ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2639/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 19 august 2008, reclamanta SC T. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. anularea

Deciziei nr. 105 din data de 31 martie 2008 emisă de D.G.S.C. din cadrul A.N.A.F.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că se impune anularea actului fiscal atacat, întrucât organele

abilitate ale pârâtei au procedat la suspendarea soluționării contestației până

la pronunțarea unei soluții definitive pe latură penală, însă acestea nu au

sesizat organele de cercetare penală.

Se mai arată că măsura

dispusă de către organele administrative este una abuzivă, iar menținerea

acesteia încalcă dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din C.E.D.O.

Prin sentința nr. 596 din 15

septembrie 2008 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei SC T. SRL Baia Mare și a

dispus anularea Deciziei nr. 105 din 31 martie 2008 emisă de A.N.A.F.

Pentru a pronunța această soluție,

Curtea a reținut că probele administrate în cauză relevă cu caracter unitar

împrejurarea că, urmare a controlului efectuat de către organele vamale, s-a

stabilit că reclamanta are unele obligații fiscale la bugetul consolidat al

statului, însă nu s-a făcut dovada sesizării organelor de cercetare penală cu

privire la săvârșirea unor infracțiuni, simplele susțineri din cuprinsul

deciziei contestate nefiind suficiente.

Împotriva sentinței

pronunțare de către instanța de fond a declarat recurs pârâta A.N.A.F.,

criticând-o pentru  nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurenta-pârâtă a arătat că soluția pronunțată de instanța de fond contravine

prevederilor art. 214 alin. (1) C. proc. fisc. și a invocat jurisprudența

Curții Constituționale și a Înaltei Curți de Casație și Justiție în ceea ce

privește întâietatea acțiunii penale în raport cu cea civilă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar,

intimata-reclamantă a arătat că instanța de fond a aplicat normele de procedură

fiscală în concordanță cu probele cauzei, în speță nefăcându-se dovada

sesizării organelor de urmărire penală în condițiile prevăzute de art. 108 C.

proc. fisc.

Examinând cauza prin prisma motivelor

de recurs invocate și de prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul nu este fondat.

Potrivit art. 214 alin. (1) lit.

a) din O.G. nr. 92/2003, organul de soluționare competent poate suspenda, prin

decizie motivată, soluționarea cauzei, atunci când organul care a efectuat

activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor

săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare

asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă.

Așa cum în mod corect a

reținut și prima instanță, pentru a se dispune măsura suspendării contestației

administrative nu este suficient ca în actul de control fiscal să fie

consemnată opinia autorității fiscale privind existența unor indicii ale

săvârșirii unei infracțiuni ci se impune îndeplinirea condiției de a fi fost

sesizate organele penale competente.

Or, în speță, o astfel de

dovadă nu a fost făcută de autoritatea fiscală, nici în faza judecății de fond,

nici în recurs nefiind depus la dosar vreun înscris din care să rezulte că

actele administrativ fiscale au fost înaintate unui organ de urmărire penală ca

urmare a identificării unor indicii infracționale.

În consecință, recursul va

fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.N.A.F. împotriva sentinței civile nr. 596 din 15 septembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 mai 2009.