ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2993/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, reclamanta SC C.O. SRL Ișalnița a chemat în judecată D.G.F.P. a Județului Dolj (denumită în continuare D.G.F.P. Dolj), solicitând Instanței să dispună anularea Deciziei nr. 3 din 6 februarie 2006, prin care a fost suspendată soluționarea căii administrative de atac cu privire la raportul de inspecție fiscală parțială din 28 decembrie 2005 până la soluționarea cercetărilor penale, și să o oblige pe pârâtă să se pronunțe pe fond asupra contestației împotriva raportului de inspecție fiscală. Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 852 din 13 iunie 2006, a admis acțiunea reclamantei, a anulat Decizia nr. 3 din 6 februarie 2006 emisă de D.G.F.P.

Dolj și a obligat-o pe pârâtă să soluționeze pe fond contestația formulată de SC C.O. SRL Ișalnița împotriva raportului de inspecție fiscală. Împotriva sentinței civile pronunțate de tribunal a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Dolj, susținând faptul că, în mod greșit a fost obligată să soluționeze pe fond contestația administrativă, întrucât raportat la suma ce formează obiectul actului contestat (2.589.735.142 ROL), potrivit art. 179 alin. (1) lit. c) C. proc. fisc., republicat, competența de soluționare revine organelor constituite la nivel central.

Prin sentința civilă nr. 1910 din 1 noiembrie 2006, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de D.G.F.P., a casat sentința civilă nr. 852 din 13 iunie 2006 a Tribunalului Dolj și a trimis cauza, spre competentă soluționare în primă Instanță, la Curtea de Apel Craiova, reținând că aceasta este Instanța competentă în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și având în vedere suma ce formează obiectul actului contestat. Învestită cu soluționarea cauzei în primă Instanță, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 84 din 8 martie 2007, a admis contestația formulată de reclamanta SC C.O.

SRL Ișalnița, a anulat Decizia nr. 3 din 6 februarie 2006 emisă de D.G.F.P. Dolj și a obligat-o pe pârâtă să soluționeze pe fond contestația formulată împotriva raportului de inspecție fiscală. În motivarea sentinței civile pronunțate, Curtea de Apel a reținut, în esență, aspectele ce vor fi arătate în continuare. Contestația formulată de SC C.O. SRL Ișalnița împotriva raportului de inspecție fiscală parțială din 28 decembrie 2005, întocmit de D.G.F.P., Dolj a fost suspendată prin Decizia nr. 3 din 6 februarie 2006 emisă de aceeași autoritate publică în urma sesizării formulate de I.P.J.D. – S.I.F. care avea pe rol Dosarul nr. 222D/P/2005 și care a solicitat efectuarea unui control financiar fiscal, finalizat de pârâtă prin chiar raportul de inspecție contestat de reclamantă pe cale administrativă.

Curtea de Apel a reținut că, deși s-a făcut dovada existenței unui dosar de cercetare penală aflat pe rolul organelor de poliție, nu s-a făcut dovada infracțiunii cercetate, iar, față de prevederile art. 184 C. proc. fisc., republicat, decizia contestată nu a fost motivată, întrucât organul fiscal s-a rezumat la preluarea textului de lege fără a arăta indiciile cărei infracțiuni au fost reținute și în ce măsură acestea sunt de natură să influențeze soluționarea contestației. În concluzie, în considerarea probelor administrate, Curtea de Apel a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile art. 184 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., republicat, pentru a se dispune suspendarea procedurii de soluționare a contestației pe cale administrativă, întrucât pârâta nu a sesizat organele de cercetare penală, ci organele de cercetare penală au solicitat D.G.F.P.

Dolj să efectueze cercetări financiare contabile. Împotriva sentinței civile nr. 84 din 8 martie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a declarat pârâta D.G.F.P. Dolj. A fost invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținându-se că hotărârea a fost dată cu nesocotirea dispozițiilor art. 175 alin. (3), art. 107 alin. (3), art. 183 alin. (5) și art. 184 C. proc. fisc. În justificarea acestei susțineri s-a învederat faptul că baza de impunere și obligațiile fiscale nu sunt stabilite printr-o decizie de impunere, care nu a fost emisă tocmai pentru a nu fi prejudiciată reclamanta, contestația neputând fi soluționată până la finalizarea cercetărilor penale.

Instanța de Fond a reținut în mod eronat că nu s-a făcut dovada sesizării organelor de cercetare penală, întrucât raportul de inspecție fiscală a fost întocmit la solicitarea acestora, la I.P.J. Dolj instrumentându-se Dosarul penal nr. 222D/P/2005, care are ca obiect verificarea legalității unor tranzacții de vânzare - cumpărare referitoare la stația de benzină a reclamantei, astfel încât nu mai era necesară o nouă sesizare expresă în acest sens. Din corespondența cu I.P.J. Dolj rezultă în mod clar faptele pentru care sunt cercetați penal reprezentanții reclamantei, organele de cercetare penală reținând că există indiciile săvârșirii unei infracțiuni, motiv pentru care au solicitat efectuarea acestei verificări, în vederea stabilirii întinderii prejudiciului, iar în raportul de inspecție fiscală s-au avut în vedere toate aspectele ce au fost aduse la cunoștința organului de control, fiind înaintat în vederea continuării cercetărilor.

