ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 603/2004

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

7088/1988 la Judecătoria sectorului 1 de reclamanții S.N. și S.M. au chemat în

judecată pe pârâții Consiliul General al Municipiului București și S.C. R. S.A,

solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, aceștia să fie

obligați să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în

București, compus din construcție și teren în suprafață de 604,75 mp.

Judecătoria sectorului 1 București,

prin sentința civilă nr. 2992 din 23 februarie 1999 a declinat competența de

soluționare în favoarea tribunalului.

Tribunalul București, secția a IV –

a civilă, prin sentința civilă nr. 285 din 20 martie 2000 a respins excepția

lipsei calității procesuale pasive a S.C. R. S.A București.

A admis în parte acțiunea introdusă

de reclamanții S.M. și S.N., decedat, având drept unică moștenitoare pe fiica

sa, I.A., împotriva pârâților S.C. R. S.A București și Consiliul General al

Municipiului București.

A obligat pârâtul să lase în deplină

proprietate și liniștită posesie imobilul situat în București, compus din teren

în suprafață de 333,25 mp (lungimea 29,50 m, lățimea – 11,50 m), corpul A de

clădire, amplasat pe acest teren, având două nivele, subsol și parter.

Pentru a se pronunța astfel,

Tribunalul București a reținut că imobilul în litigiu, proprietatea defunctului

S.N. și a soției sale S.M., a fost naționalizat în temeiul dispozițiilor

Decretului nr. 92/1950, deși proprietarul era liber profesionist, circumstanțe

în care instanța a apreciat că reclamantul era exceptat de la aplicarea

dispozițiilor actului normativ invocat.

Împotriva sentinței au declarat apel

reclamantele și Municipiul București prin Primarul General.

Municipiul București a susținut, în

motivarea apelului, excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului

General al Municipiului București, iar pe fond a arătat, în esență, că imobilul

în litigiu a intrat în patrimoniul statului cu titlu, respectiv în baza

Decretului nr. 92/1950.

Prin decizia civilă nr. 137 A din 20

martie 2001, Curtea de Apel București, secția a III – a civilă, a admis apelul

declarat de reclamantele S.M. și I.A. împotriva sentinței civile nr. 285 din 20

martie 2000 a Tribunalului București, secția a IV - a civilă.

A schimbat în parte sentința

atacată, în sensul că a obligat pârâții să lase în deplină proprietate și

liniștită posesie suprafața de teren de 457,25 mp, situată în București.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței.

A respins ca nefondat apelul

declarat de Municipiul București, reprezentat de Primarul General.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Consiliul General al Municipiului București, reprezentat legal de către

Primarul General T.B. În motivarea recursului, interpretând dispozițiile art.

19 alin. (1), art. 18, art. 21, pct. 1 și art. 67 din Legea nr. 215/2001 a

administrației publice locale, pârâtul a susținut că nu Consiliul General al

Municipiului București, persoana chemată de reclamanți în judecată, are

calitate procesuală pasivă, ci doar Municipiul București, reprezentat de

Primarul General, situație în care s-a cerut admiterea recursului, modificarea

deciziei recurate, iar pe fond, respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva

unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Recursul este fondat pentru motivele

de ordine publică invocate și puse în discuția părților conform prevederilor

art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

Primul motiv de ordine publică se

referă la încălcarea prevederilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., care

statuează că „în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra

problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor

probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”.

Prin decizia civilă nr. 90 din 18

ianuarie 2002 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis recursul pârâtului

Municipiul București prin Primar General împotriva deciziei civile nr. 137 A

din 20 martie 2001 a Curții de Apel București, secția a III – a civilă, pe care

a casat-o, cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor aceleiași instanțe.

