ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2993/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Dolj, reclamanta SC C.O. SRL Ișalnița a chemat în judecată D.G.F.P. a Județului

Dolj (denumită în continuare D.G.F.P. Dolj), solicitând Instanței să dispună

anularea Deciziei nr. 3 din 6 februarie 2006, prin care a fost suspendată

soluționarea căii administrative de atac cu privire la raportul de inspecție

fiscală parțială din 28 decembrie 2005 până la soluționarea cercetărilor

penale, și să o oblige pe pârâtă să se pronunțe pe fond asupra contestației împotriva

raportului de inspecție fiscală.

Tribunalul Dolj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 852 din 13

iunie 2006, a admis acțiunea reclamantei, a anulat Decizia nr. 3 din 6

februarie 2006 emisă de D.G.F.P. Dolj și a obligat-o pe pârâtă să soluționeze

pe fond contestația formulată de SC C.O. SRL Ișalnița împotriva raportului de

inspecție fiscală.

Împotriva sentinței civile

pronunțate de tribunal a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Dolj, susținând faptul

că, în mod greșit a fost obligată să soluționeze pe fond contestația

administrativă, întrucât raportat la suma ce formează obiectul actului

contestat (2.589.735.142 ROL), potrivit art. 179 alin. (1) lit. c) C. proc.

fisc., republicat, competența de soluționare revine organelor constituite la

nivel central.

Prin sentința civilă nr. 1910

din 1 noiembrie 2006, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis recursul declarat de D.G.F.P., a casat sentința civilă nr. 852

din 13 iunie 2006 a Tribunalului Dolj și a trimis cauza, spre competentă

soluționare în primă Instanță, la Curtea de Apel Craiova, reținând că aceasta

este Instanța competentă în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 și având în vedere suma ce formează obiectul actului contestat.

Învestită cu soluționarea

cauzei în primă Instanță, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 84 din 8 martie 2007, a admis contestația formulată de reclamanta SC C.O. SRL Ișalnița, a anulat Decizia nr. 3 din 6

februarie 2006 emisă de D.G.F.P. Dolj și a obligat-o pe pârâtă să soluționeze

pe fond contestația formulată împotriva raportului de inspecție fiscală.

În motivarea sentinței

civile pronunțate, Curtea de Apel a reținut, în esență, aspectele ce vor fi

arătate în continuare.

Contestația formulată de SC C.O.

SRL Ișalnița împotriva raportului de inspecție fiscală parțială din 28

decembrie 2005, întocmit de D.G.F.P., Dolj a fost suspendată prin Decizia nr. 3

din 6 februarie 2006 emisă de aceeași autoritate publică în urma sesizării

formulate de I.P.J.D. – S.I.F. care avea pe rol Dosarul nr. 222D/P/2005 și care

a solicitat efectuarea unui control financiar fiscal, finalizat de pârâtă prin

chiar raportul de inspecție contestat de reclamantă pe cale administrativă.

Curtea de Apel a reținut că,

deși s-a făcut dovada existenței unui dosar de cercetare penală aflat pe rolul

organelor de poliție, nu s-a făcut dovada infracțiunii cercetate, iar, față de

prevederile art. 184 C. proc. fisc., republicat, decizia contestată nu a fost

motivată, întrucât organul fiscal s-a rezumat la preluarea textului de lege

fără a arăta indiciile cărei infracțiuni au fost reținute și în ce măsură

acestea sunt de natură să influențeze soluționarea contestației.

În concluzie, în

considerarea probelor administrate, Curtea de Apel a reținut că nu sunt

îndeplinite condițiile art. 184 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., republicat,

pentru a se dispune suspendarea procedurii de soluționare a contestației pe

cale administrativă, întrucât pârâta nu a sesizat organele de cercetare penală,

ci organele de cercetare penală au solicitat D.G.F.P. Dolj să efectueze

cercetări financiare contabile.

Împotriva sentinței civile nr.

84 din 8 martie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal a declarat pârâta D.G.F.P. Dolj.

A fost invocat motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținându-se că hotărârea a

fost dată cu nesocotirea dispozițiilor art. 175 alin. (3), art. 107 alin. (3), art.

183 alin. (5) și art. 184 C. proc. fisc.

În justificarea acestei

susțineri s-a învederat faptul că baza de impunere și obligațiile fiscale nu

sunt stabilite printr-o decizie de impunere, care nu a fost emisă tocmai pentru

a nu fi prejudiciată reclamanta, contestația neputând fi soluționată până la

finalizarea cercetărilor penale.

Instanța de Fond a reținut

în mod eronat că nu s-a făcut dovada sesizării organelor de cercetare penală,

întrucât raportul de inspecție fiscală a fost întocmit la solicitarea acestora,

la I.P.J. Dolj instrumentându-se Dosarul penal nr. 222D/P/2005, care are ca

obiect verificarea legalității unor tranzacții de vânzare - cumpărare

referitoare la stația de benzină a reclamantei, astfel încât nu mai era

necesară o nouă sesizare expresă în acest sens.

Din corespondența cu I.P.J.

Dolj rezultă în mod clar faptele pentru care sunt cercetați penal

reprezentanții reclamantei, organele de cercetare penală reținând că există

indiciile săvârșirii unei infracțiuni, motiv pentru care au solicitat

efectuarea acestei verificări, în vederea stabilirii întinderii prejudiciului,

iar în raportul de inspecție fiscală s-au avut în vedere toate aspectele ce au

fost aduse la cunoștința organului de control, fiind înaintat în vederea

continuării cercetărilor.

