ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1045/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 287 din 18 octombrie

2007, Curtea de Apel Craiova a respins contestația formulată de reclamanta SC C.F.C.

SA, împotriva deciziei nr. 33 din 12 februarie 2007, emisă de Ministerul Economiei

și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de

Soluționare a Contestațiilor, prin care a fost suspendată soluționarea contestației

reclamantei din 7 decembrie 2006, formulată împotriva deciziei de impunere nr.

5486 din 28 septembrie 2006 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Dolj.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că există interdependență între

stabilirea obligațiilor bugetare prin decizia de impunere nr. 5486/2006 și realitatea

evidențierii în contabilitate a operațiunilor de către societate, iar caracterul

penal al faptelor sesizate, respectiv al realității acestor evidențieri, are o înrâurire

asupra soluției ce va fi dată în procedura administrativă.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamanta SC C.F.C. SA criticând-o pentru netemeinicie și pentru

greșita aplicare a legii.

În esență, prin motivele

de recurs dezvoltate, recurenta-reclamantă a susținut că în mod greșit instanța

de fond a invocat prevederile art. 184 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., ca temei

legal al menținerii suspendării de către organul fiscal a soluționării contestației

sale din anul 2006, dispusă prin decizia nr. 33 din 12 februarie 2007 ignorând însă

că prevederile respectivului text de lege sunt facultative și nu obligatorii.

A mai arătat recurenta

că nefundamentat este și considerentul instanței în sensul că societatea avea posibilitatea

legală de a solicita suspendarea executării silite în cazul în care o astfel de

executare ar fi fost declanșată, nesocotind astfel efectele blocării conturilor

în activitatea unei societății comerciale care participă la licitații publice privind

contractarea de lucrări de infrastructură rutieră și cale ferată.

În fine, recurenta a menționat

că în opinia sa măsura suspendării dispusă de organul fiscal este una abuzivă și

care nu urmărește decât să tergiverseze posibilitatea restituirii sumelor stabilite

în sarcina reclamantei în urma controlului fiscal, fiind astfel creditat bugetul

de stat de peste un an de zile cu o sumă din care 50% este deja lămurită.

În fața instanței de recurs,

în susținerea recursului formulat, recurenta a depus o serie de acte, respectiv

corespondența purtată în legătură cu stadiul cercetărilor penale ce au atras suspendarea

dispusă de organul fiscal, precum și ordonanța din 19 septembrie 2007, de scoatere

de sub urmărire penală, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova dată în Dosarul

nr. 1855/P/2006, solicitând admiterea recursului formulat.

La rândul său, intimata-pârâtă

a depus copia plângerii formulate împotriva rezoluției de scoatere de sub urmărire

penală, din data de 19 septembrie 2007, înaintată în temeiul art. 278 C. proc. pen.,

Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.

Examinând actele și lucrările

dosarului și înscrisurile noi depuse în recurs, în raport de prevederile legale

incidente, incluzând art. 304

1

C. proc. civ., dar și prin prisma criticilor

recurentei și a apărărilor intimatei, Înalta Curte reține că recursul de față este

fondat astfel că urmează fi admis, cu consecința modificării sentinței atacate,

în sensul admiterii acțiunii și al anulării deciziei nr. 33 din 12 februarie 2007

emise de intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, în considerarea celor

în continuare arătate.

Prin decizia nr. 33 din

12 februarie 2007, intimata Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de

Administrare Fiscală, primind spre soluționare contestația depusă de recurenta-reclamantă

împotriva deciziei de impunere nr. 5486 din 28 septembrie 2006, emisă de Direcția

Generală a Finanțelor Publice Dolj, a dispus suspendarea soluționării contestației

formulate pentru suma totală de 564.830 RON, până la pronunțarea unei soluții definitive

pe latura penală, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea motivului

care a determinat suspendarea în condițiile legii, conform prevederilor art. 184

alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. Organul fiscal a reținut

că între stabilirea obligațiilor bugetare prin decizia de impunere nr. 5486 din

28 septembrie 2006 întocmită de reprezentanții Direcției Generale a Finanțelor Publice