Potrivit îndrumărilor obligatorii,

date de Curtea Supremă de Justiție, prin decizia de casare, instanța de

trimitere trebuia să aibă în vedere, cu prilejul rejudecării, completarea

probatoriului cu actul de proprietate al autorului reclamantului S.N. asupra

imobilului revendicat, certificatul de moștenitor și actul de partaj voluntar

încheiat de defunctul reclamant cu ceilalți moștenitori, lista anexă la

Decretul nr. 92/1950 și adresa Primăriei Municipiului București, cuprinzând

relații privind situația juridică a imobilului în litigiu, modalitatea de trecere

a acestuia în proprietatea statului, dacă a fost înstrăinat, cui și cu ce

titlu.

Este de observat că îndrumările date

de instanța de casare nu au fost respectate de instanța de trimitere, cu ocazia

rejudecării necompletându-se probatoriul în sensul arătat, astfel că admițând

apelurile declarate de apelantele-reclamante, instanța de trimitere a făcut o

greșită aplicare a legii, hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor

art. 315 (1) C. proc. civ.

În ceea ce privește cel de-al doilea

motiv de ordine publică invocat de Curte, din oficiu și care privește aspectul

calității procesuale active a reclamantei S.M.(față de care s-a admis acțiunea)

având în vedere că din acțiune și actul adițional de partaj rezultă că imobilul

a fost dobândit de N.S. prin moștenire, iar reclamanta M.S. a renunțat la

succesiunea soțului, hotărârea atacată cu recurs este vădit nelegală față de

toate aceste aspecte, ce nu au fost lămurite de către instanță în vederea stabilirii

legitimității procesuale a reclamanților, a interesului judiciar al acestora.

Așa fiind, soluția care se impune

este aceea de admitere a recursului pentru motivele de ordine publică invocate

de Curte din oficiu și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului în sensul

celor stabilite, cu respectarea dispozițiilor art. 315 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de

recurs invocat de pârâtul Consiliul General al Municipiului București

reprezentat legal de Primarul General, acesta se privește a fi nefondat, pentru

următoarele considerente:

Potrivit art. 2, art. 4, art. 5 și art.

20 lit. g) din Legea administrației publice locale nr. 69/1991, în vigoare la

data introducerii acțiunii și soluționării cauzei în fond și apel, comunele,

orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale, cu

personalitate juridică, iar autoritățile publice prin care se realizează

autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale, ca autorități

deliberative și primarii, ca autorități executive. Consiliile locale au și

atribuții de administrare a domeniului public și privat al comunei sau orașului

(municipiului) din care fac parte și bunurile prevăzute în art. 6 din Legea nr.

213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia și care

pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, în

condițiile legii.

Conform art. 42 alin. (2) din Legea

nr. 69/1991, în vigoare la data introducerii acțiunii și soluționării cauzei în

fond și apel, primarul reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu persoane

fizice sau juridice din țară sau din străinătate, precum și în justiție, iar

potrivit art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998, în litigiile de tipul celui

în speță, Consiliul General al Municipiului București poate fi reprezentat de

președintele consiliului sau de primar.

Cu referire la cazul dedus

recursului , din coroborarea prevederilor legale menționate, rezultă că în

litigiile care pun în discuție dreptul de proprietate al bunurilor ce fac parte

din domeniul public sau privat al statului, aflate în administrarea Consiliului

General al Municipiului București, acest organ al administrației publice

locale, ca organ deliberativ și respectiv Municipiul București, ca autoritate

executivă, au calitate procesuală pasivă.

Pentru considerentele de mai sus, ce

vizează motivele de ordine publică invocate de Curte din oficiu, se va admite

recursul declarat de pârâtul Consiliul General al Municipiului București

reprezentat de Primarul General împotriva deciziei nr. 264/A din 3 iunie 2002 a

Curții de Apel București, secția a III – a civilă, cu trimiterea cauzei

aceleiași instanțe pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul

Consiliul General al Municipiului București reprezentat de Primarul General

împotriva deciziei nr. 264 A din 3 iunie 2002 a Curții de Apel București, secția

a III – a civilă, și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2004.