ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3197/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta SC M.C. SRL a chemat în judecată pârâta D.G.F.P. Sălaj, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei de impunere nr. 399 din 28 noiembrie 2008 emisă de organele fiscale din cadrul D.G.F.P. Sălaj și anexa Raportul de inspecție fiscală din 27 noiembrie 2008 și, pe cale de consecință, exonerarea de plată a obligațiilor stabilite în mod eronat în sarcina sa. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin actul a cărui anulare o solicită, urmare a controlului fiscal efectuat, s-au imputat spre plată T.V.A. în sumă de 512.259 lei și majorări de întârziere aferente T.V.A.

în sumă de 322.211 lei, impozit pe profit în sumă de 578.876 lei și majorări de întârziere aferente acestuia în sumă de 364.113 lei. Pârâta D.G.F.P. Sălaj a solicitat respingerea acțiunii, în principal, ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca nefondată. Reclamanta a mai precizat că prin Decizia nr. 29 din 10 februarie 2009 emisă de D.G.S.C. din cadrul A.N.A.F. a fost respinsă contestația formulată împotriva Deciziei de impunere nr. 399 din 28 noiembrie 2008. Prin Sentința civilă nr. 580 din 17 noiembrie 2009 Curtea de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins cererea formulată de reclamantă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a atacat pe calea administrativ ierarhică decizia de impunere și s-a dat Decizia nr. 29 din 10 februarie 2009, prin care s-a respins contestația, iar pe de altă parte a atacat aceeași decizie de impune și în fața instanței de contencios administrativ, astfel că acțiunea este inadmisibilă. Împotriva hotărârii instanței de fond, reclamanta SC M.C. SRL a declarat recurs, invocând în mod generic dispozițiile art. 209-316 C. proc. civ. și susținând, în esență, următoarele critici: - instanța de fond, în concret, a refuzat să angajeze cenzura de legalitate a instanței de contencios administrativ asupra unui act administrativ nelegal; - prin Decizia nr. 29 din 10 februarie 2009, autoritatea fiscală nu a soluționat pe fond contestația formulată împotriva deciziei de impunere.

Autoritatea publică intimată a depus întâmpinare prin care a susținut, în esență, că soluția instanței de fond este legală și temeinică, solicitând respingerea recursului. Recursul este nefondat. În cauză este necontestat că societatea comercială reclamantă, prin acțiunea adresată Curții de apel, a cerut în mod expres anularea unui act administrativ fiscal, Decizia de impunere nr. 399 din 28 noiembrie 2008 și a anexei acesteia, Raportul de inspecție fiscală din 27 noiembrie 2008, emisă și, respectiv, întocmit de autoritatea fiscală competentă. Potrivit prevederilor generale ale art. 109 alin. (2) C. proc. civ., în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente - în cazul de față Secția de contencios administrativ a Curții de Apel Cluj, se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege.

Or, în privința atacării în justiție a actelor administrativ fiscale, legiuitorul a înțeles să instituie o procedură prealabilă specială reglementată la Titlul IX C. proc. fisc., aprobat prin O.G. nr. 92/2003, republicată. Astfel, potrivit art. 205 alin. (1) din C. proc. fisc., împotriva actelor administrative fiscale se poate formula contestație, care este o cale administrativă de atac, la organul fiscal competent, iar potrivit art. 218 alin. (2) din același cod, numai deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate în fața instanței de contencios administrativ competentă, potrivit Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În concluzie, instanța de fond, având în vedere dispozițiile legale amintite, a stabilit în mod judicios că atacarea Deciziei de impunere nr. 399 din 28 noiembrie 2008 și a anexei acesteia - Raportul de inspecție fiscală din 27 noiembrie 2008, reprezintă o cale de atac inadmisibilă, astfel că soluția de respingere ca inadmisibilă a acțiunii formulate este legală și temeinică. Oricum, în cauză, rezultă că societatea comercială a formulat contestație împotriva deciziei de impunere, care a fost soluționată prin Decizia nr. 29 din 10 februarie 2009, care potrivit prevederilor art. 218 C. proc. fisc., putea și trebuia atacată la instanța de contencios administrativ, în cazul în care societatea comercială recurentă a fost nemulțumită în legătură cu modul de soluționare a contestației.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC M.C. SRL împotriva sentinței civile nr. 580 din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2010.