Prin urmare, conchide

recurenta, sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 184 C. proc. fisc. pentru a se dispune suspendarea procedurii de soluționare a contestației, inclusiv

cea referitoare la existența unei legături între cauza penală și soluția ce

urmează a fi dată în procedura administrativă, întrucât obligațiile stabilite

suplimentar sunt consecința nelegalității tranzacției care face obiectul

cercetării penale.

Recursul este fondat.

Analizând hotărârea atacată

prin prisma actelor dosarului, criticilor recurentei și dispozițiilor legale

incidente în materie, Înalta Curte constată că aceasta a fost dată cu aplicarea

greșită a legii, fiind incident în speță motivul de nelegalitate prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., pentru considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 175 alin. (1) C.

proc. fisc., împotriva titlului de creanță și împotriva altor acte

administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii, iar conform

alin. (3) al aceluiași text, baza de impunere și impozitul, taxa sau

contribuția stabilite prin decizie de impunere se contestă numai împreună.

Suspendarea procedurii de

soluționare a contestației pe cale administrativă poate fi dispusă, în

conformitate cu dispozițiile art. 184 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., atunci

când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept

cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei

constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie

dată în procedura administrativă.

În speță, prin raportul de

inspecție fiscală contestat, organul de control a stabilit în sarcina

societății reclamante obligații fiscale suplimentare datorate pentru vânzarea

unei stații de livrare carburanți prin intermediul unei persoane fizice, în

scopul de a evita plata impozitelor și taxelor aferente prețului real de

vânzare.

Reclamanta a contestat acest

raport de inspecție fiscală la 24 ianuarie 2006, iar D.G.F.P. Dolj, prin

Decizia nr. 3 din 6 februarie 2006 a dispus suspendarea soluționării cauzei, în

temeiul art. 184 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., până la comunicarea

rezultatului investigațiilor efectuate de organele de cercetare penală motivat

de faptul că din actul de control rezultă că au existat indicii cu privire la

săvârșirea unor infracțiuni.

Actul de control a fost

întocmit la solicitarea organelor de poliție în vederea soluționării Dosarului

penal nr. 222D/P/2005 având ca obiect verificarea legalității unor tranzacții

de vânzare - cumpărare referitoare la o stație de benzină ce a aparținut

inițial reclamantei.

Astfel, prin adresa din 4

octombrie 2005, I.P.J. Dolj - Serviciul de investigare a fraudelor a solicitat

D.G.F.P. Dolj să-și exprime punctul de vedere cu privire la legalitatea

tranzacției, precizându-se că la data de 9 iulie 2003 societatea reclamantă a

vândut stația de benzină unei persoane fizice care, la 11 iulie 2003, a vândut-o unei societăți comerciale cu o diferență de preț de 500.000 dolari S.U.A.,

administratorul societății reclamante recunoscând că a inițiat vânzarea în

modalitatea arătată pentru a evita plata impozitelor aferente prețului real de

vânzare.

Ulterior, la 19 decembrie

2005, I.G.P. – D.G.C.C.O., în vederea soluționării aceluiași dosar, a solicitat

efectuarea unei verificări financiar - contabile la SC C.O. SRL Ișalnița, întrucât din actele de cercetare penală a rezultat că societatea în

cauză a vândut stația de distribuție carburanți interpunând, în mod simulat, în

această tranzacție o persoană fizică, în scopul de a sustrage de la plata

taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat aferente sumei de 500.000 dolari

S.U.A.

Actul de control prin care

s-au determinat obligațiile fiscale suplimentare aferente sumei respective a

fost înaintat organelor de cercetare penală care au solicitat efectuarea

respectivelor verificări, fără a mai fi necesară o sesizare expresă a organelor

în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni, în

condițiile în care cercetările penale au fost demarate anterior.

Actele dosarului atestă

așadar, contrar concluziei primei Instanțe, că la data emiterii Deciziei nr. 3/2006

erau îndeplinite cumulativ cele două condiții impuse de art. 184 alin. (1), lit.

a) din cadrul de procedură fiscală pentru a se dispune suspendarea soluționării

contestației pe cale administrativă, de către organul de soluționare competent,

referitoare la existența indiciilor în legătură cu săvârșirea unei fapte penale

și înrâurirea hotărâtoare a constatării acesteia asupra soluției ce urmează să

fie dată în procedura administrativă, hotărârea atacată având la baza o

interpretare excesiv de restrictivă a respectivului text de lege.

Mai mult, măsura dispusă

prin decizia contestată nu este de natură a prejudicia în vreun mod interesele

reclamantei, în condițiile în care baza de impunere și obligațiile fiscale nu

au fost stabilite, printr-o decizie de impunere, la finalizarea inspecției

fiscale, astfel cum prevede art. 107 alin. (2) C. proc. fisc., anterior

intrării în vigoare a Legii nr. 166/2006 din 22 mai 2006, fiind în vigoare

prevederile alin. (3) al aceluiași text prin prisma cărora, în ipoteza

sesizării organelor de urmărire penală, aceasta se poate emite după

soluționarea cu caracter definitiv a cauzei penale.

Reținând, pentru aceste

considerente, incidența în speță a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și alin. (3) C.

proc. civ., va admite recursul, modificând hotărârea atacată în sensul

respingerii acțiunii formulată de reclamanta SC C.O. SRL Ișalnița, ca fiind

neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

D.G.F.P. a județului Dolj împotriva sentinței civile nr. 84 din 8 martie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată și

în fond respinge acțiunea formulată de reclamanta SC C.O. SRL Ișalnița, ca

neîntemeiată.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 12 iunie 2007.