ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.02.2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 851/2008

HOTĂRÂRE
29.02.2008
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 851/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului

administrativ, reclamanta SC A.C. SA a chemat în judecată pârâtul Ministerul Finanțelor

Publice (în prezent Ministerul Economiei și Finanțelor), prin Agenția Națională

de Administrare Fiscală și prin Direcția de Administrare a Marilor Contribuabili

– Activitatea de Inspecție Fiscală, solicitând anularea deciziei de impunere

nr. 31 din 13 martie 2006, a dispoziției nr. 734134 din 7 martie 2006 și a raportului

de inspecție fiscală.

Motivându-și cererea,

reclamanta a arătat că inspecția fiscală desfășurată a controlat perioada 01

aprilie 2004–31 august 2005, iar contribuția la Fondul Național Unic al Asigurărilor

Sociale de Sănătate pentru perioada 1 octombrie 2003–31 august 2005. Cu acest prilej

s-a emis decizia de impunere nr. 31 din 13 martie 2006, privind obligațiile fiscale

suplimentare în sumă totală de 763.914 RON.

A mai arătat reclamanta

că la 17 aprilie 2006 a formulat contestație împotriva deciziei de impunere și a

raportului de inspecție fiscală, care nu a fost soluționată în termenul prevăzut

de Legea nr. 554/2004, iar contestația împotriva dispoziției nr. 734134 din 7 martie

2006 a fost soluționată prin decizia nr. 1 din 19 iunie 2006 a Agenția

Națională de Administrare Fiscală, prin care s-a diminuat pierderea fiscală cu suma

de 5.352.131 ROL.

Totodată, reclamanta a

mai arătat că, prin decizia nr. 160 din 1 septembrie 2006, Agenția Națională de

Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor

Contribuabili a soluționat contestația formulată, respingând-o.

Sesizat inițial, Tribunalul

Dolj, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 1140 din 19 octombrie

2006, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova,

reținând că suma contestată este mai mare de 5 miliarde lei ROL.

Prin sentința nr. 237

din 10 iulie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal,

a respins cererea reclamantei SC A.C. SA privind anularea deciziei de impunere,

a dispoziției și raportului de inspecție fiscală menționate.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța de fond a reținut că dispozițiile C. proc. fisc. impun parcurgerea

fazei administrative prealabile în vederea accesului la controlul de legalitate

exercitat de instanța de contencios administrativ, iar dreptul de a sesiza instanța

judecătorească se naște numai după parcurgerea acestei faze administrative.

Instanța fondului a mai

reținut că reclamanta nu a atacat decizia prin care s-a soluționat contestația formulată

împotriva actelor administrative fiscale supuse contestației în procedura prealabilă,

iar aceste acte nu pot fi cenzurate de instanță.

Împotriva sentinței pronunțate

de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs reclamanta SC A.C. SA.

Recurenta susține că sentința

atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, deoarece procedura prealabilă

administrativ jurisdicțională prevăzută de lege a fost îndeplinită, situație comunicată

Tribunalului Dolj, la termenul de la 28 septembrie 2006, care reprezintă o modificare

și completare a cererii introductive.

Totodată, recurenta mai

susține că decizia prin care i s-a soluționat contestația a fost emisă de Agenția

Națională de Administrare Fiscală la 6 luni de la depunerea contestației, iar sesizarea

instanței de judecată s-a făcut ca urmare a faptului că nu mai există un organ superior

Agenția Națională de Administrare Fiscală, căruia să-i adreseze plângere pentru

neemiterea în termen a deciziei de soluționare a contestației. Mai arată recurenta

că procedura administrativă jurisdicțională prealabilă a fost îndeplinită și prin

decizia nr. 1 din 19 iunie 2006 emisă de Agenția Națională de Administrare

Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili - Activitatea

de Inspecție Fiscală, decizie pe care consideră că a contestat-o în mod implicit.

Consideră că dispozițiile

art. 188 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 republicată, nu exclud dreptul persoanei

care se consideră vătămată de a sesiza instanța de contencios administrativ competentă

pentru a solicita anularea actului în situația nesoluționării contestației în termenul

legal.

Recursul este nefondat.

Art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 prevede, ca o condiție obligatorie, anterior introducerii acțiunii

la instanța de contencios administrativ, parcurgerea procedurii prealabile administrative.

Așa cum s-a reținut și

în sentința pronunțată de Curtea de Apel Craiova, instanța de contencios administrativ

nu poate fi sesizată anterior parcurgerii acestei proceduri. De asemenea, instanța

de fond a reținut în mod corect că actele asupra cărora s-a solicitat să se pronunțe

instanța de contencios sunt acte administrative fiscale, supuse contestației în

procedură prealabilă, la organele fiscale după care, numai decizia emisă de aceste

organe în soluționarea contestației poate fi cenzurată de instanța de contencios

administrativ.

Precizările depuse de

recurentă la 28 septembrie 2006 la Tribunalul Dolj (din 16 septembrie 2006), unde

se găsea la acea dată dosarul cauzei, nu pot echivala cu îndeplinirea procedurii

prealabile, întrucât acțiunea se afla deja pe rolul instanței de contencios, iar

precizările respective vizau deciziile prin care se soluționase contestația adresată

organului fiscal. Totodată, neparcurgerea etapei prealabile obligatorii nu poate

fi justificată prin faptul că organul fiscal a soluționat cu întârziere contestația.

Prin urmare, Curtea de

Apel Craiova a pronunțat o soluție legală și temeinică, iar recursul declarat urmează

a fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Respinge recursul declarat

de SC A.C. SA Craiova împotriva sentinței nr. 237 din 10 iulie 2007 a Curții de

Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 29 februarie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-02-01
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 561/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.C. P. S.R.L. Brașov a chemat în judecată Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Dir
ÎCCJ 2010-03-01
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1125/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 10401/2/2006, reclamanta SC F. S
ÎCCJ 2007-06-12
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2993/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, reclamanta SC C.O. SRL Ișalnița a chemat în judecată D.G.F.P. a Județului Dolj (denumită în continu
ÎCCJ 2010-11-24
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2439/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată. Procedura derulată de prima instanță Prin acțiunea formulată, reclamanta SC I. SA a solicitat,
ÎCCJ 2009-03-26
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1714/2009
nr. 289 din 30 octombrie 2008 a respins acțiunea formulată de reclamanta J.N. în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D. 4. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond. Curtea de Apel a constat că, reclamanta a înves
Sursă