ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 618/2003

La

data de 7 februarie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de pârâta

L.E.împotriva deciziei civile nr.566/A din 4 octombrie 2000 a Curții de Apel

București – Secția a III a civilă.

Dezbaterile

au fost consemnate în încheierea cu data de 7 februarie 2003, care face parte

integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat la 18 februarie

2003.

C U R T E A

Asupra

recursului civil de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V a civilă și

de contencios administrativ, reclamantele S.C.S.și F.I.M.au chemat în judecată

pârâții Consiliul General al Municipiului București, S.C. “C.” SA, L.E., T.G.și

Z. F., solicitând să se dispună obligarea pârâților- persoane fizice de a le

restitui în deplină proprietate și posesie apartamentele pe care le ocupă în

imobilul situat în București, Șos.C. nr.16, sector 6.

Reclamantele

au arătat că sunt unicele moștenitoare, în calitate de fiică și de nepoată de

fiică, ale defunctului S.G., proprietarul originar al imobilului. Prin sentința

civilă nr.11238/29 octombrie 1998 a Judecătoriei sectorului 6, rămasă

definitivă, s-a  constatat caracterul abuziv al măsurii naționalizării, dispusă

prin Decretul nr.92/1950, S.G.făcând parte din categoriile socio-profesionale

menționate în art.II din acest act normativ. În consecință, Consiliul General

al Municipiului București a fost obligat să lase imobilul reclamantelor în

deplină proprietate și posesie însă executarea hotărârii nu a fost posibilă

întrucât pârâților- persoane fizice le fuseseră vândute cele trei apartamente

conform prevederilor Legii nr.112/1995.

Tribunalul

București, secția a V a civilă, prin sentința civilă nr.318/27.04.2000 a admis

acțiunea împotriva pârâților- persoane fizice, obligându-le să lase

reclamantelor în deplină proprietate și posesie apartamentele dobândite în

temeiul Legii nr.112/1995.

Instanța

a reținut în esență că titlul de proprietate al reclamantelor este preferabil,

ele dobândind de la adevăratul proprietar, în raport de cele ale pârâților,

care au cumpărat de la un neproprietar.

În

privința pârâtelor Consiliul General al Municipiului București și S.C. “C.” SA,

acestea au fost scoase din cauză prin încheierea din 24 februarie 2000.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apeluri pârâții L.E.și Z.F.

Curtea

de Apel București, secția a III a civilă, prin decizia civilă nr.566/4

octombrie 2000, a respins apelul pârâtei L. ca nefondat iar al pârâtului Z. ca

nemotivat. Curtea de Apel a reiterat în esență motivarea instanței de fond cu

privire la  caracterul preferabil al titlului reclamantelor.

Pârâta

L.E.a declarat recurs împotriva acestei decizii, susținând în principal că:

-

s-a  acordat mai mult decât s-a cerut (art.304 pct.6 C.proc. civ.), deoarece nu

s-a lămurit problema  suprafeței de teren cedate de primărie constructorului

pentru alinierea străzii;

-

în mod greșit s-a apreciat că titlul reclamantelor este preferabil în

condițiile în care autorul acestora nu a avut decât o autorizație de construire

și nu s-a efectuat nici transcrierea dreptului;

-

instanțele au ignorat și lipsit de efecte buna-credință cu care pârâta a

dobândit apartamentul, fiind respectate atât prevederile Legii nr.112/1995 cât

și ale HG 11/1997 (art.304 pct.10 C.proc.civ.).

La

data de 18 septembrie 2001 pârâta recurentă a formulat “supliment de motive de

recurs”, invocând în favoarea sa prevederile Legii nr.10/2001, adoptată după

motivarea recursului.

Intimatele

reclamante au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca

nefondat.

Examinând

actele și lucrările dosarului, probatoriile administrate, în lumina

susținerilor părților, Curtea reține următoarele:

Reclamantele-intimate

și-au dovedit în mod incontestabil atât calitatea procesuală activă, cât și

împrejurarea, intrată în puterea lucrului judecat, că imobilul a trecut în

proprietatea statului fără titlu.

Acest

ultim aspect a fost constatat însă abia prin sentința civilă

nr.11238/29.10.1998 a Judecătoriei sectorului 6, la peste un  an și jumătate

după ce recurenta-pârâtă Lupașc dobândise, cu bună-credință și cu titlu oneros,

proprietatea apartamentului său (11.03.1997).

În

această comparare de titluri, instanțele au considerat în mod greșit că cel al

reclamantelor este preferabil. Această concluzie  nu ține însă seama de o serie

de aspecte esențiale. Este vorba în primul rând despre faptul că titlul

reclamantelor este constituit dintr-un act de proprietate asupra terenului ale

cărui dimensiuni, vecinătăți și o parte din preț nu au fost precizate, unit cu

o autorizație de construcție care nu a fost respectată în totalitate.

Acest

titlu de proprietate nu a fost niciodată transcris, aspect important  în orice

comparare de titluri, indiferent că ele provin de la același sau de la alți

autori.

În

opoziție, recurenta-pârâtă a dobândit cu respectarea strictă a legii și în

condiții care confirmă pe deplin buna sa credință.

În

plus, ea posedă bunul, or, “in pari causa melior est causa possidenti”.

Pe

de altă parte, este cert că în raport de data in troducerii acțiunii, a

pronunțării hotărârii și declarării recursului, dispozițiile Legii nr.10/2001

nu se aplică în speță. Nu mai puțin însă, acest act normativ, care în prezent

face parte din ordinea de drept, dă preferință (art.46 alin.2) cumpărătorului

de bună-credință, lăsându-i proprietarului originar calea reparațiilor prin

echivalent.

Așa

fiind, în temeiul dispozițiilor art.304 pct.8 și 9, art.312 alin.3 C.proc.civ.,

va fi admis recursul declarat de pârâtă și se va modifica decizia pronunțată de

Curtea de Apel București, în sensul admiterii apelului ei împotriva sentinței

tribunalului, respingându-se pe fond acțiunea în ceea ce o privește pe această

pârâtă.

Se

vor menține celelalte dispoziții ale sentinței și ale deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de pârâta L.E.împotriva deciziei civile  nr.566/A din 4

octombrie 2000 a Curții de Apel București – Secția a III a civilă.

Modifică

această decizie, în sensul că admite apelul declarat de această pârâtă

împotriva sentinței civile nr.318 din 27 aprilie 2000 a Tribunalului București

– Secția a V a .

Schimbă

sentința, în sensul că respinge acțiunea promovată de reclamante împotriva

pârâtei L.E.

Menține

celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 18 februarie 2003.