Prin urmare, conchide recurenta, sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 184 C. proc. fisc. pentru a se dispune suspendarea procedurii de soluționare a contestației, inclusiv cea referitoare la existența unei legături între cauza penală și soluția ce urmează a fi dată în procedura administrativă, întrucât obligațiile stabilite suplimentar sunt consecința nelegalității tranzacției care face obiectul cercetării penale. Recursul este fondat. Analizând hotărârea atacată prin prisma actelor dosarului, criticilor recurentei și dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte constată că aceasta a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fiind incident în speță motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., pentru considerentele în continuare arătate. Potrivit art. 175 alin. (1) C. proc. fisc., împotriva titlului de creanță și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii, iar conform alin. (3) al aceluiași text, baza de impunere și impozitul, taxa sau contribuția stabilite prin decizie de impunere se contestă numai împreună. Suspendarea procedurii de soluționare a contestației pe cale administrativă poate fi dispusă, în conformitate cu dispozițiile art. 184 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă.

În speță, prin raportul de inspecție fiscală contestat, organul de control a stabilit în sarcina societății reclamante obligații fiscale suplimentare datorate pentru vânzarea unei stații de livrare carburanți prin intermediul unei persoane fizice, în scopul de a evita plata impozitelor și taxelor aferente prețului real de vânzare. Reclamanta a contestat acest raport de inspecție fiscală la 24 ianuarie 2006, iar D.G.F.P. Dolj, prin Decizia nr. 3 din 6 februarie 2006 a dispus suspendarea soluționării cauzei, în temeiul art. 184 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., până la comunicarea rezultatului investigațiilor efectuate de organele de cercetare penală motivat de faptul că din actul de control rezultă că au existat indicii cu privire la săvârșirea unor infracțiuni.

Actul de control a fost întocmit la solicitarea organelor de poliție în vederea soluționării Dosarului penal nr. 222D/P/2005 având ca obiect verificarea legalității unor tranzacții de vânzare - cumpărare referitoare la o stație de benzină ce a aparținut inițial reclamantei. Astfel, prin adresa din 4 octombrie 2005, I.P.J. Dolj - Serviciul de investigare a fraudelor a solicitat D.G.F.P. Dolj să-și exprime punctul de vedere cu privire la legalitatea tranzacției, precizându-se că la data de 9 iulie 2003 societatea reclamantă a vândut stația de benzină unei persoane fizice care, la 11 iulie 2003, a vândut-o unei societăți comerciale cu o diferență de preț de 500.000 dolari S.U.A., administratorul societății reclamante recunoscând că a inițiat vânzarea în modalitatea arătată pentru a evita plata impozitelor aferente prețului real de vânzare.

Ulterior, la 19 decembrie 2005, I.G.P. – D.G.C.C.O., în vederea soluționării aceluiași dosar, a solicitat efectuarea unei verificări financiar - contabile la SC C.O. SRL Ișalnița, întrucât din actele de cercetare penală a rezultat că societatea în cauză a vândut stația de distribuție carburanți interpunând, în mod simulat, în această tranzacție o persoană fizică, în scopul de a sustrage de la plata taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat aferente sumei de 500.000 dolari S.U.A. Actul de control prin care s-au determinat obligațiile fiscale suplimentare aferente sumei respective a fost înaintat organelor de cercetare penală care au solicitat efectuarea respectivelor verificări, fără a mai fi necesară o sesizare expresă a organelor în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni, în condițiile în care cercetările penale au fost demarate anterior.

Actele dosarului atestă așadar, contrar concluziei primei Instanțe, că la data emiterii Deciziei nr. 3/2006 erau îndeplinite cumulativ cele două condiții impuse de art. 184 alin. (1), lit. a) din cadrul de procedură fiscală pentru a se dispune suspendarea soluționării contestației pe cale administrativă, de către organul de soluționare competent, referitoare la existența indiciilor în legătură cu săvârșirea unei fapte penale și înrâurirea hotărâtoare a constatării acesteia asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă, hotărârea atacată având la baza o interpretare excesiv de restrictivă a respectivului text de lege. Mai mult, măsura dispusă prin decizia contestată nu este de natură a prejudicia în vreun mod interesele reclamantei, în condițiile în care baza de impunere și obligațiile fiscale nu au fost stabilite, printr-o decizie de impunere, la finalizarea inspecției fiscale, astfel cum prevede art. 107 alin. (2) C. proc.

fisc., anterior intrării în vigoare a Legii nr. 166/2006 din 22 mai 2006, fiind în vigoare prevederile alin. (3) al aceluiași text prin prisma cărora, în ipoteza sesizării organelor de urmărire penală, aceasta se poate emite după soluționarea cu caracter definitiv a cauzei penale. Reținând, pentru aceste considerente, incidența în speță a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul, modificând hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta SC C.O. SRL Ișalnița, ca fiind neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.G.F.P. a județului Dolj împotriva sentinței civile nr. 84 din 8 martie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată și în fond respinge acțiunea formulată de reclamanta SC C.O. SRL Ișalnița, ca neîntemeiată. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 iunie 2007.