ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7630/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 271 din 18

iunie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a admis apelul

reclamanților B.I.D., M.S.V. (moștenitoarea apelantei decedată P.C.E.), S.A. și

S.C. (moștenitori ai reclamantei G.F.) în contradictoriu cu Consiliul general

al municipiului București și s-a anulat sentința 458 din 3 mai 2001 a

Tribunalului București, secția a IV-a civilă, condiție în care a apreciat

admisibilă acțiunea, deoarece reclamanții au făcut dovada că sunt singurii

titulari ai dreptului de proprietate asupra apartamentelor ridicate din care

dețin cote părți indivize și nu drepturi exclusive, astfel că unul din

coproprietari, B.I.D., poate revendica bunul indiviz cu acordul expres al

celorlalți coproprietari, P.V., ceilalți coproprietari formulând personal

acțiunea alături de B.I.D., sau înțelegând să continue acțiunea autorilor lor.

La evocarea fondului, prin decizia

civilă nr. 567 din 11 decembrie 2003, aceeași instanță a admis acțiunea

reclamanților B.I.D., M.S.V., S.A., S.C. în contradictoriu cu intimații

Consiliul general al municipiului București, P.A., P.V.R. și P.R. cu obligarea

pârâților să le lase reclamanților în deplină proprietate și posesie

apartamentele 2 și 25 din București.

Pentru aceasta, instanța a procedat

la compararea titlurilor părților adverse, situație în care a reținut că titlul

reclamanților a fost reconsiderat, prin hotărâre judecătorească, în anul 1997,

când s-a dat și o dispoziție a primarului pentru retrocedarea proprietății

imobiliare, pe când titlul pârâților a fost anulat, tot prin hotărâre

judecătorească definitivă, în anul 2002; apoi s-a avut în vedere că la momentul

încheierii contractelor era în curs acțiunea în revendicare, la 20 iunie 1994,

pentru a nu mai discuta încălcarea hotărârii 117/96 a Primarului și a

dispozițiilor Legii 112/95 care interziceau vânzările imobiliare deținute de

stat fără titlu. Mai mult, s-a ținut cont că pe verso-ul actelor ce au

determinat încheierea contractelor, s-a specificat asupra pretențiilor de

revendicare, despre care cumpărătorii cunoșteau.

Împotriva

sus-numitelor hotărâri ale Curții de apel a declarat recurs, pe de o parte,

Consiliul general al municipiului București, ce a invocat lipsa calității sale,

deoarece nu deține imobilul și nu are titlu, situație în care invocă pct. 9

art. 304 C. proc. civ.

Pe de altă parte, au mai declarat

recurs P.V.R., P.R. și P.A..

Aceștia din urmă au criticat

îndeosebi decizia civilă 271 din 18 iunie 2002 a Curții de Apel București,

secția a IV-a civilă, pentru care au invocat pct. 10 al art. 304 C. proc. civ.,

în legătură cu care precizează că la data introducerii acțiunii, 2 aprilie

1998, B.I.D. n-a avut procură; apoi invocă pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. în

raport de care așa zisa „declarație” a acestei părți este confuză și s-a interpretat

greșit, în speță fiind discutabilă reprezentarea celorlalți coindivizori,

situație pentru care s-a încălcat principiul unanimității, intervenția fiind

făcută la 3 ani și 8 luni de la introducerea acțiunii.

Invocând și pct. 9 din art. 304 C.

proc. civ., recurenții arată că P.V., coproprietar, nu a fost reclamant, și s-a

considerat greșit că B.I.D. a fost, de către el împuternicit, să-l reprezinte.

Mai arată că această parte, P.V., apare în apel, iar în conformitate cu art. 49

alin. (2) și art. 50 C. proc. civ. trebuia ca intervenția să aibă învoirea

adversarilor.

Pe fond, cei 3 recurenți, persoane

fizice, critică decizia 567 din 11 decembrie 2003 a Curții de Apel București,

secția a IV-a civilă, invocând pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. în sensul că,

deși n-a fost investită, instanța a comparat titlurile, mai ales în condiția în

care nu s-a făcut dovada că toți coproprietarii au formulat acțiunea.

Deliberând asupra recursurilor,

Înalta Curte de Casație și Justiție aduce în discuție următoarele argumente

pentru care criticile recurenților, persoane fizice, sunt considerate

nefondate, în timp ce critica legată de excepția calității procesuale a

pârâtei, persoană juridică, este întemeiată astfel:

Cerințele, prevăzute la pct. 8-10

ale art. 304 C. proc. civ., legate de calitatea activă și respectiv de

admisibilitatea acțiunii, nu sunt întrunite. Elementele de identificare a celor

îndrituiți, ce au promovat acțiunea și care s-au legitimat și prin

reprezentare, prin actele, care au fost depuse pe parcursul desfășurării

cauzei, au demonstrat că reclamantul B.I.D., unul din coproprietari, poate

revendica bunul, aflat în coindiviziune, cu acordul celorlalți, în baza

mandatului, ceea ce explică prezența celorlalte, chiar dacă au fost introduse,

în cauză, pe parcursul procesului, ca o consecință a decesului autorilor lor,

respectiv a reclamanților.

Ca atare, în funcție de obiectul

dedus judecății și numai cu el, Curtea de apel a statuat corect asupra

raporturilor juridice deduse judecății, atestând, cu temei, legitimarea

procesuală activă, pe baza dovezilor cauzei, iar, pe fond, respectând cadrul

procesual cu care a fost sesizată instanța în cererea de revendicare, a

analizat titlurile, prin comparare, pentru ca să valideze titlul mai vechi.

Așadar, nu subzistă temeiul invocat

al pct. 8-10 (ultimul nefiind abrogat la momentul formulării recursului) din

art. 304 C. proc. civ., și, deci, se va respinge acest recurs al pârâților,

persoane fizice.

Instanța însă, a aplicat greșit

legea când, practic, a statuat asupra prezenței procesuale în cauză a

pârâtului, Consiliul general al municipiului București, pentru că, în lipsa

titlului, acesta nu este proprietarul imobilului.

Ca atare, față de acest pârât,

acțiunea în revendicare este fără de temei, este nefondată.

De aceea, se va promova recursul

Consiliului general al municipiului București în baza art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâții P.V.R., P.R. și P.A. împotriva deciziei nr. 567 din 11

decembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Admite recursul declarat de pârâtul

Consiliul General al Municipiului București împotriva aceleiași decizii și

casează în parte decizia atacată în sensul că, păstrând toate celelalte

dispoziții, respinge ca nefondată acțiunea introdusă de reclamanții B.I.D.,

M.S.V., S.A. și S.C. față de pârâtul Consiliul General al Municipiului

București.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 6 octombrie 2005.