ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3668/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

sectorului 3 București, la 24 februarie 2000, reclamanta  M.J.E. a chemat în

judecată  pârâții S.S.R., P.M.V., P.P.M. și Consiliul General al Municipiului

București, pentru ca prin sentința ce instanța va pronunța să-i lase în deplină

proprietate și liniștită posesie imobilul situat în București, și să-i constate

calitatea de proprietari coindivizari împreună cu pârâții. Reclamanta a arătat

că este moștenitoarea defunctului P.P. (bunic) decedat la 30 ianuarie 1954,

acesta avându-i ca moștenitori și pe pârâți, în calitate de fii ai lui P.N.,

acesta din urmă decedat la 7 februarie 2000 și că imobilul mai sus

individualizat dobândit de defunctul P.I.P. conform contractului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8425 din 7 august 1908 a  trecut abuziv,

fără titlu, în proprietatea statului, conform Decretului nr. 92/1950, poziția

5679 anexă.

Prin sentința civilă nr. 4905 pronunțată la 28

martie 2000 această instanță și-a declinat competența materială de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pe rolul acestei din urmă instanțe, cauza a fost

înregistrată sub nr. 2712/2000, iar prin sentința civilă 1576 din 22 octombrie

2001, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis în parte acțiunea, a

obligat pârâtul Consiliul General al Municipiului București să lase în deplină

proprietate imobilul, respingând ca inadmisibil capătul de cerere privind

constatarea calității de proprietari indivizi în cote de 1/2.

În motivarea hotărârii, tribunalul a reținut în

esență că imobilul revendicat, compus din teren în suprafață de 2800 m

2

și patru corpuri de construcții  a  aparținut  defunctului  P.P.,  fiind

preluat de  Stat în mod abuziv, fără titlu, cu încălcarea dispozițiilor

reglementate de Decretul nr. 92/1950, întrucât acesta nu a figurat în lista

anexă.

Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere,

instanța l-a apreciat ca inadmisibil, deoarece pretențiile reclamanților puteau

fi realizate prin procedură notarială.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

pârâtul Consiliul General al Municipiului București, reprezentat legal de

Primarul General criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, în primul motiv s-a arătat că în mod

greșit a fost chemat în judecată Consiliul General al Municipiului București

care nu are, potrivit Legii nr. 215/2001, legitimarea procesuală pasivă,

Municipiul București având calitatea de pârât într-o acțiune în revendicare.

În cel de-al doilea motiv, apelantul a susținut

că instanța a interpretat greșit situația de fapt, deoarece imobilul în litigiu

a trecut în proprietatea statului cu titlu.

Prin decizia civilă nr. 158 A din 27 martie 2002

a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, ca instanță de control

judiciar a admis apelul pârâtului Consiliul General al Municipiului București,

a schimbat în tot sentința apelată și pe fond a respins acțiunea formulată de

reclamanta M.J.E. ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a

apreciat că instanța de fond nu a lămurit situația de fapt, ignorând că în anul

1934 imobilul ce a format obiectul revendicării a trecut în activul societății

„S.A.R. Frații P.”, acesta figurând în folosința unor societăți din domeniul

energetic și al industrializării, iar simpla mențiune că imobilul nu figurează

în anexele la Decretul nr. 92/1950 nu face dovada  trecerii în proprietatea

statului a imobilului.

S-a susținut și împrejurarea că sub aspectul

legitimării procesuale active, acțiunea în revendicare a fost formulată doar de

reclamanta M.J.E. cu ignorarea drepturilor ce s-ar fi cuvenit tuturor

moștenitorilor, respectiv S.S.R., P.M.V .și P.P.M., care, deși au figurat ca

pârâți nu și-au conturat o poziție procesuală  exprimată prin revendicarea

imobilului, neformulând în cauză pretenții pe calea unei cereri

reconvenționale, cerere de intervenție etc.

Cum intenția de revendicare nu a fost exercitată

și de pârât, deși aveau dreptul procesual, instanța de control judiciar ordinar

și-a argumentat soluția de respingere a acțiunii motivat și de încălcarea

regulei unanimității coproprietarilor indivizi în apărarea și protiguirea

dreptului de proprietate și cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere,

privind constatarea cotelor de indiviziune.

În ceea ce privește lipsa calității procesuale

pasive a Consiliului General al Municipiului București, motivul de apel nu a

putut fi primit; Curtea  de Apel București, secția a III-a civilă,  apreciind

în considerentele deciziei nr. 158 A din 27 martie 2002 că, în descrierea

raportului juridic procesual, în acțiunile de revendicare Statul, prin

Consiliul General al Municipiului București are legitimarea procesuală pasivă.

Împotriva acestei decizii, reclamanta  M.J.E. a

declarat recurs, criticând hotărârea pronunțată în apel prin prisma motivelor

prevăzute de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., vizând greșita interpretare

dată de instanța de apel raportului juridic de revendicare, care a considerat

că imobilul în litigiu a fost preluat cu titlu de către stat întrucât susține

recurenta – din înscrisurile depuse a rezultat că trecerea imobilului în

proprietatea Statului s-a făcut pe numele unor neproprietari.

La termenul din 26 septembrie 2003 recurenta

reclamantă M.J. E. a solicitat renunțarea la judecata recursului.

Față de actul de dispoziție exercitat de

recurenta-reclamantă, Curtea urmează a lua act de manifestarea de voință care

întrunește toate condițiile de fond și de formă, în înțelesul prevăzut de art. 246

din C. proc. civ., care se înscrie în conținutul principiului disponibilității,

ce guvernează procesul civil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta M.J.E. împotriva deciziei 158 A din 27 martie 2002 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă.

Casează decizia recurată precum și sentința

civilă 1576 din 22 octombrie 2001 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă

și ia act de renunțarea reclamantei la judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 septembrie  2003.