai arată că măsura dispusă de către organele administrative este una abuzivă, iar menținerea acesteia încalcă dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din C.E.D.O.

Prin sentința nr. 596 din 15 septembrie 2008 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei SC T. SRL Baia Mare și a dispus anularea Deciziei nr. 105 din 31 martie 2008 emisă de A.N.A.F. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că probele administrate în cauză relevă cu caracter unitar împrejurarea că, urmare a controlului efectuat de către organele vamale, s-a stabilit că reclamanta are unele obligații fiscale la bugetul consolidat al statului, însă nu s-a făcut dovada sesizării organelor de cercetare penală cu privire la săvârșirea unor infracțiuni, simplele susțineri din cuprinsul deciziei contestate nefiind suficiente.

Împotriva sentinței pronunțare de către instanța de fond a declarat recurs pârâta A.N.A.F., criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat că soluția pronunțată de instanța de fond contravine prevederilor art. 214 alin. (1) C. proc. fisc. și a invocat jurisprudența Curții Constituționale și a Înaltei Curți de Casație și Justiție în ceea ce privește întâietatea acțiunii penale în raport cu cea civilă. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă a arătat că instanța de fond a aplicat normele de procedură fiscală în concordanță cu probele cauzei, în speță nefăcându-se dovada sesizării organelor de urmărire penală în condițiile prevăzute de art. 108 C. proc.

fisc. Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și de prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Potrivit art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003, organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei, atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă. Așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, pentru a se dispune măsura suspendării contestației administrative nu este suficient ca în actul de control fiscal să fie consemnată opinia autorității fiscale privind existența unor indicii ale săvârșirii unei infracțiuni ci se impune îndeplinirea condiției de a fi fost sesizate organele penale competente.

Or, în speță, o astfel de dovadă nu a fost făcută de autoritatea fiscală, nici în faza judecății de fond, nici în recurs nefiind depus la dosar vreun înscris din care să rezulte că actele administrativ fiscale au fost înaintate unui organ de urmărire penală ca urmare a identificării unor indicii infracționale. În consecință, recursul va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.A.F. împotriva sentinței civile nr. 596 din 15 septembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2009.