ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1479/2008

Deliberând, asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, la 1 octombrie 1999, reclamantele A.C. și S.I.F. au chemat în judecată pe pârâtul Consiliul General al Municipiului București, pentru a fi obligat acesta să le lase în deplină proprietate imobilul situat în sector 1 proprietatea lor dobândită prin moștenire, imobil intrat fără titlu legal în patrimoniul statului. Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ. Printr-o cerere de precizare de acțiune depusă în cauză la 3 februarie 2000, reclamantele A.C. și F.S.I. au chemat în judecată și pe R.A.D.E.F. România Film și R.A.D.E.F.

România Film, filiala București, pentru a se constata că aceștia dețin fără titlu, imobilul situat în sectorul 1 compus din teren de 1348 mp și construcțiile existente pe el, magazin, locuințe și sală de cinema) și să fie obligați să le lase imobilul în liberă proprietate. În cererea precizatoare, la cele două reclamante s-au mai alăturat în calitate de reclamanți și R.I.M.A., B.P., B.G.M. și I.J.M.L.L. Judecătoria sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 7603 din 20 aprilie 2000 și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București reținând că valoarea imobilului depășește 150.000.000 lei. Tribunalul București prin sentința civilă nr. 757 din 6 noiembrie 2000 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei privind imobilele cu destinație de locuință din imobilul revendicat și a respins acțiunea reclamanților A.C.

și F.S.I. împotriva pârâtei R.A.D.E.F. România Film, filiala București a R.A.D.E.F. și Consiliul General al Municipiului București. În motivarea acestei hotărâri s-a reținut că imobilul a aparținut familiei B. și a fost trecut în proprietatea Statului prin Decretul nr. 92/1950, decret aplicat în litera și spiritul său, imobilul fiind proprietatea unei familii de mari industriași. S-a reținut că pârâții Consiliul General al Municipiului București și R.A.D.E.F. România Film și filiala București nu au calitate procesuală pasivă, respingându-se față de aceștia acțiunea, față de împrejurarea că apartamentele cu destinație de locuință au fost deja vândute foștilor chiriași, în 1973 și, ulterior, în baza Legii nr. 112/1995.

S-a mai constatat că nu există un temei juridic cu privire la retrocedarea cinematografului S., aceasta fiind o problemă de lege ferende. Împotriva acestei sentințe reclamantele A.C. și F.S.I. la 18 decembrie 2000 au declarat apel și au criticat soluția de respingere care se bazează pe criterii de luptă de clasă, fără să se invoce un argument de drept care să legitimeze naționalizarea în condițiile în care legea fundamentală, Constituția, nu o prevede și garantează dreptul de proprietate, nimeni neputând fi privat de proprietatea sa în mod arbitrar. S-a mai invocat faptul că naționalizarea s-a făcut de la B.D. (poziția nr. 993 din Decretul nr. 92/1950) care nu era proprietar (la acel moment el fiind decedat), proprietari fiind moștenitorii acestuia și care erau exceptați conform art. II de la aplicarea Decretului nr. 92/1950.

S-a mai criticat împrejurarea că nu s-a făcut dovada titlului de proprietate al Statului asupra imobilului în discuție și nu s-a stabilit situația juridică a întregului imobil, nu toate spațiile de locuit fiind vândute chiriașilor. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia civilă nr. 1117 din 21 februarie 2007 a respins apelul ca fiind lipsit de interes. În motivarea acestei decizii curtea de apel a reținut că dosarul a fost suspendat în temeiul art. 47 din Legea nr. 10/2001 deoarece apelantele au declanșat procedura prealabilă necontencioasă de recuperare a imobilului. S-a reținut că această procedură s-a finalizat prin emiterea deciziei nr. 106 din 25 septembrie 2001 a primarului municipiului București, prin care s-a restituit în natură reclamantelor imobilul în litigiu.

Ca urmare, s-a constatat că interesul, fiind dat de scopul urmărit prin exercitarea căii de atac nu mai subzistă față de restituirea imobilului. S-a respins astfel apelul ca fiind lipsit de interes. Împotriva acestei decizii au declarat la 7 iulie 2007 recurs reclamanții F.S.I., R.I.M.A., G.M.M.B., I.J.M.L.L., C.Ș.G., D.S.A.M., H.Y.G.B.D. și B.N.A., toți cu domiciliul ales la mandatar C.C. S-a criticat decizia instanței de apel ca fiind lovită de nulitate absolută fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 105 alin. (1) și (2) C. proc. civ., motiv prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. În acest sens s-a arătat că nu s-a observat că la instanța de fond au fost introduși în cauză și alți moștenitori, în calitate de reclamanți, fără ca să se regăsească acest lucru în dispozitivul sentinței.

Decizia în apel s-a pronunțat în contradictoriu cu o persoană care între timp a decedat, la 20 septembrie 2006, C.A., fără să se introducă în cauză succesorii acesteia. S-a arătat că apelul s-a judecat exclusiv în contradictoriu numai cu cele două apelante, celelalte părți fiind vătămate în dreptul lor de a-și formula apărările și de a susține motivele de nelegalitate ale hotărârii instanței de fond. S-a mai invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., decizia fiind dată cu încălcarea dispozițiilor incidente în cauză privitoare la aplicarea Decretului nr. 92/1950 și cât privește considerarea ca lipsită de interes a atacării sentinței de fond. În acest sens s-a arătat că nu s-au administrat probe pentru restituirea cinematografului și nici pentru stabilirea persoanelor între care s-au stabilit raporturi procesuale și că în mod eronat s-a considerat corectă aplicarea Decretului nr. 92/1950.

