ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1014/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 240 din 2 august 2007 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de SC N.L. SRL în contradictoriu cu D.G.F.P. Dolj – Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Dolj, dispunând suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 92/2007 și a raportului de inspecție fiscală nr. 2497/2007 până la pronunțarea instanței de fond. În motivarea sentinței se reține că actele administrative menționate fac obiectul unei contestații întemeiate pe art. 175 C. proc. fisc., înregistrată la D.G.F.P. Dolj sub nr. 59588 din 27 iulie 2008, iar faptul că la controlul efectuat anterior cu privire la aceeași componentă fiscală nu s-au constatat neregularități, este de natură a crea instanței o puternică îndoială cu privire la legalitatea actului analizat în prezenta cauză.

Totodată, caracterul executoriu al deciziei de impunere justifică iminența pagubei invocată de reclamantă, constând în blocarea totală sau parțială a activității sale economice. Astfel, instanța de fond a constatat întrunite în cauză condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a dispune suspendarea actului administrativ, fiind totodată achitată cauțiunea prevăzută de art. 185 C. proc. fisc. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta D.G.F.P. Dolj, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv aplicarea greșită a legii.

În dezvoltarea motivului său de recurs recurenta susține că instanța de fond a apreciat în mod greșit ca fiind întrunite în cauză condițiile cazului bine-justificat și pagubei iminente, astfel cum sunt prevăzute acestea de art. 14 și art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004, întrucât reclamanta-intimată nu a făcut dovada începerii executării silite a actelor de impunere, iar prin actele financiar-contabile și contractele depuse nu s-a dovedit în ce mod ar fi blocată activitatea sa datorită executării obligațiilor fiscale stabilite în sarcina sa. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivul de recurs invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Instanța de fond a reținut în mod corect că, potrivit art. 185 C. proc.

fisc., introducerea contestației la organul administrativ - fiscal competent nu suspendă executarea actului contestat. Totodată, stabilirea suplimentară a unor obligații fiscale de peste 600.000 RON în sarcina societății - întreprindere mijlocie - și argumentul că în trecut aceleași livrări efectuate de societate au fost calificate de organul fiscal ca „livrări intracomunitare”, cu consecința scutirii de T.V.A. conform art. 143 alin. (2) C. proc. fisc., în timp ce la controlul recent s-a stabilit că societatea datorează T.V.A. pentru livrări similare – au constituit împrejurări suficiente pentru ca instanța de fond să constate îndeplinite condițiile cazului bine-justificat și pagubei iminente.

Pentru considerentele menționate, apreciind ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond, Înalta Curte, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D. g .F.P. Dolj împotriva sentinței civile nr. 240 din 2 august 2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 martie 2008.