ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 890/2003

La data de 12 februarie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei civile nr.157 A din 27 martie 200 a Curții de Apel București, Secția a III-a civilă. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 12 februarie 2003, care face parte integrantă din prezenta iar pronunțarea s-a amânat la 6 martie 2003. C U R T E A , Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința civilă nr.764 din 5.07.2000 Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis acțiunea principală formulată de S.E.R.împotriva Consiliului General al Municipiului București, Inspectoratul teritorial de stat pentru handicapați și S.C.

AVL ca și cererea de intervenție în interes propriu introdusă de R.M.D.și a obligat pârâtul să lase reclamantei și intervenientului în interes propriu imobilul situat în București, str.Radu Vodă nr.20-20 A, sector IV, compus din teren în suprafață de 583 mp și construcția aferentă. În motivarea soluției tribunalul a reținut că imobilul în litigiu a fost dobâdnit cu actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.12978/31.XII.1908 de Tribunalul Ilfov, de către autorul S.R.A.M.de la care a fost naționalizat abuziv prin Decretul nr.92/1950 întrucât făcea parte din categoriile socio profesionale exceptate, conform art.II din decret, fiind arhitect. S-a mai stabilit că reclamanta, în calitate de descendentă, și intervenientul în interes propriu, ca nepot de fiică predecedată la 15.X.1998, erau moștenitorii legali ai proprietarului inițial autorul S.R.A.M., conform certificatului de moștenitor nr.59/26.X.1999.

În contra acestei sentințe a declarat apel Municipiul București prin Primarul General cu motivarea că în raport de dispozițiile art.2, art.5 și respectiv art.42 alin.2 din Legea nr.64/1991 a Administrației publice locale în vigoare la data pronunțării hotărârii criticate, Consiliului General al Municipiului București nu avea calitate procesuală pasivă și pe acest considerent atât acțiunea cât și cererea de intervenție în interes propriu trebuiau respinse în ceea ce-l privește pe pârâtul Consiliul General al Municipiului București.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr.157 A/27.03.2002, rejudecând apelul după casare, l-a respins ca nefondat cu motivarea că potrivit art.6 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia coroborat și cu art.12 alin.5 din aceeași lege Consiliul General al Municipiului București avea calitate procesuală pasivă în cauză cu atât mai mult cu cât conform art.77 alin.1 și art.20 alin.1 din Legea nr.69/1991 administrarea domeniului public și privat al municipiului București este de atributul Consiliului General al Municipiului București. În contra acestei decizii a declarat recurs Municipiul București prin Primarul general invocând motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ.

Astfel, s-a invocat că potrivit art.18 și 19 pct.1 din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale, unitățile administrativ teritoriale sunt comunele, orașele și județele, acestea fiind persoane juridice, iar în conformitate cu art.21 pct.1 din lege autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale ca autorități deliberative și primarii ca autorități executive. De asemenea, s-a învederat că în temeiul art.67 din Legea nr.215/2001 primarul este acela care reprezintă comuna sau orașul în justiție și că din această perspectivă nici Primaria municipiului București fără personalitate juridică și nici Consiliul General al Municipiului București nu aveau legitimare procesuală pasivă în cauză, o atare legitimare având-o numai municipiul București prin Primarul General.

Recursul nu este fondat. La data promovării acțiunii, respectiv 1.03.1999 era în vigoare Legea nr.61/1991 privind administrația publică locală. Potrivit art.2 și 4 din această lege comunele, orașele și județele sunt unități administrativ teritoriale și sunt persoane juridice, iar conform art.5 autoritățile publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale, ca autorități deliberative și primarii ca autorități executive. De asemenea, art.42 (2) din Legea nr.69/1991 îl desemnează pe primar să reprezinte comuna sau orașul în justiție.

Dispoziții identice în ceea ce privește autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală, calitatea de persoane juridice a comunelor, orașelor și județelor, respectiv abilitarea primarilor de a reprezenta comuna sau orașul în justiție se regăsesc și în prevederile art.18, 19 pct.1, 21 pct.1 și 67 din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale care a abrogat Legea nr. 69/1991.

Pe de altă parte, atât în Legea nr.69/1991 în vigoare la data sesizării instanței cât și în Legea nr.215/2001 în vigoare la data declarării recursului, între atribuțiile consiliilor locale figurează și aceea de administrare a domeniului public și privat al comunei sau orașului (art.20 lit.g, respectiv art.38 lit.f ). Legat de aceste atribuții dispozițiile art.12 din Legea nr.213/1998 privitor la proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, statuează că în litigiile în care se pune în discuție dreptul de proprietate publică al statului asupra bunurilor, unitățile administrativ teritoriale sunt reprezentate de consiliile județene, respectiv Consiliul General al Municipiului București sau de consiliile locale, după caz, care dau mandat scris, în fiecare caz, președintelui consiliului județean sau primarului.

O atare reglementare nu exclude însă calitatea procesuală activă sau pasivă a consiliilor județene, respectiv a Consiliului General al Municipiului București de a reprezenta unitatea administrativ teritorială și în litigiile în care se dispută dreptul de proprietate cu privire la un bun ce aparține domeniului privat de interes local al statului. În adevăr, atâta timp cât însuși legiuitorul a abilitat, așa cum deja s-a relevat, consiliile locale ca organe deliberative, să administreze deopotrivă bunurile ce constituie proprietate de stat de interes local, fie că acestea fac parte din domeniul public sau privat, rezultă că respectivele consilii au și abilitarea să reprezinte în justiție alături sau separat de autoritatea executivă, respectiv primarii, interesele unității administrativ teritoriale cu privire la acele bunuri.

Astfel fiind, corect instanțele au reținut că în speță Consiliul General al Municipiului București avea calitate procesuală pasivă. Pe de altă parte, întrucât în speță Primăria Municipuiului București nu a fost chemată în judecată de către reclamant, referirile din motivele de recurs ce o vizează sunt fără obiect. Față de cele ce preced recursul declarat de Municipiul București prin Primarul general urmează a fi respins ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE : Respinge recursul declarat de Municipiul București, prin Primarul General împotriva deciziei nr.157 A din 27.03.2002 a Curții de Apel București, Secția a III-a civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2003.