ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 890/2003

La

data de 12 februarie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Municipiul

București prin Primarul General împotriva deciziei civile nr.157 A din 27

martie 200 a Curții de Apel București, Secția a III-a civilă.

Dezbaterile

au fost consemnate în încheierea cu data de 12 februarie 2003, care face parte

integrantă din prezenta iar pronunțarea s-a amânat la 6 martie 2003.

C

U R T E A ,

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

sentința civilă nr.764 din 5.07.2000 Tribunalul București, secția a IV-a

civilă  a admis acțiunea principală formulată de S.E.R.împotriva Consiliului

General al Municipiului București, Inspectoratul teritorial de stat pentru

handicapați și S.C. AVL ca și cererea de intervenție în interes propriu

introdusă de R.M.D.și a obligat pârâtul să lase reclamantei și intervenientului

în interes propriu imobilul situat în București, str.Radu Vodă nr.20-20 A,

sector IV, compus din teren în suprafață de 583 mp și construcția aferentă.

În

motivarea soluției tribunalul a reținut că imobilul în litigiu a fost dobâdnit

cu  actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.12978/31.XII.1908 de

Tribunalul Ilfov, de către autorul S.R.A.M.de la care a fost naționalizat

abuziv prin Decretul nr.92/1950 întrucât făcea parte din categoriile socio

profesionale exceptate, conform art.II din decret, fiind arhitect. S-a mai

stabilit că reclamanta, în calitate de descendentă, și intervenientul în

interes propriu, ca nepot de fiică predecedată la 15.X.1998, erau moștenitorii

legali ai proprietarului inițial autorul S.R.A.M., conform certificatului de

moștenitor nr.59/26.X.1999.

În

contra acestei sentințe a declarat apel Municipiul București prin Primarul

General cu motivarea că în raport de dispozițiile art.2, art.5 și respectiv

art.42 alin.2 din Legea nr.64/1991 a Administrației publice locale în vigoare

la data pronunțării hotărârii criticate,  Consiliului General al Municipiului

București nu avea calitate procesuală pasivă și pe acest considerent atât

acțiunea   cât și cererea de intervenție în interes propriu trebuiau respinse

în ceea ce-l privește pe pârâtul Consiliul General al Municipiului București.

Curtea

de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr.157 A/27.03.2002,

rejudecând apelul  după casare, l-a respins ca nefondat cu motivarea că

potrivit art.6 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul

juridic al acesteia coroborat și cu art.12 alin.5 din aceeași lege Consiliul

General al Municipiului București avea calitate procesuală pasivă în cauză cu

atât mai mult cu cât conform art.77 alin.1 și art.20 alin.1 din Legea

nr.69/1991 administrarea domeniului public și privat al municipiului București

este de atributul Consiliului General al Municipiului București.

În

contra acestei decizii a declarat recurs Municipiul București prin Primarul

general invocând motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ.

Astfel,

s-a invocat că potrivit art.18 și 19 pct.1 din Legea nr.215/2001 a

administrației publice locale, unitățile administrativ teritoriale sunt

comunele, orașele și județele, acestea fiind persoane juridice, iar în

conformitate cu art.21 pct.1 din  lege autoritățile administrației publice prin

care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale

ca autorități deliberative și primarii ca autorități executive.

De

asemenea, s-a învederat că în temeiul art.67 din Legea nr.215/2001 primarul

este acela care reprezintă  comuna sau orașul în justiție și că din această

perspectivă nici Primaria municipiului București fără personalitate juridică și

nici Consiliul General al Municipiului București nu aveau legitimare procesuală

pasivă în cauză, o atare legitimare având-o numai municipiul București prin

Primarul General.

Recursul

nu este fondat.

La

data promovării acțiunii, respectiv 1.03.1999 era în vigoare Legea nr.61/1991

privind administrația publică locală. Potrivit art.2 și 4 din această lege

comunele, orașele și județele sunt unități administrativ teritoriale și sunt

persoane juridice, iar conform art.5 autoritățile publice prin care se

realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale, ca

autorități deliberative și primarii ca autorități executive.

De

asemenea, art.42 (2) din Legea nr.69/1991 îl desemnează pe primar să reprezinte

comuna sau orașul în justiție.

Dispoziții

identice în ceea ce privește autoritățile administrației publice prin care se

realizează autonomia locală, calitatea de  persoane juridice a comunelor,

orașelor și județelor, respectiv abilitarea primarilor de a reprezenta comuna

sau orașul în justiție se regăsesc și  în prevederile art.18, 19 pct.1, 21

pct.1 și 67 din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale care a

abrogat Legea nr. 69/1991.

Pe

de altă parte, atât în Legea nr.69/1991 în vigoare la data sesizării instanței

cât și în Legea nr.215/2001 în vigoare la data declarării recursului, între

atribuțiile consiliilor locale figurează și aceea de administrare a domeniului

public și privat al comunei sau orașului (art.20 lit.g, respectiv art.38 lit.f

).

Legat

de aceste atribuții dispozițiile art.12 din Legea nr.213/1998 privitor la

proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, statuează că în litigiile

în care se pune în discuție dreptul de proprietate publică al statului asupra

bunurilor, unitățile administrativ  teritoriale sunt reprezentate de consiliile

județene, respectiv Consiliul General al Municipiului București sau de

consiliile locale, după caz, care dau mandat scris, în fiecare caz,

președintelui consiliului județean sau primarului.

O

atare reglementare nu exclude însă calitatea procesuală activă sau pasivă a

consiliilor județene, respectiv a Consiliului General  al Municipiului

București de a reprezenta unitatea administrativ teritorială și în litigiile în

care se dispută dreptul de proprietate cu privire la un bun ce aparține

domeniului privat de interes local al statului.

În

adevăr, atâta timp cât însuși legiuitorul a abilitat, așa cum deja s-a relevat,

consiliile locale ca organe deliberative,  să administreze deopotrivă bunurile

ce constituie proprietate de stat de interes local, fie că acestea fac parte

din domeniul public sau privat, rezultă că respectivele consilii au și

abilitarea să reprezinte în  justiție alături sau separat de autoritatea

executivă, respectiv  primarii, interesele unității administrativ teritoriale

cu privire la acele bunuri.

Astfel

fiind, corect instanțele au reținut că în speță Consiliul General al

Municipiului București avea calitate procesuală pasivă. Pe de altă parte,

întrucât în speță Primăria Municipuiului București nu a fost chemată în

judecată de către reclamant, referirile din motivele de recurs ce o vizează

sunt fără obiect.

Față

de cele ce preced recursul declarat de Municipiul București prin Primarul

general urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

:

Respinge

recursul declarat de Municipiul București, prin  Primarul General  împotriva

deciziei nr.157 A din 27.03.2002 a Curții de Apel București, Secția a III-a

civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 6 martie 2003.