ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1014/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 240 din 2 august 2007 Curtea

de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis cererea

formulată de SC N.L. SRL în contradictoriu cu D.G.F.P. Dolj – Administrația

Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Dolj, dispunând suspendarea

executării Deciziei de impunere nr. 92/2007 și a raportului de inspecție

fiscală nr. 2497/2007 până la pronunțarea instanței de fond.

În motivarea sentinței se

reține că actele administrative menționate fac obiectul unei contestații întemeiate

pe art. 175 C. proc. fisc., înregistrată la D.G.F.P. Dolj sub nr. 59588 din 27 iulie 2008, iar faptul că la controlul efectuat anterior cu privire la

aceeași componentă fiscală nu s-au constatat neregularități, este de natură a

crea instanței o puternică îndoială cu privire la legalitatea actului analizat

în prezenta cauză.

Totodată, caracterul

executoriu al deciziei de impunere justifică iminența pagubei invocată de

reclamantă, constând în blocarea totală sau parțială a activității sale

economice.

Astfel, instanța de fond a

constatat întrunite în cauză condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

pentru a dispune suspendarea actului administrativ, fiind totodată achitată

cauțiunea prevăzută de art. 185 C. proc. fisc.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs pârâta D.G.F.P. Dolj, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., respectiv aplicarea greșită a legii.

În dezvoltarea motivului său

de recurs recurenta susține că instanța de fond a apreciat în mod greșit ca

fiind întrunite în cauză condițiile cazului bine-justificat și pagubei

iminente, astfel cum sunt prevăzute acestea de art. 14 și art. 2 lit. s) din

Legea nr. 554/2004, întrucât reclamanta-intimată nu a făcut dovada începerii

executării silite a actelor de impunere, iar prin actele financiar-contabile și

contractele depuse nu s-a dovedit în ce mod ar fi blocată activitatea sa

datorită executării obligațiilor fiscale stabilite în sarcina sa.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivul de recurs invocat, Înalta Curte

constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a reținut

în mod corect că, potrivit art. 185 C. proc. fisc., introducerea contestației

la organul administrativ - fiscal competent nu suspendă executarea actului

contestat.

Totodată, stabilirea

suplimentară a unor obligații fiscale de peste 600.000 RON în sarcina

societății - întreprindere mijlocie - și argumentul că în trecut aceleași

livrări efectuate de societate au fost calificate de organul fiscal ca „livrări

intracomunitare”, cu consecința scutirii de T.V.A. conform art. 143 alin. (2) C.

proc. fisc., în timp ce la controlul recent s-a stabilit că societatea

datorează T.V.A. pentru livrări similare – au constituit împrejurări suficiente

pentru ca instanța de fond să constate îndeplinite condițiile cazului

bine-justificat și pagubei iminente.

Pentru considerentele

menționate, apreciind ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond,

Înalta Curte, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.

g

.F.P. Dolj împotriva

sentinței civile nr. 240 din 2 august 2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 12 martie 2008.