ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7630/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 271 din 18 iunie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a admis apelul reclamanților B.I.D., M.S.V. (moștenitoarea apelantei decedată P.C.E.), S.A. și S.C. (moștenitori ai reclamantei G.F.) în contradictoriu cu Consiliul general al municipiului București și s-a anulat sentința 458 din 3 mai 2001 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, condiție în care a apreciat admisibilă acțiunea, deoarece reclamanții au făcut dovada că sunt singurii titulari ai dreptului de proprietate asupra apartamentelor ridicate din care dețin cote părți indivize și nu drepturi exclusive, astfel că unul din coproprietari, B.I.D., poate revendica bunul indiviz cu acordul expres al celorlalți coproprietari, P.V., ceilalți coproprietari formulând personal acțiunea alături de B.I.D., sau înțelegând să continue acțiunea autorilor lor.

La evocarea fondului, prin decizia civilă nr. 567 din 11 decembrie 2003, aceeași instanță a admis acțiunea reclamanților B.I.D., M.S.V., S.A., S.C. în contradictoriu cu intimații Consiliul general al municipiului București, P.A., P.V.R. și P.R. cu obligarea pârâților să le lase reclamanților în deplină proprietate și posesie apartamentele 2 și 25 din București.

Pentru aceasta, instanța a procedat la compararea titlurilor părților adverse, situație în care a reținut că titlul reclamanților a fost reconsiderat, prin hotărâre judecătorească, în anul 1997, când s-a dat și o dispoziție a primarului pentru retrocedarea proprietății imobiliare, pe când titlul pârâților a fost anulat, tot prin hotărâre judecătorească definitivă, în anul 2002; apoi s-a avut în vedere că la momentul încheierii contractelor era în curs acțiunea în revendicare, la 20 iunie 1994, pentru a nu mai discuta încălcarea hotărârii 117/96 a Primarului și a dispozițiilor Legii 112/95 care interziceau vânzările imobiliare deținute de stat fără titlu. Mai mult, s-a ținut cont că pe verso-ul actelor ce au determinat încheierea contractelor, s-a specificat asupra pretențiilor de revendicare, despre care cumpărătorii cunoșteau.

Împotriva sus-numitelor hotărâri ale Curții de apel a declarat recurs, pe de o parte, Consiliul general al municipiului București, ce a invocat lipsa calității sale, deoarece nu deține imobilul și nu are titlu, situație în care invocă pct. 9 art. 304 C. proc. civ. Pe de altă parte, au mai declarat recurs P.V.R., P.R. și P.A.. Aceștia din urmă au criticat îndeosebi decizia civilă 271 din 18 iunie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pentru care au invocat pct. 10 al art. 304 C. proc. civ., în legătură cu care precizează că la data introducerii acțiunii, 2 aprilie 1998, B.I.D. n-a avut procură; apoi invocă pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. în raport de care așa zisa „declarație” a acestei părți este confuză și s-a interpretat greșit, în speță fiind discutabilă reprezentarea celorlalți coindivizori, situație pentru care s-a încălcat principiul unanimității, intervenția fiind făcută la 3 ani și 8 luni de la introducerea acțiunii.

Invocând și pct. 9 din art. 304 C. proc. civ., recurenții arată că P.V., coproprietar, nu a fost reclamant, și s-a considerat greșit că B.I.D. a fost, de către el împuternicit, să-l reprezinte. Mai arată că această parte, P.V., apare în apel, iar în conformitate cu art. 49 alin. (2) și art. 50 C. proc. civ. trebuia ca intervenția să aibă învoirea adversarilor. Pe fond, cei 3 recurenți, persoane fizice, critică decizia 567 din 11 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, invocând pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. în sensul că, deși n-a fost investită, instanța a comparat titlurile, mai ales în condiția în care nu s-a făcut dovada că toți coproprietarii au formulat acțiunea.

Deliberând asupra recursurilor, Înalta Curte de Casație și Justiție aduce în discuție următoarele argumente pentru care criticile recurenților, persoane fizice, sunt considerate nefondate, în timp ce critica legată de excepția calității procesuale a pârâtei, persoană juridică, este întemeiată astfel: Cerințele, prevăzute la pct. 8-10 ale art. 304 C. proc. civ., legate de calitatea activă și respectiv de admisibilitatea acțiunii, nu sunt întrunite. Elementele de identificare a celor îndrituiți, ce au promovat acțiunea și care s-au legitimat și prin reprezentare, prin actele, care au fost depuse pe parcursul desfășurării cauzei, au demonstrat că reclamantul B.I.D., unul din coproprietari, poate revendica bunul, aflat în coindiviziune, cu acordul celorlalți, în baza mandatului, ceea ce explică prezența celorlalte, chiar dacă au fost introduse, în cauză, pe parcursul procesului, ca o consecință a decesului autorilor lor, respectiv a reclamanților.

Ca atare, în funcție de obiectul dedus judecății și numai cu el, Curtea de apel a statuat corect asupra raporturilor juridice deduse judecății, atestând, cu temei, legitimarea procesuală activă, pe baza dovezilor cauzei, iar, pe fond, respectând cadrul procesual cu care a fost sesizată instanța în cererea de revendicare, a analizat titlurile, prin comparare, pentru ca să valideze titlul mai vechi. Așadar, nu subzistă temeiul invocat al pct. 8-10 (ultimul nefiind abrogat la momentul formulării recursului) din art. 304 C. proc. civ., și, deci, se va respinge acest recurs al pârâților, persoane fizice. Instanța însă, a aplicat greșit legea când, practic, a statuat asupra prezenței procesuale în cauză a pârâtului, Consiliul general al municipiului București, pentru că, în lipsa titlului, acesta nu este proprietarul imobilului.

Ca atare, față de acest pârât, acțiunea în revendicare este fără de temei, este nefondată. De aceea, se va promova recursul Consiliului general al municipiului București în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții P.V.R., P.R. și P.A. împotriva deciziei nr. 567 din 11 decembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul General al Municipiului București împotriva aceleiași decizii și casează în parte decizia atacată în sensul că, păstrând toate celelalte dispoziții, respinge ca nefondată acțiunea introdusă de reclamanții B.I.D., M.S.V., S.A. și S.C. față de pârâtul Consiliul General al Municipiului București. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2005.