Dolj și stabilirea caracterului infracțional al faptelor, trimise spre investigare

la Inspectoratul General al Poliției Române, Direcția Poliție Transporturi – secția

regională de poliție transporturi – Biroul de Investigare a Fraudelor, există o

strânsă interdependență de care depinde soluționarea cauzei, astfel că Agenția Națională

de Administrare Fiscală nu se poate pronunța pe fondul cauzei înainte de a se finaliza

soluționarea laturii penale.

Este adevărat, astfel

cum arată recurenta, că procedura suspendării soluționării contestației reglementată

în C. proc. fisc., republicat, art. 184

1

alin. (1) lit. a) din

O.G. nr. 92/2003, este facultativă, dar tot atât de adevărat este că o astfel de

măsură poate fi luată atunci când ea este temeinic motivată și justificată, după

cum a fost și cazul în speță, de interdependența dintre posibilul caracter penal

al faptelor investigate și stabilirea corectă a obligațiilor bugetare în sarcina

recurentei-reclamante. Curtea Constituțională a statuat de altfel neîndoielnic,

că în astfel de cazuri, similare cu cazul de suspendare prevăzut de art. 244

pct. 2 C. proc. civ., se acordă întâietate rezolvării acțiunii penale.

Înalta Curte apreciază

însă că recursul de față este întemeiat în raport de prevederile art. 184 alin.

(3) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., referitor la încetarea motivului

care a determinat suspendarea.

Cum cercetările penale,

în curs la data emiterii deciziei nr. 33 din 12 februarie 2007, au fost finalizate

prin ordonanța din 19 septembrie 2007, dată în Dosarul nr. 1855/P/2006 al Parchetului

de pe lângă Judecătoria Craiova, prin scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei

N.E., cercetată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen., precum

și a învinuiților R.C., N.A., C.P.A. și B.G., cercetați pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 246 C. pen., Înalta Curte apreciază că, potrivit textului de lege

sus arătat, a încetat motivul ce a justificat și determinat suspendarea dispusă.

Ordonanța motivată, dată

de organele de cercetare penală abilitate, conținând expres soluția de scoatere

de sub urmărire penală a învinuiților persoane fizice, ale căror fapte au fost apreciate

de organul fiscal ca având înrâurire asupra stabilirii obligațiilor fiscale ale

recurentei-reclamante, constituie, în sensul prevederilor art. 184 alin. (3) din

O.G. nr. 92/2003, un motiv pentru reluarea procedurii administrative, fiind irelevantă

din această perspectivă și la acest moment, împrejurarea că s-a înregistrat, potrivit

art. 278 C. proc. pen., o plângere de către organul fiscal la procurorul ierarhic

superior, împotriva rezoluției de scoatere de sub urmărire penală, ce nu implică

automat nici reluarea cercetărilor și nici schimbarea soluției deja dată de organul

de cercetare penală.

Reținând așadar că cercetările

penale, la momentul soluționării prezentului recurs, au fost finalizate în modalitatea

arătată, ceea ce echivalează cu încetarea motivului suspendării dispuse de organul

fiscal competent, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va admite recursul

de față și va casa sentința atacată cu consecința admiterii acțiunii reclamantei

în sensul anulării deciziei de suspendare, urmând așadar ca organul fiscal competent

să se pronunțe asupra contestației recurente-reclamante formulate împotriva deciziei

de impunere nr. 5486 din 28 septembrie 2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de SC C.F.C. SA împotriva sentinței civile nr. 287 din 18 octombrie 2007 a Curții

de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată,

admite acțiunea și anulează decizia nr. 33 din 12 februarie 2007 emisă de Agenția

Națională de Administrare Fiscală.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 13 martie 2008.

___________

1

În actuala

numerotare, este vorba de art. 214.