Toate acestea, au arătat recurenții, sunt elemente care dovedesc că există interesul pentru promovarea căii de atac împotriva unei hotărâri care a respins cererea de revendicare. Analizând hotărârea atacată din perspectiva motivelor prevăzute de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. (motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 referitoare la greșita apreciere a Decretului nr. 92/1950 nu a mai fost susținut, conform celor declarate expres de avocata recurenților cu ocazia judecării în fond a cauzei) se constată următoarele: Acțiunea cu care instanța de judecată a fost investită, la 1 octombrie 1999 a fost formulată de reclamantele A.C. și F.S.I. În faza în care dosarul se mai afla la Judecătoria sectorului 1 București s-a depus la dosar o precizare de acțiune cu privire la care instanța de fond a avut o poziție oscilantă și indecisă.

La 3 februarie 2000 prin încheiere, cererea precizatoare s-a respins ca tardivă iar la 2 martie 2000 printr-o altă încheiere s-a luat act de depunerea în dosar a unei precizări de acțiune și s-a dispus citarea în cauză a persoanelor intervenite în cauză ca reclamante și, respectiv, a persoanelor chemate în judecată în calitate de pârâte. Dosarul ajuns la Tribunalul Municipiului București, urmare declinării, nu a fost clarificat sub aspectul obiectului și părților angajate în proces, instanța de fond reținând în cauză ca pârâți pe persoanele indicate în cererea precizatoare de acțiune iar ca reclamante pe cele două persoane din acțiunea inițială, introductivă de instanță. Sentința instanței de fond a fost atacată cu apel numai de reclamantele care au formulat inițial acțiunea, A.C.

și F.S.I., deși atât ele cât și celelalte persoane din cererea precizatoare au avut același mandatar, pe C.C., care a răspuns la Judecătoria sectorului 1 pentru toți reclamanții, pentru cele două reclamante în faza Tribunalului și tot pentru ele în apel. Apelul a fost semnat de acesta numai pentru reclamantele A.C. și F.S.I. Pe parcursul judecării apelului a survenit decesul apelantei reclamante A.C., la 19 septembrie 2006, așa cum rezultă din certificatul de deces nr. 184801 emis la 28 septembrie 2008 de autoritățile statului Maryland, SUA. Ca urmare, la 21 februarie 2007, când s-a pronunțat instanța de apel, a fost soluționat apelul în contradictoriu cu o parte care nu mai avea capacitate de folosință și nici exercitarea drepturilor procesuale.

În acest sens hotărârea a fost dată cu nerespectarea dispozițiilor art. 41 alin. (1) C. proc. civ. Hotărârea fiind pronunțată cu nerespectarea formelor legale care impuneau introducerea în cauză a succesorilor părții, este necesar a fi anulată, vătămarea produsă părților neputând fi înlăturată decât prin desființarea acestei hotărâri, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Ca urmare, acest motiv de recurs se înscrie în condițiile prevăzute de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și se va admite cu consecința casării deciziei atacate și trimiterii cauzei spre rejudecarea apelului la aceeași instanță pentru introducerea în cauză, în locul procesual ocupat până la deces de A.C., a succesorului acesteia, C.Ș.G.

(conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 76 din 18 octombrie 2006, act autentic întocmit de notar M.Ș.S.). Având în vedere actul mai sus menționat se constată că numitul C.Ș.G. are calitate procesuală activă în a formula prezentul recurs alături de reclamanta F. și ea vătămată în drepturile sale prin respingerea apelului. Făcând abstracție de incidentul procesual menționat cât privește participarea în proces a celorlalți reclamanți și, ca urmare, nepronunțarea instanței de apel și cu privire la aceștia se constată că nu se poate constata nelegalitatea hotărârii. Curtea de apel s-a pronunțat numai cu privire la cererea cu care a fost investită și anume apelul declarat de A.C. și F.S.I.

Deși instanța de fond nu s-a mai preocupat de ceilalți reclamanți, aceștia nu au atacat sentința de fond iar din apelul înregistrat nu a rezultat că cele două reclamante ar fi avut mandat din partea celorlalți reclamanți să atace hotărârea instanței de fond și din perspectiva acelor părți, o asemenea critică nefiind menționată în motivele de apel. Ca urmare, neatacând cu apel hotărârea de fond recurenții R.I.M.A., G.M.M.B., I.J.M.L.L., D.S.A.M., H.Y.G.B.D. și B.N.A. aflându-se în situație de omisso medio nu pot formula recurs, pentru motivele arătate, împotriva unei hotărâri de fond neatacate cu calea de atac intermediară prevăzută de norma de procedură civilă. Pe cale de consecință se va respinge ca nefondat recursul declarat de acești din urmă reclamanți împotriva aceleiași decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții F.S.I. și C.Ș.G. împotriva deciziei nr. 111 A din 21 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare apelului la aceeași instanță. Respinge ca nefondat recursul declarat împotriva aceleiași decizii de către recurenții R.I.M.A., G.M.M.B., I.J.M.L.L., D.S.A.M., H.Y.G.B.D. și B.N.A. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2008.