ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 851/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta SC A.C. SA a chemat în judecată pârâtul Ministerul Finanțelor Publice (în prezent Ministerul Economiei și Finanțelor), prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și prin Direcția de Administrare a Marilor Contribuabili – Activitatea de Inspecție Fiscală, solicitând anularea deciziei de impunere nr. 31 din 13 martie 2006, a dispoziției nr. 734134 din 7 martie 2006 și a raportului de inspecție fiscală. Motivându-și cererea, reclamanta a arătat că inspecția fiscală desfășurată a controlat perioada 01 aprilie 2004–31 august 2005, iar contribuția la Fondul Național Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate pentru perioada 1 octombrie 2003–31 august 2005. Cu acest prilej s-a emis decizia de impunere nr. 31 din 13 martie 2006, privind obligațiile fiscale suplimentare în sumă totală de 763.914 RON.

A mai arătat reclamanta că la 17 aprilie 2006 a formulat contestație împotriva deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală, care nu a fost soluționată în termenul prevăzut de Legea nr. 554/2004, iar contestația împotriva dispoziției nr. 734134 din 7 martie 2006 a fost soluționată prin decizia nr. 1 din 19 iunie 2006 a Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin care s-a diminuat pierderea fiscală cu suma de 5.352.131 ROL. Totodată, reclamanta a mai arătat că, prin decizia nr. 160 din 1 septembrie 2006, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a soluționat contestația formulată, respingând-o. Sesizat inițial, Tribunalul Dolj, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 1140 din 19 octombrie 2006, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, reținând că suma contestată este mai mare de 5 miliarde lei ROL.

Prin sentința nr. 237 din 10 iulie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea reclamantei SC A.C. SA privind anularea deciziei de impunere, a dispoziției și raportului de inspecție fiscală menționate. Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că dispozițiile C. proc. fisc. impun parcurgerea fazei administrative prealabile în vederea accesului la controlul de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, iar dreptul de a sesiza instanța judecătorească se naște numai după parcurgerea acestei faze administrative. Instanța fondului a mai reținut că reclamanta nu a atacat decizia prin care s-a soluționat contestația formulată împotriva actelor administrative fiscale supuse contestației în procedura prealabilă, iar aceste acte nu pot fi cenzurate de instanță.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs reclamanta SC A.C. SA. Recurenta susține că sentința atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, deoarece procedura prealabilă administrativ jurisdicțională prevăzută de lege a fost îndeplinită, situație comunicată Tribunalului Dolj, la termenul de la 28 septembrie 2006, care reprezintă o modificare și completare a cererii introductive. Totodată, recurenta mai susține că decizia prin care i s-a soluționat contestația a fost emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală la 6 luni de la depunerea contestației, iar sesizarea instanței de judecată s-a făcut ca urmare a faptului că nu mai există un organ superior Agenția Națională de Administrare Fiscală, căruia să-i adreseze plângere pentru neemiterea în termen a deciziei de soluționare a contestației.

Mai arată recurenta că procedura administrativă jurisdicțională prealabilă a fost îndeplinită și prin decizia nr. 1 din 19 iunie 2006 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili - Activitatea de Inspecție Fiscală, decizie pe care consideră că a contestat-o în mod implicit. Consideră că dispozițiile art. 188 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 republicată, nu exclud dreptul persoanei care se consideră vătămată de a sesiza instanța de contencios administrativ competentă pentru a solicita anularea actului în situația nesoluționării contestației în termenul legal. Recursul este nefondat. Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede, ca o condiție obligatorie, anterior introducerii acțiunii la instanța de contencios administrativ, parcurgerea procedurii prealabile administrative.

Așa cum s-a reținut și în sentința pronunțată de Curtea de Apel Craiova, instanța de contencios administrativ nu poate fi sesizată anterior parcurgerii acestei proceduri. De asemenea, instanța de fond a reținut în mod corect că actele asupra cărora s-a solicitat să se pronunțe instanța de contencios sunt acte administrative fiscale, supuse contestației în procedură prealabilă, la organele fiscale după care, numai decizia emisă de aceste organe în soluționarea contestației poate fi cenzurată de instanța de contencios administrativ. Precizările depuse de recurentă la 28 septembrie 2006 la Tribunalul Dolj (din 16 septembrie 2006), unde se găsea la acea dată dosarul cauzei, nu pot echivala cu îndeplinirea procedurii prealabile, întrucât acțiunea se afla deja pe rolul instanței de contencios, iar precizările respective vizau deciziile prin care se soluționase contestația adresată organului fiscal.

Totodată, neparcurgerea etapei prealabile obligatorii nu poate fi justificată prin faptul că organul fiscal a soluționat cu întârziere contestația. Prin urmare, Curtea de Apel Craiova a pronunțat o soluție legală și temeinică, iar recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC A.C. SA Craiova împotriva sentinței nr. 237 din 10 iulie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 februarie 2008.