ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 459/2008

Asupra recursului de față,

Din examinarea actelor

și lucrărilor dosarului a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Craiova,

secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC S.A. SRL a solicitat anularea

deciziei nr. 207 din 24 octombrie 2006 emisă de A.N.A.F. București, precum și suspendarea

acesteia până la soluționarea contestației.

În motivarea cererii reclamanta

a arătat că prin decizia contestată s-a dispus suspendarea soluționării contestației

formulate de reclamantă împotriva raportului de inspecție fiscală și a deciziei

de impunere, până la pronunțarea unei soluții definitive pe latură penală, urmând

ca procedura administrativă să fie reluată la încetarea motivului care a determinat

suspendarea.

Prin încheierea de ședință

de la data de 08 februarie 2007, instanța de fond a luat act de renunțarea reclamantei

la cererea de suspendare a actului administrativ atacat.

Prin sentința nr. 182

din 24 mai 2007 a Curții de Apel Craiova a fost respinsă acțiunea reclamantei ca

neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de fond a reținut faptul că decizia atacată a fost emisă cu respectarea

dispozițiilor legale.

S-a precizat faptul că

organele de control fiscal au sesizat organele de cercetare penală ca urmare a constatărilor

făcute în urma controlului efectuat cu privire la existența indiciilor săvârșirii

unei infracțiuni, iar soluția de suspendare a soluționării contestației reclamantei

este în conformitate cu dispozițiile legale.

Împotriva acestei soluții

a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât Curtea

de Apel nu a avut în vedere probele administrate și a pronunțat o hotărâre cu greșita

aplicare a legii.

Recursul este nefondat

și va fi respins.

Examinând actele dosarului

și cererea de recurs vis-à-vis de dispozițiile art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține:

Conform C. proc. fisc.,

art. 184 lit. a) alin. (1), organul fiscal poate suspenda soluționarea cauzei, atunci

când au fost sesizate organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii

unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției

ce ar fi dată în procedură administrativă.

Corect s-a reținut de

către Curtea de apel, contestatoarea a formulat prezenta cerere doar pentru a nu

fi decăzută din dreptul de a contesta decizia nr. 207/2006, recunoscând astfel că

actul administrativ contestat este legal.

Prin adresa emisă de D.N.A.

- Serviciul Teritorial Craiova, Biroul Teritorial Târgu Jiu, este transmis faptul

că în Dosarul nr. 104/P/2006 care are ca obiect plângerea penală a D.G.F.P. Gorj,

se fac cercetări față de administratorul societății pentru săvârșirea unor infracțiuni

prevăzute de Legea nr. 241/2001.

Prin urmare, corect prima

instanță, în raport de considerentele mai sus invocate și de prevederile art. 184

C. proc. fisc., a considerat că organul administrativ nu se poate pronunța pe fondul

cauzei, motiv pentru care a și respins contestația de față.

Pentru toate aceste motive

de fapt și de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, apreciază că sentința atacată este legală, motiv pentru care va respinge

recursul declarat de SC S.A. SRL Târgu Jiu, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC S.A. SRL Târgu Jiu împotriva sentinței nr. 182 din 24 mai 2007

a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 februarie 2008.