ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 105/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 6 martie 2007 intervenientul-principal F.V.M.Y.A. a solicitat Tribunalului București, secția a V-a civilă, îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 659 din 26 mai 2006 în sensul reținerii în dispozitiv a numelui său întreg F.V.M.Y.A. și nu F.A.M.F. Prin încheierea din data de 30 martie 2007 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins cererea.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că nu s-a comis vreo eroare materială deoarece în cererea sa de intervenție intervenientul-principal și-a indicat numele de F.A.M.F., care se regăsește și în certificatul de moștenitor nr. 51 din 23 septembrie 2005. Instanța a mai reținut că în pașaport este indicat numele de F.V.M.Y.A., dar nu sunt indicați părinții și data nașterii pentru a se trage concluzia că este vorba de aceeași persoană, iar adresa este diferită de cea care se regăsește în cuprinsul cererii de intervenție-principală și în certificatul de moștenitor nr. 51 din 23 septembrie 2005. Împotriva încheierii intervenientul-principal a declarat apel susținând că din actul de notorietate după decesul tatălui său A.E.A.F.

și din certificatul de calitate de moștenitor după acesta rezultă că unicul moștenitor al acestuia este F.V.M.Y.A. Din același act de notorietate rezultă că F.V.M.Y.A. a fost adoptat de către A.E.A.F. în baza deciziei Tribunalului de Mare Instanță din Paris în data de 13 octombrie 1982, înscris cu care se dovedește și numele său F.V.M.Y.A., care rezultă din pașaport. Prin decizia civilă nr. A 374 A din 5 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul, a fost schimbată în tot încheierea și s-a admis cererea de îndreptare eroare materială în sensul de a se menționa în sentința civilă nr. 659 din 26 mai 2006 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, numele intervenientului în interes propriu F.V.M.Y.A., în loc de F.A.M.F.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că prin coroborarea tuturor probelor intervenientul în interes propriu a demonstrat că numele său complet este F.V.M.Y.A., iar elementul esențial în stabilirea identității sale este data nașterii respectiv 18 septembrie 1955, care figurează și în decizia de adopție din 13 octombrie 1982 și în autorizația de moștenire din 7 decembrie 2001. Împotriva acestei decizii intimații-intervenienți în interes propriu L.V. și L.E. au declarat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. F.V.M.Y.A. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului. Recurenții critică decizia pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 281 C. proc. civ. Astfel, arată recurenții, intervenientul în nume propriu a indicat în cererea sa de intervenție numele F.A.M.F.

fără a-și preciza pe parcursul judecății în primă instanță numele și prenumele pretins corecte așa încât corect cererea de îndreptare a erorii materiale a fost respinsă de tribunal, iar curtea de apel a pronunțat o decizie nelegală. In pașaport este indicat numele de F.V.M.Y.A., dar nu sunt indicați părinții. înscrisurile de care se folosește intervenientul-principal nu au fost supralegalizate și nu poartă apostila. Recursul nu este fondat și va fi respins ca atare. Potrivit dispozițiilor art. 281 alin. (l) C. proc. civ. „Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere". Este adevărat că în cererea de intervenție (fila 114 dosar fond) intervenientul principal nu a indicat numele și prenumele complet, dar din înscrisuri (fila 201 dosar fond )rezultă că se numește F.V.M.Y.A.

Instanța de fond , în raport de această împrejurare, trebuia să indice în cuprinsul hotărârii numele și prenumele corecte. Pașaportul eliberat de autoritățile franceze, actul de notorietate după defunctul A.E.A.F. și decizia din 13 octombrie 1982 privind adopția lui F.V.M.Y.A. dovedesc numele și prenumele corecte. Așa fiind, sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 281 C. proc. civ. Va fi înlăturată și critica referitoare la lipsa apostilei și a supralegalizării.

Potrivit dispozițiilor art. 9 și art. 10 din Convenția de la Haga, la care România și Franța sunt semnatare: „actele notariale și actele cărora legea le conferă valoare de acte autentice, întocmite pe teritoriul unuia dintre cele două state au pe teritoriul celuilalt stat aceeași forță probantă ca și actele corespunzătoare întocmite pe teritoriul acestui stat." Potrivit dispozițiilor art. 10: „înscrisurile care emană de la autoritățile judiciare sau de la alte autorități competente ale unuia dintre state precum și înscrisurile cărora acestea le dau dată certă, le atestă autenticitatea semnăturii sau conformitatea cu originalul nu au nevoie de nici o legalizare pentru a fi folosite pe teritoriul celuilalt stat". Pentru considerentele expuse recursul a fost respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de intervenienții L.V. și L.E. împotriva deciziei nr. 374 Ap din 5 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, pentru cauze cu minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2008.